ESENTIALȘTIRI

„Eu cred că despre asta e, de fapt, 1 Decembrie!”

Taică-meu a fost militar. Transmisionist, inginer. A fost la un moment dat șeful apărării antiaeriene a Bucureștiului. Dacă i se pare cuiva că asta însemna că a fost vreun mare ștab, ar trebui să trăiască măcar două ore în buncărul antiatomic unde avea el biroul, zi și noapte, la etajul minus 20, cu o ventilație de căcat și cu o presiune de submarin. 

Pe taică-meu l-au dat afară securiștii după ce nebuna de sora mea a fugit din țară cu un străin … în fine. De la el mi se trage involuntar emoția patriotică la  „Uite mama , trec soldații „, faptul c-am făcut istoria, era plin prin casă doar de d’ astea și tot din cauza lui țin cu Steaua, normal. 

Țineam, că acu’ ii zice altfel. Maică-sa, bunica mea adică, l-a avut pe tatăl ei, strabunicu’ cum s-ar zice, mort la Turtucaia în ‘916. Pe bunică-miu, barbă-su, pe front la Odessa în 41, el s-a întors întreg în ’44. Norocul lui a fost că l-au mutat din prima linie la căile ferate. A mai avut și trei cumnați, soții celor trei surori ale sale, morți toți la Stalingrad, sau mai precis, oficial, dispăruți acolo, că la ora aia nu prea se preocupau cu identificări… 

Eu cred că în primul rând despre asta e 1 decembrie. Despre ai noștri de demult. Cunoscuți și necunoscuți. Despre poveștile lor, pentru că au fost cel puțin două generații condamnate să și cam dea viață pentru ideea asta abstractă de patrie. 

Nu e despre popor, neam, daci , pecenegi și alte bazaconii pe care chiar nu le înțelegem mai mult decât declarativ. Nici ăștia din care mă trag eu nu cred că înțelegeau mare lucru când le suierau bombele pe lângă ureche. Dar e despre destinul generației lor, atât de strâns legat de al nostru. 

Așa și-a adus fiecare un dram de participare, prin ei. Iar azi e bine să ne gândim fiecare la ai lui. Și o să realizăm că asta este cel mai curat, real și nemijlocit patriotism.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button