Etapele și obiceiurile de Crăciun în familie, pe ore. Cum ajungem de la salata boeuf la căderi nervoase, via caltaboș, sarmale și cozonac

Salutări, dragi cititori, de lângă un frigider plin cu mâncare, dar cu toate astea cu nimic de mâncat în el. Suntem în Ajun, fiecare cu obiceiuri proprii de Crăciun, dar un lucru e universal valabil: salata boeuf nu trebuie atinsă până mâine, așa că păstrați-vă lingurile departe de ea și, de asemenea, păstrați-vă calmul în suflet.

E greu de făcut asta, deoarece de fiecare dată, undeva începând cu dimineața zilei de 24 decembrie, începe haosul emoțional.

Problemele încep din Ajun

24 decembrie, 11:00 – descoperi că nu ai spălat mașina. Fiindcă a doua zi trebuie să intre în ea niște oameni care nu știu cum îți ții tu mașina de obicei, aceasta trebuie urgent curățată. Ajungi la spălătorie unde mai sunt 10 soți de doamne bine, care la rândul lor au uitat același lucru. Când ți se preia într-un final autoturismul, angajatul se uită puțin în interior și te întreabă consternat; „Dar ce ați avut în mașina asta, doamnă? Cai!?”. Acceptă să o spele contra unui „tarif special”, iar acesta devine motivul pentru care îți speli mașina din an în – la propriu –  Paști.

24 decembrie, 16:00 – descoperi că ai uitat să cumperi un cadou. E cadoul cumnatei pe care nu o înghiți și, ca prin farmec, mereu uiți de ea. Cu ultimul neuron spânzurat cu beteală, îți amintești că mall-urile mai sunt deschise până la 18:00. Alergi disperată și îi iei o „chestie din aia de la Pandora”, care să completeze cele 1000 de chestii pe care le mai are pe brățările Pandora, fiindcă altceva nu-i place.

24 decembrie, 20:00 – extenuată, dar epilată și coafată, îți faci niște vin fiert cu foarte mult zahăr și îți inviți soțul să vă uitați împreună la Love Actually. Fiindcă soțul ar prefera să îi iasă herpes în vârful nasului decât să mai vadă o dată acest film, se retrage subtil în birou unde va juca Diablo până la 6 dimineața, în timp ce tu te uiți aproximativ beată, dar fericită, la Hugh Grant.

Și culminează în Ziua de Crăciun

25 decembrie, 11:00 – superbă, aranjată, parfumată și plină de cadouri, dar și de o iubire bruscă pentru toată lumea (dispoziție amplificată de faptul că nu era nici o mașină în oraș), ajungi la Masa De Crăciun. Pupi pe toată lumea într-o feerie a Crăciunului, îți pupi chiar și cumnata, care miroase a Chanel No 5, deși ea personal nu are absolut nimic în comun cu Coco. Îi dai cadoul, charm-urile Pandora, ea se strâmbă și auzi un „iar asta?” din colțul gurii ei, dar nimic nu te poate supăra. E Crăciunul.

13:00 – sunteți așezați în jurul mesei, balotați aperitive. Soacra te întreabă zbierând de față cu toată lumea „DE CE NU MĂNÂNCI DRAGĂ BRÂNZĂ SĂRATĂ?!”. Îi explici că nu ai poftă de brânză sărată acum. „EEEEI, AUZI LA EA!!! AUZI, MARIUS, CĂ NU ARE POFTĂ DE BRÂNZĂ. Unde ai găsit-o, dragă, așa simandicoasă?!”

Soțul tău privește bărbătește în jos, spre farfurie, și ia o bucată de brânză ca să compenseze neajunsurile tale. Îți promiți că, din acel moment, în orice ocazie viitoare, îl vei prezenta drept „primul meu soț”.

Toată lumea dă pe gât vișinată.

După amiaza, lucrurile se complică

15:00  – din cauza schemei pe care o faci de fiecare Crăciun, respectiv să bei ca să nu mai bagi în seamă ceilalți oameni, acum îți este puțin rău. Nici gând să mai poți mânca desert. Asta face toți membrii familiei să te declare „o fițoasă” și „de aia ești așa slabă că nu mănânci niciodată nimic.” Chiar și prin aburii vișinatei vezi ce mustață mare are mama soacră și te umflă râsul în timp ce ea țipă la tine.

16:00  – un copil a scăpat de sub supraveghere și s-a înfipt într-un iPad. Mama copilului are o cădere nervoasă, încercând să afle de unde a venit acel iPad și cine l-a pus la dispoziția copilului.

18:00 – Unul dintre bunicii de la masă încearcă să îți explice ce probleme are la prostată. În ciuda cantității impresionante de vișinată care a intrat în tine, încerci să pari interesată deși, după mai bine de 30 de ani pe acest pământ, nu ai încercat să știi ce este, mai exact, o prostată. Hotărăști că nici asta nu va fi ziua în care vei afla. Poate la anul.

19:00 – găsești o cameră liberă prin casă, unde poți aplica „metoda retragerii Titică”, care presupune că atunci când situația te depășește emoțional, te duci să te culci. Te întinzi în pat, scoți telefonul cu gândul să cauți pe google „what is the prostate”, dar adormi lemn înainte să apuci să îl deschizi.

Poate la anul.

Crăciun fericit tuturor!