Este gura lumii o formă de control social moștenită? România între rușine și libertate: o identitate culturală în tranziție

Articol susținut de ING Bank

„Ce-o să zică lumea?” rămâne, în România, o voce colectivă care modelează atitudini, comportamente și decizii esențiale. Între rușinea publică și dorința de libertate, identitatea socială a fiecăruia dintre noi continuă să fie definită de raportarea la ceilalți. Ne-am propus să aflăm cum este percepută această voce a lumii din perspectiva unui antropolog, Alec Bălășescu, antropolog specializat în studii legate de urbanism, corp, dezvoltare sustenabilă și ecologie, cu experiență academică și proiecte desfășurate în contexte internaționale diverse. 

În dialog cu B365, el examinează persistența „gurii lumii”, ca formă de control social în România, rolul presiunii comunitare în formarea tinerelor generații și felul în care dinamica urbană influențează trecerea de la conformism la autonomie personală.

„Societatea este ochiul care vede tot”- scria George Orwell. Mai funcționează „gura lumii” la români ca un mecanism subtil de reglare sociala?

Alec Bălășescu: „Bineînțeles că da. Subtil și mai puțin subtil, adică fățis. „Ce-o să zică lumea” este o sintagmă încă des folosită în educația copiilor și tinerilor, mai ales în cazul în care cineva, de obicei părinții, dorește să disuadeze o anumită acțiune. O găsim la mai toate vârstele dacă suntem atenți. Impactul ei este variat, însă, în speță, ea mută locul controlului acțiunilor individuale din interior către exterior.”

România și alte societăți balcanice au un respect pronunțat pentru opinia comunității.  Ce elemente culturale sau istorice explică această atenție la ce spun ceilalți, comparativ cu societățile mai individualiste?

Alec Bălășescu: „Aici explicațiile sunt multiple și s-ar putea să fie și o chestiune de percepție eronată: „societatile individualiste” nu sunt chiar așa de individualiste, la fel cum și cele colectiviste pot fi foarte individualiste în anumite aspecte. Acum, strict pe „gura lumii”, ideea de decizie individuală în alegerile de viață este un produs al urbanizării industriale, când oamenii din comunități rurale se mută către noile centre industriale, plecând de lângă cei care îi cunoșteau de o viață. Anonimitatea spațiului urban este cel care conferă individualismul la care se referă întrebarea. Cum urbanizarea este foarte târzie, lentă și prin salturi în zona noastră, opinia comunității continuă să aibă o pondere mărită în mecanismului decizional. Nu e vorba de o „cultura balcanică” vs. “o cultură vestică”, ci de o separare urban/rural. Micile orașe și satele din Anglia sau Franța sunt la fel de preocupate de gura lumii. Diferența este la nivel urban, adică orașele cu istorie veche din vest sunt mult mai puțin orientate spre gura lumii decât orașele noi și foarte noi de pe la noi… Trebuie menționat că dincolo de vechimea orașului, vorbim de vechimea populației. Orașele din România au o populație urbană de doar una sau două generații, venită din mediul rural în momentul industrializării imediat înainte de război și apoi în flux mărit în anii 1950-1960… Deci o cultură mai degrabă rurală în care anonimitatea nu este o caracteristică, într-un mediu construit urban.”

Conform studiului realizat de Unlock Research pentru ING Bank România în octombrie 2025, 65% dintre tineri spun că opiniile negative ale celor din jur le influențează libertatea de a alege o meserie. Cum se explică această internalizare a privirii celorlalți? E o moștenire culturală a „gurii lumii” sau un efect al nevoii de validare într-o societate hiperconectată?

Alec Bălășescu: „Cred că este vorba de o combinație a celor doi factori enumerați. Societatea hiperconectată și media socială nu se dezvoltă într-un vid, fiind și ea modelată de caracteristicile culturale pre-existente. Cum spuneam, locul controlului exterior, antrenat de mic, face ca nevoia de validare externă să fie mult mai acută pe la noi, cu efecte nu întotdeauna fericite. Aceasta poate duce la o foarte ușoară demotivare dacă validarea nu este rapidă…”

95% dintre cei cu vârsta între 25 și 29 de ani se tem de judecata celorlalți și șase din zece resimt presiunea externă ca pe o barieră în a fi ei înșiși, ne dezvăluie un alt studiu derulat de Unlock Research pentru ING România, realizat în iulie 2025. Cum contribuie normele sociale și părerile celor din jur la formarea identității tinerilor români și la modul în care aceștia iau decizii despre carieră sau viața personală?

Alec Bălășescu: „Exact în modul în care studiul îl relevă și anume: tipul de educație primit atât în familie cât și în școală, plasează sursa motivării la exterior. Aceasta are și o dimensiune etică deloc de neglijat, exprimată într-un proverb mai degrabă nefericit: „hoțul neprins e negustor cinstit”. Adică, în lipsa acuității societății, fiecare face ce vrea, fără verificare etică internă. Și aici găsim, paradoxal, sursa individualismului reactiv din societățile ca cele ale noastre, în care persoanele astfel educate performează foarte bine în cadre cu norme stricte, însă în momentul în care normele sunt slabe sau cutumiare, vor încerca să se sustragă lor. Dacă motivarea interioară a comportamentului, inclusiv cel etic, e slabă, individul va oglindi cadrul social și cultural în care se află. Un fel de cameleonism social, dacă doriți, care se pare că ar caracteriza aceste tipuri de personalități. Acum, sunt ele dominante în România? Probabil că da. Se pot schimba lucrurile în viitor? Cu siguranță.”

Ținând cont că datele studiului arată cum tinerii din generația Z simt în proporție de 89% teama de a fi judecați de ceilalți, însă tânjesc constant după autonomie și libertate, cum putem înțelege această situație conflictuală între ce simt și ce își doresc de fapt?

Alec Bălășescu: „Cum spuneam, ei sunt probabil prima generație fundamental urbană, care poate că nu mai au nici măcar bunici „la țară”, cu atât mai puțin părinți. Deci ei sunt prima generație care îmbrățișează, măcar declarativ, normele urban-moderne care implică anonimatul, autonomia de decizie și indiferența implicită față de „gura lumii”, aceasta din urmă dizolvându-se, teoretic, în spațiul public urban. Dar, tensiunea apare atunci când aspirațiile intră în conflict cu educația de care vorbeam mai sus, pentru că normele comunitare sunt perpetuate în familie și în cercul restrâns. Între promisiunea autonomiei și presiunea gurii lumii, dublată de tehnologiile „validării imediate” sau invalidării continue, viața acestei generații nu este deloc ușor de navigat.”

Există vreo legătură între „gura lumii” și dezvoltarea societății civile? Acolo unde predomină influența părerii celor din jur, sunt oamenii mai puțin dispuși să se implice activ în viața comunității?

Alec Bălășescu: „Greu de răspuns la această întrebare, din nou trebuie să vedem mai degrabă nu dacă există „gura lumii”, ci care anume sunt mesajele sale. Dacă avem de-a face cu mesaje de ordin civic, cu atât mai bine. Dacă avem de-a face cu cele de tip „vezi-ți tu de treaba ta”, nu ajungem prea departe. Vedeți, există o diferență între civismul urban și valorile comunitare. Pot și trebuie să existe amândouă, însă au nevoie de separare fizică și temporală. Adică, nu suntem comunitari în spațiul public anonim, în transportul în comun și așa mai departe. Acolo e nevoie de comportament civic, în care îl re-cunoaștem pe celălalt ca seamăn uman pe care îl respectăm fără a-l cunoaște. Acest respect poate veni din interiorizarea normelor civice, sau câteodată din admonestarea celor cu care împărțim spațiul. 

În spațiul comun, însă, și urbanul are astfel de spații, avem nevoie de implicare comunitară și de cunoașterea celuilalt, nu anonimă, ci personalizată. De exemplu, scara blocului. E un spațiu comun care trebuie gestionat comun. Din păcate, de multe ori, este tratat ca un spațiu anonim public… Apoi avem comunitățile urbane construite în jurul anumitor cauze în care oricine se poate implica. Din nou, gura lumii este un concept larg, dar el vorbește fundamental de izvorul motivării acțiunii. Este el interior, interiorizat în educație și parte din construcția eului, sau este el predominant extern și perceput ca „asupritor” în relație cu sinele?”

Deciziile publice (care țin de carieră, educație) sunt mai vulnerabile la presiunea socială decât cele private (care țin de viața personală), conform studiului realizat de Unlock Research pentru ING Bank. Este „spectacolul social”, așa cum îl numea Erving Goffman, mai important decât confortul personal?

Alec Bălășescu: „E și asta, este și ce povesteam mai sus, adică o dezvoltare fragmentată, discontinuă, a eului între intern și extern, mai ales dacă educația este în sensul perceperii externului ca impoziție constantă, nu ca un spațiu în care deciziile interne se continuă… Adică, putem fi actor al propriei vieți, sau putem juca roluri pe care credem că ni le impun alții…” 

Și pentru că suntem de la B365, o întrebare legată de București. Datele studiului recent realizat de Unlock Research pentru ING Bank în octombrie 2025 arată că, la nivel național, cel mai mare procent de antreprenori care ignoră opiniile negative este înregistrat în București, cu 44% dintre respondenți care aleg să facă așa cum vor ei. Ce caracteristici ale orașului credeți că îi fac mai independenți pe antreprenorii dintr-un oraș cosmopolit?

„E vorba de faptul ca Bucureștiul a beneficiat de o urbanizare constantă și accelerată și de un influx de capital atât financiar, cât și uman foarte mare, mai ales în ultimii 20 de ani. Ca în orice țară centralizată, capitala este polul de atracție pentru întreg teritoriul. În aceste condiții, cultura urbană a anonimatului, autonomiei și antreprenorială au toate șansele să se dezvolte mai repede. E de remarcat că pentru foarte mulți tineri migrarea către București este exact dorința de a scăpa de „gura lumii”, ceea ce este foarte natural. Se întâmplă peste tot cu marile orașe. Bucureștiul intră și el în această categorie.”

Responsabilitatea individuală și participarea civică pot diminua treptat dependența de etalonul social al conformității. Discuția concentrată pe impactul gurii lumii a fost inspirată de  ING Bank care, prin platforma de brand „Liber să tot fii” recent lansată, își asumă rolul de actor implicat în schimbare, facilitând accesul la cunoaștere, perspective și oportunități pentru generațiile viitoare. Liber să tot fii este un manifest pentru libertatea de a trăi fără teama de judecata celorlalți, o campanie care își propune să încurajeze și mai mulți oameni să facă alegeri aliniate propriilor aspirații și care subliniază angajamentul băncii de a crea un ecosistem de servicii și soluții menit să sprijine utilizatorii în a fi liberi să trăiască conform propriilor planuri. Interviul cu Alec Bălășescu vine ca urmare a lansării unui studiu Unlock Research realizat pentru ING Bank România în luna octombrie 2025, conform căruia unul din doi români s-a gândit la părerea altora, a simțit presiune și lipsă de sprijin sau a fost descurajat de cei din jur atunci când a luat decizii legate de profesia pe care să o aleagă. În același timp, discuția vine să nuanțeze rezultatele unui alt studiu despre Bariere și Aspirațiile Românilor realizat de Unlock Research pentru ING Bank România în luna iulie 2025, conform căruia 95% dintre români recunosc că se tem de „ce o să zică lumea” dintr-o anumită perspectivă, procentul reprezentând suma atributelor analizate în studiu, precum frica de a fi judecat, presiunea familiei, lipsa de sprijin din partea celor dragi, frica de expunere, presiune socială, teama de a nu fi luat în serios etc.  

Între control social și autoafirmare, România își continuă tranziția. Iar autonomia reală devine posibilă atunci când individul este sprijinit să aleagă informat, responsabil și liber, în comunități care se transformă odată cu el.

Articol susținut de ING Bank