Emil Racovită, celebrat de Google Doodle. Cine a fost Emil Racovita

EMIL RACOVIŢĂ este sărbătorit azi de GOOGLE, la 145 de ani de la naştere. Unul dintre cei mai mari savanţi români, EMIL RACOVIŢĂ este cunoscut şi pentru participarea sa la expediţia antarctică efectuată la bordul navei Belgica.
La vârsta de 25 de ani, EMIL RACOVIŢĂ este ales membru al Societății zoologice din Franța, potrivit Wikipedia. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache.

Această expediție, care pornește din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald Amundsen (care urma să devină primul om ce a ajuns la Polul Sud) ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski.

Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, EMIL RACOVIŢĂ efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctica, expediționarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” și câteva insule (una numită de EMIL RACOVIŢĂ insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula Wiencke și Țara lui Danco, după numele celor doi membrii ai expediției care au pierit în această călătorie.

În perioada când „Belgica” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 – februarie 1899) EMIL RACOVIŢĂ, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. EMIL RACOVIŢĂ a înteprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și altor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată.

EMIL RACOVIŢĂ a devenit el naturalistul expeditiei antarctice belgiene, organizate si conduse de locotenentul de marina Adrien de Gerlache de Gomery si desfasurate la bordul vasului „Belgica” intre 1897 si 1899 .
Ea a fost cea dintai care a avut ca obiectiv nu descoperirea de pamanturi inca necunoscute, ci efectuarea unor cercetari si observatii stiintifice complexe, si tot cea dintai care a petrecut o intreaga iarna polara in mijlocul banchizei australe. Pentru a infaptui acest program, 19 oameni, printre care şi EMIL RACOVIŢĂ, s-au urcat pe o corabie care, masurand doar 32 m in lungime si 6,5 m in latime, era cu adevarat o simpla „coaja de nuca”, in trainicia careia ei trebuiau sa se increada. Iar riscurile s-au dovedit a fi atat de mari, incat doi dintre ei au platit cu propria lor viata indrazneala de a le fi infruntat.

Dar ceea ce a primat a fost faptul ca expeditia s-a incheiat cu un rasunator succes, in dobandirea caruia naturalistul roman EMIL RACOVIŢĂ a contribuit din plin. Norvegianul Roald Amundsen, viitorul cuceritor al Polului Sud si participant la expeditia belgiana in calitate de prim-ofiter, avea sa afirme mai tarziu ca EMIL RACOVIŢĂ a fost pentru toti „un tovaras nepretuit de placut si un explorator plin de indemnuri”. In plus, lui EMIL RACOVIŢĂ i se datoreaza si neobisnuit de bogatul material stiintific colectat de-a lungul intregului periplu, caci s-a intors in Europa cu 1200 de piese zoologice si 400 de piese botanice, la care se adauga observatiile extrem de amanuntite pe care le-a facut cu precadere asupra balenelor, focilor si pasarilor antarctice.

Pentru studiul aprofundat al acestui material au fost solicitati nu mai putin de 74 de specialisti, EMIL RACOVIŢĂ rezervand pentru sine elaborarea a patru lucrari. Dar, din pacate, nenumaratele indatoriri carora va trebui sa le faca fata in anii urmatori nu i-au ingaduit sa finalizeze decat una singura, cea consacrata balenelor. Astazi se mai stie ca in arhiva Muzeului de Istorie naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti exista un manuscris de 513 pagini, redactat doar partial in forma definitiva si care ar fi trebuit sa constituie o a doua lucrare, avand ca subiect focile. Iar faptul ca ea nu a vazut lumina tiparului este cu atat mai regretabil, cu cat cea dintai a servit multa vreme ca punct de referinta in literatura de profil. sursa: speologie.org.

EMIL RACOVIŢĂ şi marea sa descoperire
În vara anului 1904, în timpul uneia din obişnuitele croaziere de cercetări pe care personalul laboratorului le întreprindea în bazinul răsăritean al Mediteranei, EMIL RACOVIŢĂ a făcut o vizită în Cueva del Drach, o renumită peşteră din Insula Mallorca. Aici, în apele întunecate ale unuia din marile lacuri pe care le adăposteşte această cavitate, el a capturat un mic crustaceu, încă necunoscut în ştiinţă şi pe care îl va descrie sub numele de Typhlocirolana moraguesi, potrivit emiracoviţă.blogspot.ro.

A fost descoperirea care va marca cea mai radicală cotitură din întreaga carieră de naturalist a lui EMIL RACOVIŢĂ. Translucid şi lipsit complet de ochi, acest animal purta amprenta atât pregnantă a adaptării lui la neobişnuitul mediu pe care îl oferă adâncurile subterane, încât EMIL RACOVIŢĂ a intuit imediat că studiul aprofundat al fiinţelor care trăiesc în peşteri poate contribui în mare măsură la desluşirea complicatelor mecanisme ale evoluţiei biologice. Şi s-a dedicat acestui studiu renunţând definitiv la cercetările sale oceanologice.

EMIL RACOVIŢĂ a început prin a consulta lucrările publicate de diverşi zoologi, constatând nu fără surprindere că ele conţineau o atât de pronunţată divergenţă de opinii, încât nu puteau servi la alcătuirea unei imagini de ansamblu asupra faunei cavernicole. EMIL RACOVIŢĂ trebuia, aşadar, să ajungă prin propriile lui mijloace la cunoaşterea lumii subpământene, ceea ce însemna explorarea unui număr cât mai mare de peşteri, situate în regiuni geografice dintre cele mai diferite.

Însă pentru a reuşi, avea nevoie de un ajutor, şi a avut şansa să îl găsească repede în persoana lui René Jeannel, un tânăr şi întreprinzător medic licenţiat şi în ştiinţe naturale. Începând din vara lui 1905, au pornit să exploreze împreună peşterile de pe cei doi versanţi ai Munţilor Pirinei şi au făcut-o cu atâta râvnă, încât EMIL RACOVIŢĂ a foarte curând în măsură să îşi ordoneze ideile într-o viziune unitară. A expus-o în celebrul său „Eseu asupra problemelor biospeologice”, apărut în 1907 şi despre care Jeannel va spune peste trei decenii că a fost de la bun început şi a rămas statutul fundamental al biospeologiei.

Oricât de important s-a dovedit a fi pentru viitorul biospeologiei, „Eseul” nu a reprezentat decât un început în gândirea autorului său. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul expediţiei antarctice, pentru valorificarea materialului colectat în cursul explorărilor speologice era nevoie de zoologi specializaţi în cunoaşterea diverselor grupe de animale, iar acţiunea acestora trebuia subordonată unui ţel comun: reconstituirea istoriei naturale a domeniului subteran. Ca urmare, EMIL RACOVIŢĂ a înfiinţat o insolită întreprindere ştiinţifică, numită „Biospeologica” şi pe care a dirijat-o secondat de Jeannel.

Ei aveau să i se asocieze 40 de colaboratori, unii dispuşi să se aventureze şi în adâncurile peşterilor, care şi-au unit eforturile pentru a desluşi tot mai multe enigme ale lumii subpământene şi datorită cărora programul iniţiat de EMIL RACOVIŢĂ a ajuns în 1919 la un bilanţ poate nesperat. În principalele regiuni carstice din Europa şi nordul Africii fuseseră explorate aproape 800 de cavităţi subterane, din care fuseseră colectate 20.000 de animale cavernicole, iar sub genericul „Biospeologica” apăruseră 41 de lucrări ştiinţifice însumând 3.400 de pagini. Şi nu trebuie omis faptul că, în anii Primului Război Mondial, EMIL RACOVIŢĂ şi-a întrerupt absolut toate cercetările, ocupându-se exclusiv de conducerea spitalului militar amenajat temporar în Laboratorul „Arago”.

Cine a fost EMIL RACOVIŢĂ?
EMIL RACOVIŢĂ şi-a petrecut copilăria la Sorăneşti, în judeţul Vaslui, unde a primit o educaţie aleasă, chiar de la scriitorul Ion Creangă. Pasiunea sa pentru ştiinţele naturale a fost stârnită de profesorul Grigore Cobălcescu, în timpul cât a studiat la liceul „Institutele Unite”. Îndeplinind iniţial dorinţa tatălui său, EMIL RACOVIŢĂ a urmat Facultatea de Drept din Paris, ca apoi să renunţe în favoarea vocaţiei ce îi era destinată. Astfel, tânărul Racoviţă absolvă Facultatea de Ştiinţe din Sorbona, avându-l ca profesor de zoologie pe renumitul om de ştiinţă Henri de Lacaze-Duthiers. În 1986, EMIL RACOVIŢĂ devine cunoscut printre oamenii de ştiinţă europeni, obţinând titlul de doctor cu o remarcabilă lucrare.

În perioada 1897-1899, pe care şi-o petrece la bordul navei „Belgica”, în cadrul Expediţiei Antarctice Belgiene, EMIL RACOVIŢĂ strânge 1.600 de specimene zoologice şi botanice. Această colecţie îi permite, la întoarcere, să publice o importantă lucrare despre cetacee.

Pe 1 noiembrie 1900 EMIL RACOVIŢĂ devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franţa, înfiinţat cu 20 de ani în urmă de eruditul său profesor, Lacaze-Duthiers.

În 1904 EMIL RACOVIŢĂ face o descoperire crucială, ce îi va influenţa restul vieţii. Noile specii de crustacei, găsite în peştera Cueva del Drach din Mallorca, îl vor pasiona în asemenea măsură încât va renunţa la cercetarea oceanologică pentru a se dedica ecosistemelor subterane.

Publicarea lucrării sale, „Eseu asupra problemelor biospeologice”, în 1907 marchează naşterea biospeologiei, definită de acesta ca fiind ştiinţa formelor de viaţă din mediul subteran (peşteri şi pânze freatice de apă). În 1920 EMIL RACOVIŢĂ se întoarce în România, pentru a înfiinţa la Cluj primul Institut Speologic din lume, unde a rămas director până în 1947.

EMIL RACOVIŢĂ a ocupat şi funcţia de Preşedinte al Academiei Române (1926-1929), ca apoi, între anii 1929-1930, să fie numit rectorul Universităţii din Cluj, unde a predat primul curs de biologie generală din România. Lucrarea „Evoluţia şi problemele ei”, aparută în 1929, abordează în mod foarte original teoria evoluţionistă, dezvoltând o perspectivă filogenetică şi sistematică asupra evoluţiei animalelor subterane.

Urmărind îndeaproape ţelul său, de a înţelege istoria naturală a domeniului subteran, a obţinut rezultate remarcabile prin programul său biospeologic: EMIL RACOVIŢĂ a explorat 1.200 de peşteri în Europa şi Africa, a strâns o colecţie de 5.000 de animale subterane şi a publicat peste 66 de lucrări despre fauna subterană, însumând aproape 6.000 de pagini.

Omul de ştiinţă EMIL RACOVIŢĂ moare în 1947, la 79 de ani, înainte să reuşească să reorganizeze Institutul de Speologie, aşa cum îşi dorea.

Iosif Viehmann este singurul cercetător în viață al Institutului de Speologie din Cluj care l-a cunoscut pe EMIL RACOVIŢĂ (1868-1947), întemeietorul biospeologiei, potrivit Agerpres.

Speologul, în vârstă de 87 de ani, spune că EMIL RACOVIŢĂ i-a insuflat iubirea pentru speologie și povestește cum țara noastră a fost prima din lume care a avut un Institut de Speologie.

Google şi-a modificat, vineri, logoul pentru a-l sărbători pe EMIL RACOVIŢĂ, la împlinirea a 145 de ani de la naşterea savantului român, fondator al biospeologiei, biolog şi speolog, explorator şi academician, potrivit MEdiafax.

Noul logo este conceput sub forma unui desen, în care imaginea lui EMIL RACOVIŢĂ apare postată în interiorul primei litere „O” din cuvântul Google.

Totodată, logoul Google face referire la expediţia lui EMIL RACOVIŢĂ în Antarctica, în urma căreia savantul român a realizat un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor şi a pinguinilor.

Google îşi schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.