CONTRIBUTORSHUFFLIBERTATEANICE TO MEET YOU

Elicopterele teroriste din 22 decembrie 1989 și dictatura militara cu aromă sud-americană

Generalii Gușă și Vlad în interiorul CC, 22 decembrie 1989, undeva după ora 19, la o masă care se vrea un fel de strategic room. În jurul, niște indivizi care par demonstranți. Acesta se vrea un mic serial de 3 articole despre criminalii revoluției, iar scenă filmată și deloc ascunsă vreodată este puternic sugestivă. 

În București a început să se tragă, nu doar în piața de la Comitetul Central, ci și la televiziune. Un documentar nemțesc („Videograme dintr-o revoluție”, Netflix) sincronizează imaginea celor doi cu studioul TVR unde se anunță brusc că televiziunea este atacată masiv, că teroriștii sunt inclusiv pe holuri și că e nevoie de oamenii de acasă „în rânduri cât mai strânse” să vină să o apere. Cataclismic, Marinescu, crainicul preferat al Ceaușeștilor, anunță că se aud împușcături inclusiv prin geamurile studioului, lucru absurd pentru oricine ar fi văzut vreodată studioul 4, aproape un buncăr, perfect ferecat și antifonat. „Ni se spune să închidem ușa, să stingem lumina …” se aude o voce din regie, de parcă lumina studioului răzbate pe vreo fereastră. Imaginea de pe post se întunecă puternic, apare miră, situația e catastrofică. 

Nemții preiau la frame transmisia TVR care își revine după câteva momente și o suprapun imaginilor de pe televizorul de lângă care cei doi generali poartă, la CC, un dialog halucinant. Este ziua de 22 decembrie, trupele de Securitate sunt acum trecute în subordinea directă a armatei. Generalul Vlad a devenit subordonatul direct al lui Gușă și, după cum trebuie prezentat poporului, lucrează împreună. Cadrele sunt aproape close-up-uri, operatorul este foarte aproape de subiecți și trece de la unul la altul. Cei doi joacă excesiv de prost, este evident că sunt perfect conștienți de prezența camerei. 

Gușă vorbește la telefon și fumează: „… Se atacă și acolo?”, întreabă strâmbandu-se – nu știm și nici nu are importanță pe cine. „Auzi”, continuă el în receptor, „aia nu trag de acolo cu taburile…? Da, da, dar nu trag ăștia de afară …?”, mai ascultă puțin și decretează: „Aha, trag și ăia și ăia…”. Urmează ceva nedeslușibil pe fondul rafalelor tot mai violente din piață. 

Era la începutul focurilor din București de după fugă lui Ceaușescu, important de reținut, petrecută la ora 12.09. Cineva din încăpere aruncă un „Să nu se mai cheme demonstranți în stradă”, dar este ignorat imperial. Acum, la telefon e „to’arășul Mocanu”. Tot Gușă: 

“- Alo, dom’le, dumneata ești cu toate stațiile radar în funcțiune peste tot? întreabă mimând catastrofal de prost dorința de a fi informat de către „to’arășul Mocanu”

Ascultă puțin cu gura întredeschisă. Apoi intervine: 

“- Și atunci cum dracu’ apar elicoptere, dom’le, din exterior? Ai doborât ceva până acuma…? Cât!? Opt bucăți? De unde au venit astea dom’le?” 

I se răspunde. Gușă interpretează o surprindere atât de falsă încât aproape se uită și în camera ca să-și confirme singur performance-ul. 

“- Din interior??? Extraordinar… deci nimic n-a intrat din afară … Aha , totul din interior, e clară treaba … Atenție, alertă totală peste tot, că ăștia…ăștia, au fost niște demenți, dom’le…”

Gușă își continuă discursul la telefon către „to’arășul Mocanu”, în realitate doar camerei care îl filmează: 

“- Au avut în interior…, noi n-am știut, de unde să știm, că n-am știut și acuma au plecat la acțiune…” 

Pauză puțin

Gușă este șeful Marelui Stat Major, al doilea grad după Stănculescu. Se pune întrebarea: dacă elicopterele – care bineînțeles că nu există – fac parte din acțiunile diversioniste prevăzute în ceea ce istoricul Mădălin Hodor a numit: „Planul de rezistență în caz de invazie inamică „, un general cu un asemenea grad ar fi trebuit să știe și să nu se mire că există? Există planul, dar Gușă îl ascunde cu bună știință? Sau această forță aeriană chiar se materializează din neant, cum vrea să ne lase să credem, și dispare în același neant, cum se va dovedi ulterior? 

Vom reveni la acest „plan”. Este un instrument sub care s-au ascuns multe răspunsuri în ultimii ani. În principiu, el prevede doctrina militară a RSR în caz de invazie a unei forțe mult superioare și este conceput după 1968 ca răspuns direct în fața amenințării sovietice de după ce Ceaușescu sfidase invazia din Cehoslovacia. Prevede tactica pământului pârjolit și a diversiunii și hărțuirii inamicului. La București, cum vom vedea, pare să fi fost aplicat la literă, doar că împotriva propriului popor. Dacă planul există, și e greu de crezut că nu, rămâne întrebarea „cine îl aplică?”. 

La masa din CC sunt șefii armatei și ai securității , adică tot aparatul militar implicat obligatoriu în implementarea lui. Cei doi sunt totuși extrem de surprinși.

Resume

Camera se mută pe Vlad, intuind cumva că tre’ să zică și el ceva, Gușă continuă la telefon niște bălmăjeli neimportante – despre cum să „se acționeze cu mare atenție”. Vlad este și el cu un receptor la ureche. Caută un inspectorat județean când, deodată, Gușă i se adresează: 

“- Auzi, dom’le, au doborât 8 elicoptere… 

– Ce au omorât?, întreabă Vlad neatent. 

– Au doborât, întărește Gușă, au doborât, nu omorât… 

– 8 elicoptere?!? pare Vlad surprins 

– Opt, da, nu la Cluj, pe toată zona… 

– Păi da ‘ cine a săltat elicopterele?, întreabă Vlad. 

– Păi, dacă-s din interior… Gușă ridică din umeri. 

– Cine , dom’le, cine ? Cine a săltat elicopterele că să se trage în ele? De ce s-au ridicat elicopterele? insistă securistul. 

– Păi cine le-o fi avut, unde le-a avut, răspunde stupid, dar imperturbabil Gușă. 

– Stai că nu înțeleg, cine le-a avut? 

– Nu, nu, sunt ale teroriștilor, intervine unul dintre indivizii din jurul mesei celor doi. 

– Care teroriști, dom’le, de unde au venit ăștia, se miră Vlad spre toată lumea. 

– Forțe speciale, răspunde „cunoscător” individul de dinainte. Gușă doar asistă. Vlad continuă: 

– Păi de unde? Păi ori ale dânsului, zice arătând spre Gușă, ori ale mele tre’ să fie (elicopterele), altele nu-s… 

– Mai sunt și altele, insistă revoluționarul . 

– Păi de unde? întreba Vlad 

– Sunt tot ale dumneavoastră, dar cu alte ordine.

– Care , dom’le, alte ordine, că io am trei elicoptere toate. 

Pe Vlad îl pufnește râsul. 

 – Poate sunt ale dumneavoastră, îi zice la mișto băgătorului în seamă. Scenă și subiectul se încheie brusc cu Gușă fabuland la un telefon despre regimentele subterane clandestine de elicoptere (!!!) pe care, „stai așa!”, îi spune în receptor noului interlocutor, „… că se pare că le-am găsit!” și cu Vlad, la alt telefon, mirându-se că e atacată nu știu ce poștă… Să v-o mai interpretez? 

22 decembrie 1989. generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului
22 decembrie 1989: generalul Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major al Armatei Române

„Ai noștri doboară pe capete…”

Dacă din așa ceva n-ar fi rezultat niște sute de morți, ar fi rămas doar un film cu proști. Scenă e fabulos de ridicolă. Gușă nici măcar nu-l întreabă pe noul sau subordonat, Vlad, 

„Sunt, ba, ale tale elicopterele?”, securistul e ceva mai cu prezența de spirit, schemă nu le iese deloc, e cusută cu sfoară, nici măcar cu ață albă. Scopul? Croirea pe camere a unui inamic intern masiv, ocult, ultra agresiv, super dotat, capabil oricând să facă prăpăd. Ai noștri doboară la ei pe capete (8 elicoptere, Rambo, partea a treia), dar hidra teroristă are rezerve nesecate. Nici măcar localizarea nu e relevantă , „pe toată zona „, bâguie Gușă. Sunt peste tot, fraților ! Vin din scorburi și peșteri. Aici nu vorbim despre măscăricii de la TVR, ci despre numerele doi și trei din conducerea armatei române. Pe 22 decembrie, armata este instituția care a preluat puterea în România. De ce este decisiv acest pasaj? Încercăm să răspundem în zilele următoare.

Iulian Vlad, Ștefan Gușă. „Au doborât 8 elicoptere!”

Va urma


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button