CONTRIBUTORS

Eleva de 6 ani de la Cervantes care s-a uitat pe cer în București, a scris ce-a văzut și-acum e-n carte

Este greu de crezut că și autorii care au ajuns să vândă milioane de cărți au fost, la un moment dat, respinși de edituri. Și totuși, toți trebuie să începem de undeva. Iar în cazul scriitorilor, refuzul pare să facă parte din rețeta succesului.

„Moby-Dick’”, capodopera lui Herman Melville, a fost respinsă de mai mulți editori, dintre care unii au avut sugestii creative pentru autor. Peter J. Bentley de la Editura Bentley & Son a scris: „Mai întâi, trebuie să ne întrebăm, trebuie să fie o balenă? Deși pare un mecanism destul de încântător, deși oarecum esoteric, pentru firul narativ, recomandăm un antagonist cu un înfățișare mai populară printre cititorii mai tineri. De exemplu, nu ar putea Căpitanul să se lupte cu o depravare față de tinere, poate voluptoase, fecioare?”

Cu toate acestea, povestea a fost publicată în cele din urmă chiar de Richard Bentley, la aceeași Bentley & Son.

„Fiesta” (The Sun Also Rises) este probabil cea mai citită carte a lui Hemingway, dar nu toată lumea a fost cucerită de la bun început de poveste. În 1925, Moberley Luger de la editura Peacock&Peacock i-a scris autorului în vârstă de 26 de ani: „Dacă pot fi sincer – cu siguranță te regăsești în propria proză – am găsit eforturile tale atât plictisitoare, cât și ofensatoare. Ești cu adevărat un băiat de băiat, nu-i așa? Nu aș fi surprins să aflu că ai scris întreaga poveste închis în vreun club, cu stiloul într-o mână și-un pahar de coniac în cealaltă. Personajele tale bombastice m-au făcut să-mi torn și eu unul.” Totuși, această respingere nu i-a afectat cariera. Romanul va fi publicat de Scribner’s în anul următor.

Agenția literară Christopher Little și-a respins de nu mai puțin de 12 ori la rând un nou client, până când fiica de opt ani a unui editor de la Bloomsbury cere să citească restul cărții. Editorul este de acord să publice, dar o sfătuiește pe autoare să-și caute și un job full time, pentru că are puține șanse să câștige bani din cărțile pentru copii. Cu toate acestea, ,,Harry Potter și piatra filosofală’’ a lui J.K. Rowling dă naștere unei serii ale cărei ultime patru romane au stabilit recorduri pentru cea mai rapidă vânzare din istorie, de pe ambele maluri ale Atlanticului, cu profit total de peste 450 de milioane de dolari.

Puștoaica din București care scrie povești

Are 6 ani, e elevă la Cervantes, iar mama ei o alintă Julie. A scris povestea asta pentru un concurs școlar, dar premiul pe care l-a primit a fost curajul să nu renunțe. Ca toți marii scriitori, Julie a perseverat ca să atingă succesul. Așa a ajuns unul dintre autorii care semnează primul volum din Cartea Copiilor.

Dacă aveți prin preajmă un curajos pasionat de scris dornic să debuteze, oferiți-i Cartea Copiilor (se poate comanda aici: https://thewritingjourney.ro/produs/cartea-copiilor/) ca să vadă ce are de făcut dacă vrea să intre în gașca de autori care își va pune semnătura pe volumul 2 🙂

Aventuri cu nori pufoși în Țara Mereu Caldă

de Iulia Nicolescu

(6 ani, București)

Au fost odată ca niciodată trei anotimpuri: primăvara, vara și toamna, și ele guvernau peste Țara Mereu Caldă. Locuitorii ei stăteau în fiecare zi la soare și la piscină, topindu‑se de căldură. Erau mereu bronzați și beau mereu limonadă și le plăcea așa pentru că nu știau că se poate și altfel.

Nici ei și nici copiii lor nu văzuseră vreodată zăpadă de Crăciun și nu știau ce e frigul, până într‑o zi, când unul dintre ei a aflat de pe internet că în București există și anotimpul iarna.

S‑au întrebat cu toții cum o fi și iarna asta, ce‑o însemna și cum se simt chestiile alea mici care cad din cer, pe care oamenii îi numesc fulgi și pe care copiii îi prind pe limbă râzând. Și care o fi treaba cu zăpada, căci oamenii din Țara Mereu Caldă nu înțelegeau deloc cum de se face așa mare pe pământ din niște fulgi așa de mici.

Au tot căutat pe internet, dar nu s‑au lămurit de ce la ei sunt doar trei anotimpuri. Așa că au luat un elicopter, s‑au dus până sus la cer la Regele Nor și l‑au întrebat:

— Hei, la noi de ce nu se dă zăpadă?

— E simplu, le‑a răspuns norul plictisit. Pentru că aici e atât de cald, încât noi, norii, nu ne certăm și nu ne înfuriem niciodată.

— Așa că nu ne ciocnim și deci nu putem să ningem, au răspuns veseli ceilalți nori.

— Și nu puteți să faceți zăpadă dacă nu vă certați?, au întrebat oamenii curioși.

Norii au stat puțin pe gânduri, s‑au scărpinat pe coamă și au ridicat din umerii de abur. Poate că nici norii de la București nu se ceartă tot timpul ca să ningă. Dar oare cum fac ei zăpadă?

Ca să se lămurească, Regele Nor a luat telefonul și a sunat la București.

— Cu ce putem să vă ajutăm? au întrebat norii din București.

— Păi noi nu știm cum să ningem fără să ne certăm.

— E ușor! Tot ce trebuie să faceți e să mâncați multă vată de zahăr ca să iasă fulgi.

Bucuroși, norii din Țara Mereu Caldă au început să mănânce vată de zahăr până s‑au îngrășat tare și au început să ningă. Dar numai de Crăciun, ca să nu‑și strice stomacul.

Iar Țara Mereu Caldă și‑a schimbat numele în Țara Celor Patru Anotimpuri.”


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button