Eclipsa de Lună în Capitală: dezamăgire pentru astronomi şi curioşi FOTOGALERIE

La ora nouă fără câteva minute, la sediul Asociaţiei Astronomice URANIA era linişte. Doar vocea lui Dragoş Braşov, preşedintele asociaţiei, se auzea peste capetele neclintite ale copiilor însoţiti de părinţi. Cu toate că înăutru era extrem de cald cu geamul deschis la maximum, cei prezenţi nu suflau o vorbă. Explicaţiile lui Dragoş despre eclipsa ce începuse să aibă loc în acel moment erau însoţite pe lângă gestică şi de exemple concrete cu ajutorul unor animaţii ce rulau pe un ecran imens. De jur-împrejur, stele, galaxii, supernove şi comete eviscerate toate sub forma unor postere lucioase. Material didactic pentru Dragoş, care preţ de jumătate de oră a ţinut o lecţie de astronomie, ajutându-se de tot ce exista în sală: de la la afişe, până la machete detaliate. „Intraţi, intraţi. Nu mai staţi în uşă!”, îşi întrerupea discursul din când în când, adresându-se curioşilor care se aflau în drum spre acoperiş şi care băgau involutar capul în sală.

Deasupra, pe Terasa Nordică a Palatului National al Copiilor, era deja agitaţie, când grupul lui Dragoş a urcat. Zeci de persoane, multe dintre ele cu „scule” proprii, erau împrăştiate ici-colo. Sus de tot, la telescopul gigant era formată deja o coadă. Încăperea răsuna de uimirea celor mici semn că umbra Pamantului deja „muşca” din suprafaţa Lunii.

Afară, grupul de părinţi şi copii era în plină ora de geografie lunară. Cu o hartă defăcuta pe un pervaz, Dragoş dădea explicaţii cu privire la ce urma să se vada prin telescop. Provocarea pentru cei mici a fost ”ochirea” lunii. “Avem caz practic aici. Vă rog să-mi prindeţi Luna. Avem toate instrumente necesare”, s-a auzit la un moment dat vocea astronomului urmată de o linişte mormântală. „E ca şi cum am ţinti cu un tun un tanc”, vine explicaţia, suficietă pentru a-i face pe cei mici să se îmbulzească în jurul telescopului. Curiozitatea a fost atât de mare, încât nici paznicul care stătea într-un colţ pe acoperiş, n-a mai putut sta deoparte.

După aproape un sfert de oră, timp în care mai toţi au trecut cu rândul pe la telescop, norii care începuse să ascundă Luna s-au sincronizat cu ploaia. O rafală scurtă de stropi a fost suficientă să gonească pe mai toată lumea, inclusiv grupul lui Dragoş, înăutru. “A fost un dezastru”, încheie acesta resemnat, în sprit de astronom amator certat cu norii. Era 11 fără ceva, cu aproape douăzeci de minute înainte de maximul eclipsei ce a avut loc la ora 23 şi 12 minute.