Duminica în familie la Trattoria Garibaldi, „tradițional italian”, cu gust, dar și cu puțin plastic

susținut de
de:
31 oct. 2025
4308 afișări
Duminica în familie la Trattoria Garibaldi,

Ce faci când vrei să ieși duminica în oraș la un prânz cu familia? E greu de ales restaurantul perfect, așa că, de cele mai multe ori, rămâi la cel cunoscut, ca să n-ai surprize.

Nu și eu. Nu, nu. Pentru că-mi place să trăiesc periculos, weekendul trecut am optat pentru un loc nou, anume Trattoria Garibaldi, de pe Calea Văcărești 230 (Atenție! Mai au un local în Carol), care se prezintă ca fiind „Mica Toscană din Centrul Bucureștiului”.

Acuma, din cunoștințele mele sumare, o „trattoria” este un local italian de familie, cu meniu restrâns, gătit simplu, tradițional și cu ingrediente specifice bucătăriei italiene. Italienii sunt ca noi: mâncăi, uită să se mai ridice de la masă, vorbesc tare, beau, se enervează din orice: fotbal, moșteniri și gardul neterminat de la țară iar la final se calmează cu o cafeluță.

Mă rog, am rezervat o masă pentru 3 la Garibaldi, am ajuns și, după 20 de minute de învârteală după un loc de parcare, am intrat în restaurant. Recomand un Uber sau un taxi.

Salutare și bun venit la Mănânc pentru tine. Numele meu este Dragoș și scriu cu drag (și pe bune) despre bucatele pe care le încerc săptămânal pe la diferite bodegi, restaurante și locante bucureștene.

Interior – Exterior Trattoria Garibaldi de la Tineretului
Mult plastic și niște Counter Strike în cs_Italy

Primul lucru care te lovește imediat ce intri în Garibaldi Tineretului sunt decorațiunile interioare din plastic: tavanul din lămâi de plastic, glicina din plastic, iar plantele de pe peretele din spate par și ele din același registru.

În camera alăturată am remarcat un tapet ca-n anii ’90 care vrea să te teleporteze într-un orășel vechi din Italia, dar care din păcate seamănă izbitor cu versiunea reală a hărții cs_Italy din Counterstrike.

Decorurile din plastic nu sunt „interzise”, dar trădează lipsă de bun gust și denotă o oareșce superficialitate. O trattorie autentică ar folosi lucruri reale: o ladă cu lămâi adevărate, o plantă de busuioc, o sticlă de vin veche, un prosop de bumbac italian. Și nici măcar nu sunt scumpe chestiile astea.

Ori, plasticul și tapetul transmit exact opusul: „vrem să părem italieni, dar nu ne pasă cu adevărat”. Punctul forte: e curat, iar chelnerii sunt amabili.

Meniu Trattoria Garibaldi Tineretului

O trattorie autentică are două paste, un pește al zilei, un desert clasic și o nonna care-ți spune „mangia piano amore mio, că nu pierzi trenu’!”

La Garibaldi, însă, ai meniu tip pomelnic (sau Carte de telefoane): bucătărie italiană, românească, libaneză, grecească, japoneză, chineză, coreeană, thailandeză, indiană, indoneziană, mexicană, americană și franceză.

Treisprezece culturi culinare, toate adunate sub același acoperiș cu lămâi din plastic.

Când o „trattorie” pune în același meniu hummus, icre de știucă, ciorbă de văcuță, mici, burger american, tikka masala indian, ton sashimi japonez și, bineînțeles, pizza își pierde complet identitatea. Devine un restaurant generic, fără rădăcini, fără mamă, fără tată. Ești doar un restaurant cu de toate, să placă la toată lumea.

Așadar, meniul te plimbă peste tot, e foarte stufos, găsești aproape orice ți-ai putea imagina, iar prețurile sunt în partea superioară a ceea ce putem numi „prețuri medii”. Servirea e decentă, nici prea repede, dar nici nu-ți crește păr alb așteptând. Întreg meniul kilometric este aici.

Ospătarul roboțel

Atracția locului este ospătarul roboțel, care circulă printre mese cu preparatele gata de întins pe masă.

Judecata de Acum

Am mâncat pentru tine la Trattoria Garibaldi

Risotto alla zafferano, tonno sashimi e stracciatella | 82 lei

Risotto cu șofran, ton sashimi, stracciatella, ceapă, vin alb, coajă și zeamă de lime, unt, parmezan, ulei de măsline, sare roz de Himalaya și piper spart.

În ceea ce privește amenajarea localului, aș putea să comentez până dimineață, fără să mă repet, dar gustul…gustul nu-l ia nimeni și e perfect. Aproape de fine dining. Nu chiar acolo, dar foarte aproape.

În definitiv, ăsta e un preparat fusion, o combinație dintre un preparat clasic italian, risotto alla zafferano și japonezul ton sashimi. Un preparat negrăbit, făcut cu simțul responsabilității, în care simți șofranul, te bucuri de ton și finețea stracciatellei într-un risotto gustos, dar care putea fi mai lichid decât l-am primit. Spectacol în farfurie, spectacol în fiecare furculiță.

Nota 8,5/10

Spaghetti alla carbonara | 65 lei

Spaghetti, ou, smântână dulce, guanciale, ulei de măsline, parmezan și piper spart.

Dacă ai strâmbat de nas la „smântână dulce”, să știi că și eu. Dar nu e atât de grav pe cât pare. Au făcut ce-au făcut și au reușit să scoată cămașa pe unde trebuie și, colac peste pupăză, să pună în farfurie o variantă reușită de carbonara, cu paste de calitate, un guanciale corect, piper grosier și un sos aferent bine legat.

Altminteri, dacă vrei extra parmezan, te mai costă vreo 17 lei (parcă), ceea ce mi se pare abominabil. Da, nu e greșit să ceri carbonara la Garibaldi.

Totuși, dacă vrei ceva mai simandicos, mergi pe risotto-ul de mai sus. Nota 7/10 de la mine pentru paste.

Melanzane alla parmigiana | 59 lei

Antreul perfect există. Aici, sub forma versiunii mai sănătoase de parmigiana, care de obicei înseamnă vânătă dată prin ou și făină, apoi prăjită, peste care se vine cu mozzarella, suc de roșii și parmezan, în straturi. Garibaldi o coace la cuptor și deși n-are crusta aceea specifică prăjitului tot e ce trebuie.

De împărțit la doi neapărat, deci cam 30 de lei de om pentru un mizilic. Bun. 7,5/10.

Trebuie reglat puțin din sare și piper, pe gustul tău.

Tiramisu | 39 lei

Urăsc cu toată ființa prețurile psihologice. Mi se pare o tehnică nouăzecistă, învechită.

Așadar, pentru 40 de lei fără 1 leu am primit un pahar de tiramisu care e orice mai puțin tiramisu. Trei degete de cremă, puțin pișcot și un strop de cafea. Multă cremă pentru nimic.

Mai trebuie lucrat la el și chiar nu e greu să-ți iasă un tiramisu delicios. Trebuie doar să vrei. Nota 2/10

În concluzie, Trattoria Garibaldi este un restaurant cu de toate, care poate fi îmbunătățit estetic, dar care, într-un final, livrează ce trebuie. E loc de mai bine? Absolut. Depinde de tine dacă vrei să trăiești experiența Garibaldi. În curând vor deschide un al 3-lea restaurant în Floreasca, dacă am înțeles bine. Oricum, undeva prin centrul Bucureștiului.

Total: 245 lei.

O să mai mănânc pentru tine aici? R: chiar nu știu.

Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.

Poftim și alte locuri pe unde am mai mâncat pentru tine:

 

Tags:
Dragoș Mihăilă
Cookies