Revenirea din Iad: „În ultimele luni de sarcină îmi injectam heroină, m-am prostituat pe droguri”

Denigraţi şi marginalizaţi, mulţi consumatori de droguri încearcă acum să se reintegreze în societatea care i-a respins de nenumărate ori, pentru că nu au fost suficient de puternici ca să facă faţă tentaţiei. În ochii tuturor celor care frecventează un centru pentru tratament substitutiv se citeşte regretul… regretul că nu au putut avea o viaţă normală, departe de prafurile interzise. În ciuda suferinţei care-i apasă, cei care odinioară şi-au găsit refugiul în stupefiante au acum ocazia să privească viaţa cu alţi ochi, cu ajutorul metadonei, pe care o primesc de la Centrul de Servicii Integrate ARAS Titan şi de la Centrul de substituţie ARENA, din cadrul Institutului Naţional de Boli Infecţioase „Prof. Dr. Matei Balş”.

Chiar dacă mulţi îi arată cu degetul pe consumatorii de droguri, de câte ori au ocazia, cei care lucrează cu ei spun că e de datoria întregii societăţi să-i ajute să se reintegreze şi să îşi depăşească dependenţa. „Sunt oameni obişnuiţi care au probleme mai deosebite şi trebuie ajutaţi şi trataţi. Ei reprezintă problema noastră a tuturor. Faptul că ei consumă droguri se răsfrânge asupra întregii societăţi. Din cauza celebrelor droguri legale foarte mulţi au devenit seropozitivi. Astfel, din cauza unui management defectuos al statului am ajuns să plătim foarte mulţi bani pentru tratamentele lor. E mult mai eficient să evităm îmbolnăvirea lor ajutându-i, dându-le seringi, oferindu-le acces la tratament. Însă, în cazul celor care consumă droguri legale nu avem ce să facem pentru că testele noastre nu ne permit depistarea substanţelor pe care aceştia le-au folosit”, explică asistentul medical de la centrul ARENA.

Doi dintre cei care nu au rezistat tentaţiei şi au ajuns dependenţi de heroină au acceptat să le povestească reporterilor B365.ro drama prin care au trecut când au început să consume droguri.

Cum a ajuns o fată de la ţară să se prostitueze pentru droguri

Ionela a fost crescută de mică de tatăl ei, într-un sat din provincie, pentru că mama sa i-a părăsit când ea avea doar câţiva ani. A terminat şcoala generală, a făcut cursuri de ospătar şi a lucrat la o cofetărie la mare, timp de patru ani. După moartea tatălui, când avea 16 ani, tânăra a reluat legătura cu mama ei şi a fost convinsă de surorile ei vitrege să vină la Bucureşti, unde a lucrat iniţial la o fabrică de alcool. „Am venit aici dornică să am mamă şi surori. Dar mama bea, mă bătea, mă trimitea în stradă. De multe ori dormeam în scara blocului. În 1999 l-am cunoscut pe primul meu soţ. Am început să consum droguri în 2000, când am rămas însărcinată în trei luni cu fata. Soţul meu consuma, eu n-am ştiut, l-am depistat că trăgea la ţigară, apoi a trecut la folie şi seringă. M-a corupt şi pe mine. Cred că m-a influenţat şi situaţia de acasă. Vina a fost a lui că mi-a dat, dar şi a mea că am acceptat. Eram conştientă că fata ar fi putut păţi ceva, dar apoi am început să mă simt tot mai rău, atât din cauza drogurilor, cât şi din cauza sarcinii. Nu trăgeam foarte mult: două ţigări pe zi, adică jumătate de bilă de heroină. Drogurile mi le cumpăram din Ferentari, atunci era 100.000 lei vechi bila, acum costă 50 lei bila”, povesteşte Ionela, care are acum 34 de ani.

După ce a născut, împinsă de greutăţi şi de anturaj, ea s-a apucat şi mai rău de droguri. „Începusem să trag la folie din timpul sarcinii, iar în ultimele două luni am trecut la seringă. Am născut fata şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că n-a luat hepatită, pentru că am născut prin cezariană. Acum are 12 ani, este sănătoasă, premiantă. În schimb, eu m-am îmbolnăvit din cauza drogurilor, care mi-au mâncat calciul din oase şi mi s-a deplasat cartilajul la nivelul bazinului. Dar poate că asta mi-e pedeapsa. Nici heroina pe care o cumpăram nu era pură pentru că băgau tot felul de prostii în ea, inclusiv pastile, care mi-au omorât inima. Când am trecut la heroină injectabil, consumam cam şase – şapte bile pe zi sau 1 gram, în funcţie de câţi bani aveam. În anumite perioade, când era criză de marfă, luam somnifere„, spune Ionela.

Pentru că nu aveau cu ce să-şi cumpere heroină, Ionela şi concubinul ei au căutat diferite metode prin care să facă rost de bani. „Când mă drogam mi-era totul indiferent, nu mă interesa că n-aveam unde să stau sau ce să mănânc, cât ţinea senzaţia aia, maxim jumătate de oră. Apoi mi-era rău şi nu mai puteam să stau până nu făceam rost de o altă doză. Ca să facă rost de bani pentru droguri, el începuse să fure şi m-a corupt şi pe mine să mă prostituez, spunându-mi că poate ajunge la puşcărie şi risc să rămân singură cu fata. Nici nu credeam vreodată în viaţa mea că voi ajunge să fac asta. Ca să pot practica prostituţia trebuia să mă droghez pentru că altfel nu puteam ieşi pe stradă fiindcă mi-era ruşine. Nu era genul meu să mă vând, dar când ai nevoie de droguri faci orice să obţii banii necesari de doză. Mă prostituam doar pentru droguri. De multe ori nici mâncare nu-mi luam. Nu vedeam decât droguri în faţa ochilor. Nu voiam decât să am bani pentru următoarea doză. Chiar dacă făceam 700 lei sau 300 lei pe zi din prostituţie, nu umblam în banii ăia deloc, ca să-mi ajungă pentru haroină pentru că aveam nevoie din ce în ce mai des de o doză tot mai mare”, spune, plângând, tânăra.

Totul s-a schimbat, însă, în urmă cu cinci ani, când se ducea să-şi „marfă”. Atunci i-a auzit pe unii consumatori vorbind despre un centru de metadonă. „Când m-am trezit mă simţeam foarte rău şi m-am hotărât să încerc să văd dacă mă primesc la metadonă. Mi-au făcut evaluarea şi domnul doctor le-a spus colegilor să îmi dea gratuit, având în vedere situaţia mea. Când am venit aici, acum cinci ani, aveam 30 kilograme şi toţi se aşteptau să mor. Înainte să ajung aici, de multe ori îmi injectam mai mult ca să mor de supradoză, să nu mă mai chinui„, spune, cu lacrimi în ochi, Ionela.

De când a ajuns la centrul ARENA a încercat să nu-l dezamăgească pe doctorul care a înţeles-o şi i-a dat şansa la tratament substitutiv gratuit, însă, la început tentaţiile au fost foarte mari. „Acum chiar am prins scârbă de ele şi nici nu mai sunt tentată să trag. Însă, la început tot voiam să trag şi încercam să aflu de la cei care veneau aici de unde aş putea găsi droguri. Plângeam, eram nervoasă, dar apoi am început să mă gândesc că m-am chinuit mult ca să scap şi nu se merită să o iau iar de la capăt. Nu voiam să mă dea afară de la metadonă. Vorbeam şi cu psihologul despre problemele mele şi am trecut de perioada aia. Ea îmi spunea că sunt altfel faţă de ceilalţi şi aşa mi-a dat mai multă forţă să lupt. Ştiam că are dreptate şi nu voiam să mă fac de ruşine, trebuia să demonstrez că sunt altfel de persoană, nu un gunoi, aşa cum mă consideram când mă drogam. Acum mi-am revenit, am început să mănânc, m-am îngrăşat, a început să-mi placă din nou viaţa. Simt că sunt alt om şi sunt conştientă că viaţa nu merită stricată pe droguri pentru cinci minute„, spune, cu convingere, cea care a fost dependentă de heroină mai bine de şapte ani.

Între timp, ea l-a părăsit pe primul concubin şi acum are pe altcineva. Despre primul ei concubin spune că a ajuns într-o situaţie deplorabilă: s-a drogat în continuare, inclusiv cu etnobotanice, şi a ajuns să caute prin gunoaie. În prezent, el este închis pentru furt.

Chiar dacă şi-a dorit mult şi s-a chinuit să scape de droguri, la un moment dat, Ionela a clacat. „Cel mai bine era când stăteam cu tata pentru că aveam o viaţă normală, liniştită. Îmi pare rău, mă consum, plâng de multe ori când îmi aduc aminte în ce hal am ajuns din cauza drogurilor. Am ajuns să merg în cârje şi să iau virusul HIV de la cumnata mea. Totul s-a întâmplat într-o duminică. Venise pe la mine, ştia că are HIV, dar n-a zis nimic şi mi-a dat seringa ei. I-am zis că nu vreau să mai trag pentru că iau metadonă de atâţia ani, dar ea a insistat şi m-a corupt. Nu aveam de unde să ştiu că ea avea HIV, mai ales că venise de la urgenţă pentru că fusese operată la stomac. Trăsese legale foarte multă vreme şi i-au ars stomacul. Am aflat că mi-a dat virusul abia în decembrie anul trecut, când am avut o răceală puternică. De câte ori mă internam sau, din trei în trei luni, când se făceau analize la centru, ceream să mi se facă şi testul HIV. Când a venit cu rezultatele, domnul doctor a rămas uimit pentru că, după atâţia ani de tratament cu metadonă, eu am avut testul HIV pozitiv şi nu înţelegea de ce m-am apucat din nou de heroină. I-am zis că depresia m-a împins. Nu mi-a venit să cred că tocmai cumnata mea mi-a dat virusul HIV. Dacă nu voia să-mi spună că e bolnavă putea măcar să nu-mi dea seringa ei, nu să mă nenorocească„, îşi aminteşte, plângând, tânăra.

Şi actualul ei concubin a avut un trecut asemănător cu al ei, însă de patru ani e „curat”. Totuşi, belele n-au stat departe de Ionela şi, în urma unui scandal, care a pornit din cauza surorii lui, el a băut şi s-a întâlnit cu nişte amici. Au spart o maşină şi a fost prins. S-a ales cu doi ani de închisoare. Acum ea îl aşteaptă să se întoarcă şi să se mute împreună, cu chirie. „El ţine la mine, nu mă lasă să mă droghez, mă ajută la treburile casei, îmi ia partea când mama lui se ia de mine. Peste trei luni, când va ieşi din închisoare, vreau să-mi iau o cameră cu el cu chirie, să se angajeze şi el şi să o luăm de la capăt. Şi-a făcut analizele şi nu s-a îmbolnăvit pentru că ne-am protejat mereu. I-am zis că vreau să ne despărţim pentru că sunt bolnavă şi nu vreau să-l am pe conştiinţă dacă se rupe prezervativul, dar el mi-a zis că nu îi pasă decât de faptul că mă iubeşte pentru că sunt alt gen de persoană. Voiam şi eu să fiu altfel, un om normal, fără droguri, pentru că nu e uşor să iei metadonă. Atunci când oamenii află că te droghezi te ocolesc şi te tratează altfel şi te simţi nasol pentru că vrei să fii şi tu ca un om normal, respectat. Am greşit, asta nu înseamnă că trebuie să fiu condamnată. Fără să vreau am ajuns aşa, din cauza situaţiei. Chiar nu sunt mândră deloc de situaţia mea. Câteodată mi-e silă de mine şi mi-e ruşine că nu am o viaţă normală. Voiam să am şi eu o casă, să fiu fericită, liniştită, să-mi văd de viaţa mea. Acum nu mă mai angajează nimeni din cauza virusului HIV şi a drogurilor. Mi-e foarte greu pentru că pensia mea de handicap şi indemnizaţia ajung la 433 lei. Cum să trăieşti cu 433 lei? Iar dacă nu vor mai avea sponsori cei de la ARENA şi ne vor pune să plătim. De unde fac eu rost de 550 lei lunar?„, spune, cu disperare, Ionela.

În ciuda problemelor pe care le-a avut de-a lungul timpului, tânăra a încercat mereu să o protejeze pe fetiţa ei. „Cu fetiţa mă înţeleg bine, e foarte iubitoare. A înţeles că sunt bolnavă, însă nu i-am zis de HIV pentru că nu vreau să o supăr pentru că ea oricum suferă când mă vede în starea asta. Fetiţa mea nici nu ştie viaţa mea, că m-am drogat, că m-am prostituat. Eu n-am fost niciodată drogată în faţa ei. Când mi-era rău mă ascundeam pentru că nu voiam să mă vadă aşa. În perioada în care am consumat droguri mi-a crescut-o soacra mea. Am avut o soacră foarte bună şi înţelegătoare. Şi acum o ţine pe fată la ea pentru că mama stă cu chirie într-o mansardă şi bea, iar eu sunt pe metadonă. Ce educaţie să primească fata în situaţia asta? Nu voiam să îmi bat joc de ea şi să o determin să ajungă ca mine. Mereu îmi spune să o iau la mine, dar nu am unde să o iau pentru că nu vreau să o chinui. Una e să am casa mea şi alta e să stau cu cea de-a doua soacră şi să vadă fata mea cum se ia de mine sau mă jigneşte. Tot ea îmi dă putere şi îmi spune „lasă, mami, că vine ziua când vom sta împreună, ştiu că mă iubeşti”. Când primesc banii îi cumpăr haine, îi iau ce vrea, nu îmi opresc pentru mine, nu mă interesează dacă mai am nevoie de bani pentru mine să mănânc pentru că ea e copil şi are nevoie„, spune, cu lacrimi în ochi, tânăra.

Singura ei mulţumire, pe lângă fetiţă, este faptul că virusul HIV nu i-a afectat foarte mult imunitatea şi încearcă să se menţină aşa. „Mă internez din trei în trei luni şi îmi fac control. Acum, la cât sunt de bolnavă, şi cu virusul HIV în corp, dacă mă droghez îmi fac rău numai mie. Şi pentru ce să mă droghez? Pentru 10 minute pe care stau să le moţăi să mă nenorocesc? Vreau să-mi scadă şi doza de metadonă, dar, fiindcă am dureri foarte mari din cauza cartilajului ros, domnul doctor m-a sfătuit să rămân la o doză ridicată ca să scap de dureri. Am nevoie de proteză, dar medicii nu se mai bagă să mă opereze pentru că am HIV. Vreau să încerc ca pe viitor să-mi găsesc alt tratament să-mi aline durerea pentru că nu pot continua aşa mereu fiindcă şi metadona e tot un drog, la urma urmei. Sper să fie vreun doctor dispus să mă opereze. Dacă mi se pune proteză, voi scădea doza de metadonă pentru că am voinţă. Multă vreme m-am luptat cu răul, nu am cerut calmante sau somnifere, iar acum îmi va fi uşor să le scad pentru că am trecut prin perioada aia şi ştiu ce mă aşteaptă„, spune, cu convingere, Ionela.

„Voiam să-mi vând casa pentru heroină”

Tot la centrul ARENA a ajuns şi Ionuţ, un tânăr în vârstă de 27 de ani. El a început să consume droguri după ce părinţii lui s-au despărţit. „Tata a plecat, am rămas doar cu mama, ea început să consume alcool destul de frecvent şi eu aveam nevoie de o linişte pe care nu puteam să o găsesc în nimic altceva. Liniştea a venit descoperind heroina. Am început la ţigară, ocazional, dar în 2001 am început să consum zilnic. Aşa am trecut la seringă. Înainte să încep clasa a X-a, le-am spus părinţilor că am început să consum droguri. Atunci nu se ştiau prea multe despre droguri sau despre alternativele la consumul de droguri. Practic în 1999 – 2000 a fost boom-ul printre tineri. Părinţii nu ştiau ce să-mi facă. Le-am zis să mă ţină în casă o săptămână – două, până scap de sevraj. Am reuşit să stau o zi – două, dar apoi am chemat prietenii pe la mine şi am început iar să consum. În fiecare an făceam pauză o săptămână – două. Am consumat aşa până la sfârşitul lui 2004, când am început cea mai mare pauză, de un an şi ceva. Apoi am reluat consumul de droguri până acum trei ani„, povesteşte tânărul.

El spune că pauzele pe care le-a luat l-au ajutat mult pentru că i-au permis să scadă doza şi să îşi regenereze venele pentru că, din cauza înţepăturilor numeroase, nu mai avea unde să-şi injecteze heroina. „Deja ajunsesem să stau foarte prost şi cu venele de la picioare şi nu eram de acord să mă injectez în zona pubiană sau în zona gâtului. Pentru asta aveam nevoie de o pauză până se regenerau puţin venele şi apoi reluam consumul. Când am făcut pauza de un an şi ceva am făcut-o obligat fiindcă am avut nişte probleme cu poliţia, dar am văzut că se poate şi am continuat pe calea asta şi n-am mai dat importanţă drogurilor. Însă, din nefericire, un vechi amic a umblat vreo două luni cu seringa după mine să mă convingă să mă injectez şi, până la urmă, am cedat şi am continuat consumat iar. Nu ştiu ce-a fost în capul lui în momentul acela pentru că eu, după o perioadă, mă simţeam destul de stabil psihic, dar am cedat după două luni„, explică Ionuţ.

Ca să facă rost de droguri le lua părinţilor banii sau vindea lucruri din casă. „Practic, mai aveam puţin şi vindeam casa. La 18 ani – când am plecat de acasă în apartamentul părinţilor, care era închiriat până atunci – eram pe punctul de a vinde apartamentul. Nu mai aveam decât o pereche de blugi, un tricou, o pereche de încălţăminte şi o geacă ruptă pentru că vândusem toate celelalte haine pentru droguri. Nu mai aveam cu ce să mai umblu, nu mai aveam nimic în casă şi nu mai aveam de unde să fac rost de bani şi mă gândeam să amanetez casa sau să o vând. Am avut noroc că nu au fost actele pe numele meu pentru că o vindeam„, spune tânărul.

Până să intre într-un program de substituţie nu era de acord cu metadona pentru că asta ar fi însemnat, spune el, să treacă de la o dependenţă la alta. „Şi metadona, dacă nu este folosită ca metodă de tratament, este tot un drog, care, de asemenea, creează dependenţă. Până acum trei ani apelam la tratament ambulatoriu de dezintoxicare. Nu consumam atât de mult încât să nu fac faţă sevrajului cu pastilele pe care le luam. Însă, în timpul sevrajului, cel mai greu mi-era noaptea. Dacă reuşeam să adorm puteam să trec mai uşor peste sevraj. Din 2007, când m-am reapucat, am început să consum mult mai mult decât înainte. Ajunsesem la 1,5 – 2 grame de heroină pe zi, iar la o asemenea cantitate, tratamentul de detox nu mai era eficient. Doctorul mi-a zis că jumătate din doza de detox pe care o luam adormea un cal în maximum jumătate de oră, iar eu nu puteam să dorm. Cum doza era mult prea mare, îi era teamă să nu păţesc ceva. Atunci am apelat la substitutiv„, povesteşte acesta.

Iniţial a urmat tratament substitutiv cu suboxonă, dar a început să consume iar heroină. Pentru că în acea perioadă lucra, iar programul de la muncă nu-i permitea să mai ajungă la centru, a avut absenţe şi a fost dat afară de la tratament. El a reuşit însă să reia tratamentul substitutiv şi să renunţe la droguri. „Sunt două tipuri de consumatori de droguri: cei care vor să se lase cu ajutorul metadonei şi cei care renunţă la heroină pentru că iau metadonă. Eu tind să cred că fac parte din categoria celor care au folosit metadona în scop terapeutic, ca un ajutor în timpul sevrajului. Am renunţat la metadonă acum un an şi şapte luni. Metadona e doar un pas de trecere de la stadiul de consumator la viaţa normală. Când treci pe metadonă poţi să reînveţi ce înseamnă viaţa de om normal, să nu te mai trezeşti dimineaţa să alergi după bani pentru droguri. Odată intrat pe metadonă e greu de gestionat timpul pentru că, dacă înainte aveai o viaţă activă, odată ce te stabilizezi pe metadonă nu mai trebuie să alergi după bani să scapi de sevraj. Înveţi cum să stai, să citeşti, să faci ceva cu timpul. Asta e cea mai importantă perioadă din viaţa unui consumator. Vezi tu unde vrei să te poziţionezi. Mi-a fost greu la început. Mă rupsesem de toată lumea, stăteam doar eu cu mine, atunci am învăţat să am o igienă din nou, să mănânc la ore regulate, să fac tot felul de activităţi„, spune Ionuţ.

În prezent tânărul încearcă să-i ajute pe cei care au trecut prin aceeaşi situaţie ca şi el. Lucrează la o organizaţie non-guvernamentală, care are ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii consumatorilor de droguri. El coordonează un centru de schimb de seringi din Ferentari şi se ocupă, în cadrul organizaţiei, de diferite proiecte legate de consumul de droguri. „Pe la 16 ani am văzut un documentar despre un tip care a intrat într-o închisoare în America, şi-a luat diploma de psiholog în închisoare, a devenit psihologul închisorii şi are cea mai mare rată de succes. Povestea asta m-a impresionat şi mi-a rămas întipărită în minte. Când am intrat în tratament şi am început să lucrez cu organizaţii care oferă servicii pentru consumatorii de droguri oarecum s-a activat dorinţa aceea de a ajuta şi de a face mai mult pentru ei. Este un fel de terapie şi pentru mine pentru că, ajutând pe alţii, oarecum, mă ajut şi pe mine. De trei ani, de când lucrez în domeniul ăsta, m-am obişnuit să văd şi consumatori activi, seringi şi droguri, fără să mai simt nevoia să mai consum. Acum, dacă reuşesc să aduc o schimbare în viaţa cuiva, indiferent că îl ajut cu o vorbă bună, că îl fac să zâmbească sau îl ajut să intre în tratament, să îi dau un sfat sau să îi reduc riscurile, mă simt împlinit. În vară îmi dau licenţa în psihologie, însă nu ştiu dacă voi începe să profesez ca psiholog. Oricum, voi rămâne în domeniul ăsta până nu voi mai avea resursele necesare să lupt şi să-i ajut pe consumatorii de droguri„, explică Ionuţ.

„Drogurile se mulează pe nevoile fizice şi psihice”

Din experienţa lui de consumator, dar şi din informaţiile acumulate în timpul proiectelor derulate în cadrul ONG-ului, tânărul a descoperit că drogurile se adaptează după consumator. „Heroina dă o senzaţie de relaxare foarte puternică. Din ce am învăţat, de când lucrez în domeniu, drogurile se mulează pe nevoile fizice şi psihice ale ficăruia. Persoanele active, care vor să iasă în cluburi, să se distreze şi să danseze toată noaptea, nu vor consuma heroină pentru că asta le induce o stare de somnolenţă, ci vor apela la cocaină sau la orice alt stimulent pentru că le dă energia de care au nevoie. Persoanele depresive nu pot consuma cocaină sau alte stimulente pentru că le agită. Când eu am început să consum droguri, heroina s-a mulat fix pe nevoile mele, m-a făcut să mă relaxez, mi-a dat liniştea de care aveam nevoie. Alcoolul nu m-a atras. Am băut cu prietenii, dar alcoolul nu a fost pentru mine. Heroina a fost drogul care mi-a dat relaxarea şi stabilitatea de care aveam eu nevoie în acea perioadă”, punctează tânărul.

Ionuţ mai spune că drogurile etnobotanice sunt foarte periculoase pentru că fac ravagii în organismul uman, iar efectele sunt vizibile imediat. „Consumatorii de etnobotanice nu dorm, nu mănâncă, nu beau, timp de patru zile încontinuu. Iar corpul este foarte traumatizat din punctul ăsta de vedere. Consumatorii de etnobotanice ajung să slăbească până la 20 kg în una – două săptămâni. Din cauza numărului foarte mare de injectări apar abcesele, făcute în condiţii neigienice, abcesele devin cangrene, şi apoi intervin alte probleme asociate consumului de droguri. La heroină în afară de abcese, urme de semne de injectări şi reducerea în greutate nu mai sunt alte probleme. Şi în ceea ce priveşte reducerea în greutate, la heroină se ajunge la un stadiu de stabilizare. Mai mănânci o dată pe zi, mai bei lichide, dormi, dar la etnobotanice nu mai simţi nevoia să faci nimic din toate astea pentru că ele dau o dependenţă mult mai rapidă şi mai puternică. Dacă la heroină un consumator înrăit ia acum o doză şi mai consumă una peste şase ore, cei care consumă etnobotanice acum se gândesc imediat la următoarea doză, nu mai au timpul acela de reflectat. Starea de euforie pe care o dau etnobotanicele este foarte puternică, dar apoi se ajunge rapid la depresie, de aceea au nevoie imediată de o nouă doză. Consumatorii de etnobotanice au un comportament mai agresiv, sunt mai agitaţi şi au episoade psihotice, văd şerpi, gândaci, şobolani sau li se pare că-i urmăreşte cineva. La consumatorii de heroină nu prea se întâlnesc astfel de situaţii. Ei sunt mai relaxaţi, nu au treabă cu nimeni”, explică tânărul.

Dependenţa de droguri, inhibată cu tratament substitutiv

În Bucureşti, conform ultimelor estimări oficiale, citate de reprezentanţii Asociaţiei Române Anti-SIDA (ARAS), există circa 17.000 de consumatori de droguri injectabile, dintre care 80% au hepatita C. În clinicile de stat şi private există doar 1.050 de locuri pentru tratament substitutiv. La acestea se adaugă 210 locuri pe care le pune la dispoziţie ARAS în centrul ARENA.

ARAS are ca scop reducerea riscului de infectare cu HIV, hepatita B şi C, în rândul consumatorilor de droguri injectabile din Bucureşti. Cei care apelează la ARAS pot avea parte, în unul din cele două centre din Capitală, de următoarele servicii: tratament substitutiv (pentru persoanele dependente de heroină), evaluare medicală şi socială, consiliere psihologică, testare şi vaccinare pentru hepatita A, B, testare pentru hepatita C, tratament psihiatric, asistenţă socială şi legături cu alte servicii.

În cele două centre ARAS destinate consumatorilor de droguri există trei tipuri de programe: unul gratuit, pentru persoanele vulnerabile din punct de vedere social (care nu au loc de muncă, au foarte mulţi copii sau practică prostituţia), unul în valoare de 550 lei lunar pentru persoanele care lucrează şi unul de 15 lei pe zi, prin intermediul căruia beneficiarii primesc 60 mg metadonă, doză care îi ajută să nu se rupă complet de realitate şi să nu aibă dureri în timpul sevrajului. În cazul primelor două programe consumatorii de droguri primesc tratament substitutiv după nevoile lor.