Dragă domn’ primar Oprescu,

Ți-am vizitat pasajul Basarab făcut din bani publici pe care ţi-ai pus numele şi cu care defilezi de vreo jumătate de an prin presă. O structură impresionantă, n-am ce spune, mai ales că dincolo de asta este şi o sumă, tot impresionantă, mulsă din bugetul local. Ți-am văzut şi electoratul pe care îl ţinteşti la alegerile din vara viitoare care, transformat în grup de turişti japonezi cu aparate foto în loc de ochi, orbecăia sub soarele arzător.

Eu unul am ajuns relativ târziu acolo, spre după-amiză, când erau deja peste 30 de grade trecute peste zero. Cu toate că auzisem că o să fie chermeză de dimineaţă, am preferat să dorm câteva ore în plus, aşa cum face de regula populaţia activă, sâmbătă dimineaţă când e zi liberă. Da, populaţia activă. Adică ăia care pleacă de-acasă dimineaţa şi se întorc seara, şi care o să se folosească de noul pasaj în drum spre şi dinspre serviciu, că doar lor li se adresează, nu? Ei au preferat să ajungă mai tarziu. Și-aşa era prea multă presă şi mult prea multă panglică inaugurală de care riscam să ne împiedicăm. Am salutat ideea de a monta câteva corturi cu răcoritoare şi bere, dintr-o sută într-o sută de metri, locuri probabil date pe pile, că de vreo licitaţie n-am auzit. Doar asta ne e specificul şi era culmea să fi fost altfel.

De altfel, cum suntem o rasă obedientă faţă de cei din Vest, nu am putut să nu remarc steagurile Italiei şi Spaniei, ridicate în semn de ofrandă constructorilor. Nimic mai normal, în condiţiile în care pe mai toate lucrările de infrastructură de la ei, ridicate de palmele pline de bătături ale românilor goniţi din ţară, flutură tricolorul la inaugurare.

Mi-au plăcut foarte mult şi vulturii de pe panourile fonoabsorbante, montate la ieşirea dinspre Banu Manta. Dincolo de protejarea păsărilor care riscă să se izbească în zbor, eu i-am tradus ca fiind cu mesaj subliminal destinat celor care încă n-au înţeles că pentru a controla o capitală trebuie să ai cioc lung, ascuţit şi coroiat, să ai gheare tari şi să te hrăneşti din când în când şi cu stârvuri. Sper totuşi să mă fi înşelat.

În final, domn’ primar, ţin să-ţi mulţumesc că l-am auzit şi pe Breciu cântând. La un moment dat behaia „Like a Virgin” în parcarea de la Careffour, spre satisfacţia sufletească a broaştelor din Dâmboviţa. N-am avut curiozitatea să stau s-aştept până la final. Însă sunt ferm convins că la sfârşitul concertului a împărţit autografe pe lipii de shaorma şi pe furouri mâncate de molii.

Cu deosebită consideraţie,

Cătălin Doscaş – bucureştean prin adopţie