BAZAR

Dragă cititorule,

Îţi scriu dintr-un loc foarte îndepărtat, unde razele soarelui mângâie fiecare firicel de iarbă, iar apa cristalină scaldă lin nisipul de un alb imaculat. Știu că deja te-am făcut să visezi frumos şi că ţi-ai dori o viaţă lipsită de griji, la fel ca a mea, dar ştii prea bine cum zice o vorbă veche românească: ”cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale”. Am ajuns aici cu mult timp în urmă şi sincer nici nu îmi mai pot aduce aminte cum arată Bucureştiul ăla îmbâcsit, cu al lui trafic infernal, cu miros de urină la toate colţurile, excremente de câini pe trotuar sau iz de transpiraţie şi vomă în mijloacele de transport în comun. Am uitat tot pentru că am ajuns aici înainte ca tu sa descoperi rubrica de comentarii de la finele articolului.

Tot ce pot să-ţi spun este că acum toate simţurile mele sunt concentrate doar pe soarele care iese, în toată splendoarea lui, din întinsul apelor, mireasma încântătoare a plantelor exotice de care tu probabil că nici nu ai auzit şi pe trilurile pline de viata ale celor mai colorate păsări. Zilnic, nisipul extrem de fin, de un alb imaculat, îmi mângâie delicat fiecare părticică din corp.

Când mă plictisesc îmi deschid laptopul, mă aşez într-un hamac, la umbra unui palmier şi încep să lucrez câteva zeci de minute. După ce-mi termin treaba înot km întregi în apa limpede precum cristalul, îmi chem maseurul personal, care aduce mult cu Saki Rouviere, mă desfăt citind cele mai bune cărţi sau îmi pierd vremea uitându-mă minute în şir la dansul peştilor care trec pe sub podeaua transparentă a bungalow-ului meu. Acest loc este, cu siguranţă, mult mai mult decât îţi imaginezi!

Nu-i aşa că te-am făcut curios? N-am să te las prea mult să clocoteşti la foc mic, ci ţi-o voi spune pe şleau: ca să duci o viaţă idilică nu trebuie doar să ai un imperiu imobiliar sau să conduci vreo companie de top. Este suficient să scrii câteva articole, când ai timp, în pauza dintre două cocteiluri savuroase şi o gustare menită să-ţi desfete simţurile. Nu îţi poţi permite să nu respecţi acest program cu sfinţenie pentru că altfel vei observa cum creativitatea ta va scădea vertiginos şi astfel nu te vei mai putea bucura de conturi ultra pline cu bani pentru un răsfăţ de şapte stele. Ceea ce nu ştiai, probabil, este că tocmai unii ca tine mi-au vândut pontul, gratuit,  în comentariile lor la articolele create de mine.

Aşa cum m-ai acuzat şi tu, de nenumărate ori, indiferent de tema abordată, este suficient să prezint opinia unor specialişti, care susţin o anumită idee (care poate fi favorabilă marilor lanţuri de retail, a politicienilor sau a mogulilor din imobiliare), iar companiile respective îmi încarcă toate conturile sau îmi trimit cecuri în alb. Nu contează că nu le menţionez numele, brandul sau amplasarea, tu tot crezi ca am luat bani, orice aş fi scris.

N-ai să mă vezi în topul Forbes, deşi e posibil să fiu undeva în primele 10 poziţii, pentru că îmi place discreţia şi viaţa idilică pe care o am acum. N-aş vrea să mă streseze vreun coleg cu interviuri şi solicitări interminabile. Totuşi, chiar dacă acum am suficienţi bani cât să-mi ţin în puf tot arborele genealogic, există cineva care îmi pune în pericol situaţia şi mă face să ajung la finele sacului fără fund mai repede decât cred.

Acel inamic incontestabil al poziţiei mele sociale de invidiat eşti chiar tu. De ce? Pentru că agiţi mereu apele şi vrei să demaşti faptul că sunt plătită în marile corporaţii să scriu articole în favoarea lor.

Fiindcă ştiu că eşti expert în toate domeniile şi că mă poţi prinde rapid cu mâţa-n sac voi fi mult mai atentă pe viitor şi voi transmite mesajele esenţiale printre rânduri astfel încât să nu-mi destabilizez poziţia şi să nu fiu nevoită să plec vreodată din acest loc paradisiac.

P.S. Am scris acest mesaj în lungul drum spre casă, după ce am schimbat trei mijloace de transport în comun fără aer condiţionat, dizgraţioase din toate unghiurile, mai ales din punct de vedere olfactiv. Am ajuns într-un final acasă, în garsoniera mea de la mansarda unei vile de la Piaţa Veteranilor. Valul imens de căldură care mă loveşte instant mă face să regret amarnic, ca în fiecare zi, decizia de a închiria aceasă locuinţă, dar îmi aduc aminte repede că atunci când am ales garsoniera, aceasta era cea mai bună variantă disponibilă din cele găsite într-o perioadă foarte scurtă de timp. Cu siguranţă voi avea parte din nou de o noapte albă din cauza pereţilor care clocotesc în urma caniculei şi nu voi putea adormi devreme nici din cauza celor care îşi pierd noaptea la crâşma de jos sau la sala din vila de alături şi ţin muzica la un nivel mult prea ridicat pentru o oră târzie. Stilul de viaţă paradisiac există, pentru mine, în puţinele momente de linişte, nu şi în realitate.

Mi-aş dori totuşi, cel puţin o dată, să depăşesc graniţele ţării, să ajung măcar pe litoralul bulgăresc pentru a face o comparaţie, dar până acum n-am avut ocazia şi cred că o asemenea mini-vacanţă se amână din nou pentru anul viitor, ”după buget”.

P.P.S. Am ţinut să pun punctul pe ”i” în această situaţie din cauza valului de acuzaţii nefondate cu care ne confruntăm mereu. Indiferent de informaţiile furnizate, cu tentă pozitivă sau negativă asupra unui subiect, în ciuda afirmaţiilor specialiştilor citaţi, autorii articolelor sunt des acuzaţi de părtinirea cuiva, din orice domeniu, şi li se reproşează că sunt plătiţi să difuzeze asemenea articole, însă, realitatea este cu totul alta.


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button