Dr. House de București. Povestea unică a lui Aloys Drasch, medicul iubit de Carol Davila și de pacienți, dar disprețuit de breaslă

14 mai 2024
1504 afișări
Dr. House de București. Povestea unică a lui Aloys Drasch, medicul iubit de Carol Davila și de pacienți, dar disprețuit de breaslă
Dr. House de București. Povestea unică a lui Aloys Drasch, medicul iubit de Carol Davila și de pacienți, dar disprețuit de breaslă. Sursa foto: viata-medicala.ro

De-a lungul secolelor, în București s-au făcut remarcate personaje în mai toate îndeletnicirile și științele, fie pentru priceperea impresionantă, fie pentru personalitatea unică, fie pentru caracterul lor excentric sau, în acest caz, pentru acuzațiile de șarlatanie. Facem referire la Aloys Drach, un individ pitoresc, care poate fi asemănat cu celebrul Dr. House și care a lăsat în urmă o mulțime de povești și anecdote, unele de bine, altele de rău. În următoarele rânduri vă vom prezenta povestea celui care era prețuit de bucureșteni dar nesocotit de medicii vestiți din Capitală.

Deși este departe de a fi ideal, sistemul medical din ziua de astăzi este la ani lumină înaintea celui din secolul al XIX-lea, pe când în țară profesau medici de peste hotare (fapt ce începuse să se schimbe din 1857, după înființarea Școlii de Medicină din București, sub atenta coordonare a marelui Carol Davila, care își dorea formarea unei generații de medici români). Dintre medicii care activau atunci în București, Aloys Drasch se remarcă drept unul dintre cei mai… unici. Deși era un apropiat al lui Carol Davila (care era fascinat de metodele sale aparte) și era iubit de pacienți pentru carisma și modul în care se apropia de aceștia, Drasch era disprețuit de mare parte din breasla medicilor, fiind considerat de aceștia din urmă drept un șarlatan și un escroc, ahtiat după bani.

Aloys Drasch, un personaj de-a dreptul pitoresc

Înainte să povestim despre viața și controversele din jurul lui Aloys Drasch, vă vom prezenta portretul său, realizat de medicul Em. Dorian, potrivit Viața Medicală:

„Era un bărbat foarte înalt, cu mâini şi picioare neobişnuit de lungi, uscăţiv, dar puternic. Fotografia pe care i-am văzut-o arăta un cap cu trăsături marcate, o frunte înaltă, ochi profunzi, expresivi şi o barbă scurtă, care-i dădea un aer de nobleţe intelectuală. Din toată figura lui se degaja o energie deosebită, care cucerea. Purta întotdeauna o pălărie cu margini foarte largi, avea un mers apăsat, foarte impunător, un glas de bas adânc, fierbinte, vorba îi era poruncitoare, bruscă, şi în tot ce spunea vibra o siguranţă, care dădea impresia că este o autoritate în ştiinţa medicală a timpului.”

Fiind extrem de înalt, Drasch purta mănuși și ghete comandate direct din Suedia, iar pălăriile sale erau „cât o corabie” de mari. Medicul era susținător al dușurilor reci, și, potrivit poveștilor, iarna dormea fără să aprindă focul în sobă, și nu purta căciuli, pulovere sau blană.

Istoricul Nicolae Vătămanu lansează ipoteza conform căreia Aloys Drasch ar fi suferit de acromegalie dar și de diabet, fiind celebru în epocă pentru apetitul său greu de stăvilit: potrivit lui Grigore Cerchez, medicul putea să mănânce la o masă chiar și șapte sau chiar opt fripturi. Și doctorul C.D. Severeanu a relatat despre apetitul neobișnuit de mare al lui Drasch, spunând că la un dineu ar fi mâncat „cât patru, plus un kilogram de șvaițer, plus două sticle de vin”.

„Lumea este proastă și numai prin acrobație poți să-i storci tot ce vrei”

După cum spuneam, Aloys Drasch a avut o mulțime de contestatari din lumea medicală, care îl socoteau drept scamator și care puneau la îndoială până și dacă are diplomă pentru a profesa sau nu. Unul dintre cei mai vehemenți contestatari ai săi a fost chiar profesorul doctor C. D. Severeanu, mare chirurg al țării la acea vreme, spunea despre Drasch că își păcălește clienții.

„Nu ştiu dacă acesta avea diplomă sau nu, şi ce fel de diplomă va fi avut. Ceea ce ştiu este că era un mare farsor, un şmecher aşa cum îi plăcea publicului. Prin extravaganţele lui, prin mistificarea lumii, avea o clientelă numeroasă. (…) Hapurile lui Drasch erau renumite în toată ţara. Ce erau acele hapuri? Erau compuse din răşină de jalapa zdrobită cu muchia toporului, iar bulgării şerauţ acoperiţi cu praf de rugină de fier”

Mai mult, Aloys Drasch i-ar fi mărturisit lui Severeanu că metodele sale de tratament sunt mai mult scamatorii, spunând: „Domnule profesor, dacă aş face eu clientelă ca d-ta, aş muri de foame. Lumea este proastă şi numai prin acrobaţie poţi să-i storci tot ce vrei”, mărturisire care arată o distanță mare între jurământul lui Hipocrat și compasul moral al medicului născut în Austria.

Una dintre cele mai vestite anecdote legate de Drasch pornește tot de la C.D. Severeanu, care povestea cum îi trata pe bolnavii care se aflau la mare depărtare:

„Când se ducea la un bolnav, mai cu seamă la cei mai depărtaţi, spunea că a doua zi când o veni să găsească pregătite două pâini şi o sticlă cu vin. A doua zi, după ce mânca pâinile, bea vinul, pleca spunând că avea să se gândească ce să dea bolnavului. La unii bolnavi le prescria o soluţie de sulfat de fier (calaican) într-o sticlă, în alta tanin şi recomanda bolnavului să bea o lingură din una şi peste un sfert de ceas din a doua şi de va vedea scaun negru, este semn bun că se făcea bine. Cele două soluţii în stomac făceau lichid negru, scaunele erau negre, iar bolnavul se minuna de ştiinţa doctorului Drasch, iar dacă nu se făcea bine, spunea că nu mai avea zile.”

Totuși, Drasch l-a vindecat pe generalul Gheorghe Magheru

În ciuda tuturor poveștilor și anecdotelor care au rămas în urma lui Aloys Drasch, acesta a avut în spate și mulți susținători și cazuri celebre care s-au vindecat. În timp ce locuia la Viena, înainte să vină în principate, acesta l-ar fi vindecat și îngrijit pe emblematicul general Gheorghe Magheru, care a plecat din țară după Revoluția din 1848 și care suferea de un început de tuberculoză sau de o afecțiune la stomac. După ce l-ar fi tratat pe Magheru, acesta l-ar fi sfătuit pe Drasch să plece în Țara Românească, potrivit lui Emil Cerchez:

„El venise în ţară precedat de o mare faimă. La 1849 avusese prilejul să îngrijească la Viena pe Generalul Gheorghe Magheru, retras acolo după evenimentele dela 1848. Acest vechiu ostaş, care în capul pandurilor luptase alături de ruşi în 1828 şi strânsese alţi panduri, peste Olt, ca să se lupte acum împotriva lor, zăcea bolnav de moarte, într-o odăiţă din Leopoldstrasse No. 4. Şi ce făcuse, ce dresese, nu știu, dar îl puse pe picioare. Cine știe dacă această lecuire n-o fi determinat pe Magheru să îndemne pe Drasch a se stabili în țară? (…) Recunoștința, de obiceiu, nu închide gura, şi vestea vindecării lui Magheru făcuse destulă vâlvă ca să-i asigure de la început o numeroasă clientelă”

Drasch i-a prescris lui Magheru o cură cu lapte, ouă, mese repetate, multe ore de somn și plimbări scurte, o listă de recomandări destul de conservatoare, dacă ne gândim la alte tratamente de-ale sale, mult mai îndoielnice și fascinante.

Venit în București, medicul a acordat consultații la Spitalul Colțea pentru bolile de piele, sifilis și „scrofule”. La început, Aloys Drasch a locuit în centrul Capitalei, la hotelul „Avram”, aflat peste drum de dealul Patriarhiei. Cu timpul, medicul a devenit vestit în București, și a ajuns să acorde consultații chiar în hotel, într-o cameră secretă, de 25 metri pătrați, pentru care plătea 4 lei pe zi, o sumă extrem de mare la acea vreme.

În partea a doua a poveștii medicului Aloys Drasch vă vom prezenta cum a gonit acesta o „gânganie” din capul unui pacient cu un ac încins, cum a scos o țandără de oțel din ochiul unui cizmar cu un magnet sau cum la înmormântarea sa, dintr-o mulțime de oameni, unul singur era medic.

Cookies