Două femei din Sectorul 3 se hotărăsc să meargă la Pilates. După 10 repetări, mă întreb cu ce am greșit în viață, dar și cu ce topping îmi cumpăr pizza la felie când termin

Se spune că majoritatea oamenilor se apucă de pilates la început de an sau prin primăvară, pentru a întâmpina vara cu grad maxim de frumusețe corporală. Însă, împreună cu o vecină din Vitan, Sector 3, am hotărât să fim rebele și să alegem momentul când s-a făcut frig brusc în București, ca să fim superbe și la iarnă, sub un munte de haine.

Acesta nu este, desigur, motivul real. Pe unele dintre noi le durea și spatele și este știut în cercuri feminine că yoga, pilates și orice fel de stretching sunt foarte bune pentru așa ceva.

Găsirea unei săli corespunzătoare de pilates

Am început prin a enumera sine qua non-urile fiecăreia în ce privește alegerea unei săli și am convenit că trebuie să fie:

– suficient de aproape de casele noastre încât să mergem pe jos până acolo
– exclusiv dedicată femeilor
– să aibă pizza la felie de cumpărat pe drumul de întoarcere

S-a selectat astfel sala de fitness care bifa toate aceste aspecte, localizată pe Nerva Traian, și s-a purces la efectuarea unei ședințe de test – cum faci atunci când vrei să vezi dacă îți place locul, înainte de a te arunca la un abonament, dar și când te duci la un first date.

Când am intrat, prietena mea care stă mai prost cu nervii a avut o cădere emoțională când am fost invitate să ne descălțăm în holul de la intrare. Pantofii de stradă rămân în hol, iar persoanele noastre fizice rămân în șosete sau încălțările de schimb, apoi parcurg drumul până în vestiar. Căderea emoțională a fost urmată de un scurt val de ‘nu este posibil așa ceva!!!’, apoi s-a rezumat drumul spre vestiar, unde ne-am îmbrăcat corespunzător, în colanții și șosetele antiderapante de la Decathlon, în timp ce am încercat să ne dăm seama cum funcționează dulapurile.

Gantere și amabilitate la pilates în Sectorul 3

În sala destinată orei, ne-am așezat pe saltele paralele, ca niște hamsii spațiate aranjate la uscat, cu distanță corespunzătoare între noi, și am așteptat să vină instructoarea. Fetele mai vechi ne-au zâmbit și au zis ‘sigur o să vă placă, nu vă faceți griji, S. este o drăguță’.

Intră instructoarea, facem încălzirea, frumos, apoi S. ne invită să luăm niște gantere, ceea ce fac complet încrezătoare că singura flotare făcută anul ăsta nu a fost degeaba. După câteva exerciții, sunt la un pas să scap o ganteră de 1 kg în dinții colegei de pe salteaua de lângă, așa că schimb ganterele cu cele de 0,5 kg, pe care îmi imaginez că le folosesc copiii de 12 ani. Altă viață.

S. este calmă și încurajatoare și observând că noi, fetele new-entry, suntem depășite de situație, ne spune că putem lăsa ganterele jos și să lucrăm fără, dacă nu ne descurcăm. O trec în minte la capitolul ‘instructoare ideale’ și îmi amintesc de ultima sală la care am fost, unde o doamnă folosea tactici de încurajare în care zbiera ‘așa vă trebuie dacă v-au plăcut prăjiturile’ în timp ce râdea machiavelic deasupra capului meu.

Continuăm cu o serie de exerciții în care participantele trebuie să stea întinse pe spate, cu mâinile sub partea dorsal-lombară, cu un genunchi flexat, iar cu celălalt picior întins spre Ceruri, împingând spre un țânțar imaginar. După 10 repetări încep să mă întreb cu ce am greșit în viață, dar și cu ce topping îmi cumpăr pizza la felie când termin.

Încheiem cu un stretching relaxant, iar la final anunțăm la recepție că ne-a plăcut FOARTE MULT și dorim abonamentul.

A doua zi nu ne putem ridica din pat, dar a treia zi suntem pregătite să o luăm de la capăt. Urați-ne succes.