Domnitorul care-a interzis fumatul în București. A scris și-o carte împotriva nicotinei,”iarba plină de scârbă care suge trupul ca o lipitoare”

20 oct. 2022
2235 Afișari
Domnitorul care-a interzis fumatul în București. A scris și-o carte împotriva nicotinei,”iarba plină de scârbă care suge trupul ca o lipitoare”
Domnitorul care-a interzis fumatul în București. A scris și-o carte împotriva“nicotinei,”iarba plină de scârbă care suge trupul ca o lipitoare”

Multe, felurite și însemnate sunt faptele grecilor în București: biserici, mănăstiri, case, spitale, clădiri icon ale orașului până azi. Un grec, Nicolae Mavrocordat, erudit și poliglot, respectat în toate “Împărățiile creștinești”, ctitor al Mănăstirii Văcărești, a fost domnul luminat care-a interzis fumatul în București. A scris chiar și un discurs împotriva acestei deprinderi păcătoase; manuscrisul se păstrează la Biblioteca Academiei Române. Mai jos, despre Mavrocordați cu doamna academician Georgeta Filitti, istoricul care, în această toamnă, va scoate ediția a III-a a albumului bilingv “Bucureștiul grecesc”. Kalispera, București! este un proiect B365.ro dedicat faptelor și ctitoriilor grecești din orașul nostru.

Foto credit Wikimedia.

Primul domnitor fanariot, Nicolae Mavrocordat (1680-1730) a scris în greaca veche un scurt tratat “Logos kata nikotianis”, “Discurs împotriva tutunului”. Textul a fost publicat postum, în greacă, la Iași, în anul 1786, de către nepotul autorului, Alexandru al II-lea Mavrocordat, domnitor al Moldovei. Volumul a aparținut lui Vasile Alecsandri, se află la Academia Română și a fost pe larg citat de dl. Andrei Oișteanu în volumul “Narcotice în Cultura Română”, Editura Polirom. Citește aici prima parte a interviului cu doamna Georgeta Filitti despre Biserica Greacă și volumul “Bucureștiul grecesc”.Biserica Greacă, unul dintre cele mai frumoase monumente din București. E singura biserică din oraș care arată ca un templu grecesc

biserica, greacă
Biserica Greacă din Bucuresti. Foto credit bisericagreacă.ro.

Mavrocordații, mari cărturari, oameni foarte rafinați, ctitori de biserici și scoli domnești

Istoric Academician, Georgeta Filitti: “Majoritatea Domnilor fanarioți erau mari intelectuali. Mavrocordații constituie o bibliotecă la Văcărești, pe care o râvneau toți erudiții Europei. Unul dintre ei scrie un tratat de-a dreptul de luptă împotriva fumatului. Se numește Nicolae Mavrocordat. Altul, Nicolae Caragea, îl traduce pe Voltaire. Cum să va spun? Oamenii aceștia erau și cărturari, erau foarte rafinați. Mavrocordatii au fost mai mulți: Ion, Nicolae, Constantin, Alexandru, care s-au succedat și au domnit în Principate de vreo doisprezece ori. La unul dintre ei se duc niște boieri foarte slugarnici și i se adresează în grecește, iar el le răspunde: nu, să vă adresați numai în limba română și vă rog ca în administrație să vorbiți românește. Limba română trebuia să fie pentru toți supușii, nu numai pentru clasa suspusă”.

Primul domnitor fanariot, Nicolae Mavrocordat (1680-1730) a scris în greaca veche un scurt tratat “Logos kata nikotianis”, “Discurs împotriva tutunului”. Foto credit Wikipedia.

Nicolae Mavrocordat, fumătorul de opiu care a înfierat “nicotiana”, iarba care te face să urăști

Domn al Moldovei (1709-1710 și 1711-1715), și apoi al Țării Românești (1715-1716 și 1719-1730), Nicolae Mavrocordat cunoștea elena, latina, franceza, engleza, italiana, araba, persana, turca și slavona. A făcut studii la Roma și și-a dat doctoratul în filosofie și medicină la Bologna. În anul 1665 înființează o Școală la Constantinopol, în 1673 este numit Mare Dragoman și devine consilier de taină al Sultanului. Printre multele volume scrise de Domnitor, se numără și “Istoria Iudeilor”, Istoria Romanilor” și “Istoria Mysiei”, adică a Valahiei și a Transilvaniei. Cronicarul Nicolae Costin îl numea “om ales, prea învățat în toate învățăturile: filosoficești, astronomicești, cum și teologicești, cari se arată din cărțile ce au făcut și se află tipărite, om vestit și la împărățiile creștinești”.

În secolul al XVII-lea, fumatul era interzis în marile țări europene

Fumător de opiu (sursa Andrei Oișteanu), Nicolae Mavrocordat a murit de ciumă și a fost îngropat la Mănăstirea Văcărești, ctitoria sa fiind demolată de Nicolae Ceaușescu în anul 1986. Piatra sa de mormânt se află la Muzeul Național de Artă al României și pe ea stă scris: “Muzele l-au încununat cu-a gloriei cunună”. În secolul al XVII-lea fumatul era interzis în multe țări europene, așa cum avea să fie și la București sau Brașov. Din memoriile Principelui Nicolae Șuțu aflăm că în anul 1825 locuitorii Brașovului nu aveau voie să fumeze pe străzi, iar dacă o făceau primeau amendă. Iată cum vedea Nicolae Mavrocordat răul pe care îl aduce nicotiana.

Oamenii trag fumul de nicotiană din tub “și îl trimit în stomac, făcându-se burta o sobă, alții îl suflă prin nas în aerul de afară”

Așadar, iarba cu frunze late crește în câmpii. De la cei de demult nu a avut parte de denumire, dar cei care o folosesc au numit-o nicotiană. După ce este curățată de frunze de către oameni, arșița soarelui o usucă și, când umezeala pleacă, rămâne uscată. În acest fel este distribuită în snopi și se vinde nu pe bani puțini. Cumpărătorii o farâmițează și o pun într-un recipient mic de lut, încovoiat, care este găurit la ambele capete: la unul primește focul, la celălalt are un tub lung făcut din lemn pe care oamenii îl prind cu buzele. Prin el trag fumul și îl trimit în stomac, făcîndu-se burta o sobă, alții îl suflă prin nas în aerul de afară, alții ceva mai măsurați în rău, îl aduc puțin în trup și îl scot în afară”, Nicolae Mavrocordat, “Discurs împotriva fumatului”, traducere Andrei Cornea, sursa Andrei Oișteanu.

Piatra de mormânt a Domnitorului Nicolae Mavrocordat se află la Muzeul Național de Artă al României. Pe ea stă scris: “Muzele l-au încununat cu-a gloriei cunună”. Foto credit MNAR.
Cine fumează se umple de ură și de ranchiună

Cărturarul spune că nicotiniana vine din grecescul kotos, care înseamnă ranchiună, ură, iar cine fumează se umple de aceste sentimente. În fapt, numele a fost dat de Jean Nicot de Villemain, ambasadorul Franței în Lisabona, care a adus pentru prima dată frunze și semințe de tabac brazilian la Paris.

Nicotiniana înnegrește inima ca pe un horn, umple plămânii cu funingine, iar dințiii îi face mai negri decât smoala”

În timp ce alte plante vatămă numai trupurile, tutunul nimicește și mintea nu mai puțin decât trupul. Arde corpul, și prăpădind umezeala proporțională, face trupul să se usuce și, precum un tiran crunt, îl cosește din viață înainte de vreme. Iar gândul pentru cele frumoase și bune îl face lipsit de vlagă. Trupul îl suge și îl înghite ca o lipitoare, în timp ce mintea o animalizează. Înnegrește inima ca pe un horn, umple plămânii cu funingine, face corpul să miroasă urât, iar dinții îi face mai negri decât smoala”, Nicolae Mavrocordat, “Discurs împotriva fumatului”, sursa Andrei Oișteanu.

Femeie cu lulea. Foto credit Cafeneaua Turcească.
Cât despre dependență dată de fumat, Nicolae Mavrocordat umple cititorul de spaimă

Tutunul este un monstru mitic, iar cei înrobiți de el sunt precum de o sfoară trași de nas. Conduși ca de o teribilă nebunie, pășind încolo și încoace și, asemenea unor câini de vînătoare, adulmecă tutunul, ca să tragă o doză și să-și umple măruntaiele de funingine. Poftesc în mod continuu acest lucru rău-mirositor și, dacă nu-l au, numai că nu se înăbușă și urlă ca lupii”.

B365. ro: Erau vremuri în care la școală se învață elinește, nu engleză. Se făcea scoală serioasă pe vremea Mavrocordaților?

Istoric Academician, Georgeta Filitti: “Numai lipsa de cultură ne face să aruncăm oprobii. Este o meteahnă de-a românilor; când nu ne iese ceva spunem aaaa, păi sunt de vină fanarioții, turcii, mereu alții. Dar noi nu suntem niciodată de vină. De ce nu ne informăm? Am afla un lucru. În Europa medievală, idiomul universal, limba universală era limba latină. La noi, în spațiul balcanic, limba cultă universală era limba greacă. Încet încet, limba greacă a cedat francezei. Și să știți că s-a întâmplat foarte devreme, și cel mai mult, poate o să vă mire, limba franceză a fost adusă de ruși prin repetatele ocupații ale spațiului românesc. Rușii au constituit o administrație care nu se putea înțelege cu funcționarii români decât prin intermediul limbii franceze. Dacă doreai să fii instruit, dacă doreai să fii un boier cu titlu, această limbă franceză trebuia știută. Acum, în zilele noastre, se intâmplă un proces de retragere a limbii franceze, în favoarea limbii engleze. Nu trebuie să facem teorii că limba se strică, că primește englezisme, etc. Este un fapt. Limba este un instrument viu, un mijloc de comunicare”.

Povestea grecilor în spațiul românesc va urma, aici la Kalipsera, București!

Cookies