Dintre toate cartierele bucureștene, Domenii are ceva aparte, un farmec dat de varietatea elementelor care compun această împărăție a conceptului de oraș-grădină.
Ordonat ca lotizare și tramă stradală, elegant, vechi, foarte scump, locuit dintotdeauna de elite, cartierul Domenii este umbrit în prezent de schimbări ireversibile.
Povestea Domeniilor este spusă aici de cei care locuiesc pe străzile vechi, cu nume de aviatori. Ei sunt singurii care apără această zonă admirabil poziționată pe harta Bucureștiului, în imediata vecinătate a Parcului Regele Mihai I al României și a Arcului de Triumf, lângă pitorescul cartier al CFR-iștilor, și foarte aproape de Piața Victoriei. Interviu cu Elena Lucaci, fondator al Asociației „Părinți de Cireșari”.


În cartierul Domenii se află vestitul Parc al Cireșarilor, Biserica Cașin, Spitalul Elias, Hala Pieței Domenii și vilele de milioane de euro pândite de dezvoltatorii imobiliari.
Hala Pieței Domenii, monument de arhitectură modernistă din perioada interbelică, proiectată de arh. Nicu Georgescu, a fost mutilată prin adaosuri recente. Case vechi, de o frumusețe irepetabilă, sunt demolate ca să facă loc unor construcții înalte, clădiri care nu au nicio legătură cu arhitectura modernistă de tip Art-Deco a cartierului.
La Baza Sportivă Cireșarii, proaspăt reabilitată, cresc din nou buruienile. Copacii bătrâni dispar peste noapte. Domeniul, călcat de pretendenții la Primărie doar în campaniile electorale, pare că nu mai are astăzi niciun stăpân, în afară de Ban și de Profit. Și totuși, cineva își iubește cartierul cu adevărat și încearcă să își apere domeniul mai mult decât oricine: oamenii.


Elena Lucaci, Asociația Părinți de Cireșari: “Pentru noi ,cartierul este mai important decât Centrul. Pe lângă faptul că Centrul este la 3 stații de tramvai distanță, nu prea ai nevoie să ieși din cartier. Dezvoltăm local un sentiment de apartenență, o familiaritate dată de faptul că ne cunoaștem atât de bine, încât pot spune că suntem prieteni. Avem valori și interese comune, copii de aceeași vârstă. Avem spital, școli, grădinițe, terase drăguțe unde te întâlnești cu vecinii după ce îți lași copiii la școală și vorbești despre politică. De când foarte mulți lucrează de acasă, vecinii interacționează aproape zilnic. Nu ne place că se construiește haotic, că nu sunt respectate drepturile oamenilor la spații verzi. Însăși administrația locală tratează arborii maturi cu dispreț, distrugând rădăcinile copacilor prin lucrări edilitare. Sunt atâtea subiecte pe care trebuie să le urmărim, sunt atâtea lupte de dus, încât uneori devine foarte obositor”.



Peste o sută de familii care locuiesc în cartierul Domenii și alți 1500 de membri ai Asociației Părinți de Cireșari se implică în mod activ în tot ceea ce le afectează viața de zi cu zi în cartier.
Ei sunt cei care dau alarma, la modul propriu, de câte ori se aude drujba în cartier. Ei pândesc orice vilă istorică pusă în vânzare, apoi se asigură că nu va fi mutilată arhitectural de noul proprietar. Ei strigă atunci când răsare peste noapte, perfect legal în ilegalitate, un bloc în Zona Construită Protejată Domenii. Ei cer explicații Administrației Sectorului 1, de câte ori își schimbă culoarea politică și nu își onorează promisiunile făcute în campania electorală. Oamenii își apară Domeniul de lupul cel rău.


Parcelarea istorică “Parcul Domenii” a fost studiată de istoricul Andrei Răzvan Voinea și de arhitectul-cercetător. Irina Calotă-Popescu, în volumul “Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină”, Editura Studio Zona. Istoria Domeniilor începe în anul 1884, când Parlamentul României oferă spre administrarea Casei Regale 12 domenii agricole care aveau rolul de a ”susține financiar Casa Regală și de a constitui centre de implementare și răspândire a tehnicilor agricole de ultimă ora ale vremii”.


“Unul dintre cele mai elegante cartiere ale capitalei, Parcul Domenii, a fost proiectat pentru funcționarii Ministerului Agriculturii și Domeniilor, în perioada interbelică, pornind de la principiile orașului-grădină. Între timp, parcelarea a suferit o serie de modificări față de planul inițial, fiind mai aproape de ceea ce teoreticienii începutului de secol XX numeau suburbie-grădină, fiind integrată cu succes în dinamică Bucureștiului (..). Planul parcelării este aprobat în anul 1923 cuprinzând străzile Maior Ștefan Ștefănescu, aleea lt. Gheorghe Stâlpeanu, Alexandru Constantinescu, aviator Petru Crețu, aviator Mircea Zorileanu, Constantin Sandu-Aldea și Nicolae Drossu. După cel de-al doilea război mondial au fost construite o serie de blocuri P+4 și P+10. Planul cuprindea construirea nu doar a vilelor individuale, ci și a altor spații: biserică, școală, hală și cooperativă. Fiecare funcționar din Societatea Funcționarilor Ministerului Agriculturii și Domeniilor avea libertatea de a-și proiecta locuința. De aceea Parcul Domenii nu a fost ridicat împreună cu Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine”, “Parcul Domenii-orașul grădina din nordul Bucureștiului”, Răzvan Voinea și Dana Dolghin, Liternet.


“Planurile de parcelare aprobate de inginerul urbanist Cincinat Sfințescu, la acea dată șeful Casei Lucrărilor Comunei București, menționau o serie de detalii referitoare la caracteristicile parcelării: astfel, strada principala (ce poartă acum numele de Alexandru Constantinescu, Ministrul Agriculturii de la acea dată) avea 30 m lățime, pavajul urma să fie realizat din piatră cioplită sau din astfalt, iar pe celelalte străzi urma să fie folosit macadamul. Trotuarele erau pavate cu astfalt, iar bordurile considerate potrivite erau de granit sau mozaic. Printre avantajele proiectării pe teren viran se numără faptul că parcelarea era dotată de la bun început cu apă, canalizare și iluminat electric, avantaje destul de rar întâlnite în Bucureștiul începutului de secol XX.“Parcul Domenii-orașul grădină din nordul Bucureștiului”, Răzvan Voinea și Dana Dolghin, Liternet.


“Nu putem vorbi despre un stil dominant în Parcul Domenii. Astfel, stilul neo-românesc, folosit la început este înlocuit treptat de stilurile modernist/Art-Deco, o dovadă în acest sens fiind și vilele semnate de arhitecții Horia Creangă (strada Sănătescu, nr. 50) sau Victor Asquini. De asemenea, vilele prezintă simboluri atipice folosite în arhitectura capitalei (precum avioane militare) pe strada Sandu Aldea sau violine, și poartă nume care le individualizează: Firița, Greta sau Florica, alături de anul construcției. De asemenea, sesizăm și alte elemente care completează aspectul modernist, precum gardurile în stil Art-Deco. (..) Pe rând, ing. Andrei G. Ioachimescu și urbanistul Cincinat Sfințescu subliniază importanța adoptării principiilor care stau la baza orașului-grădină pentru a evita o urbanizare haotică, diferită de caracteristicile dominante ale tradițiilor arhitecturale locale, “Parcul Domenii-orașul grădină din nordul Bucureștiului”, Răzvan Voinea și Dana Dolghin, Liternet.


Hala Pieței Domenii a fost proiectată de arh. Nicu Georgescu între anii 1933-1934 și reprezenta un spectaculos exemplu de arhitectură modernistă-Art Deco, dedicată activităților comerciale. Arh. Nicu Georgescu, împreună cu arh. George Cristinel, a proiectat și Primăria sectorului de Verde, actuala Primărie a Sectorului 1, de pe B-dul Banu Manta. Piața Domenii a fost amenajată la limita cartierului dinspre Bulevardul Col. Mihail Ghica, fost Șoseaua Filantropiei, fost Ho și Min, ulterior “1 mai”, după cel de-a Doilea Război Mondial, și Ion Mihalache în prezent.




Și tot în cartierul Domenii se află vestitul Spitalul Universitar de Urgență Elias, înființat în anul 1936 de către Fundația Familiei Menachem H. Elias, așa cum a prevăzut în testamentul său Jacques M. Elias, un foarte bogat om de afaceri, bancher, moșier și proprietar de fabrici de zahăr, care a lăsat întreaga sa avere uriașă Academiei Române. “În acest spital se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință, se vor da consultații și medicamente gratuite”, preciza unicul Jacques Elias în testamentul său.


Elena Lucaci este jurist și locuiește în cartierul Domenii de 15 ani. Este fondatoarea și sufletul Asociației Părinți de Cireșari, pe care o reprezintă în întâlnirile cu administrația locală. Tot Elena Lucaci a căutat soluții pentru a-i încuraja pe locuitorii cartierului Domenii să contribuie la reducerea poluării cu gaze de eșapament, un proiect cu totul aparte.

B365.ro: Ce vă place cel mai mult la acest cartier cu istorie și mult farmec și ce nu vă place?
Elena Lucaci: Cartierul nostru este foarte ofertant, pe o parte a bulevardului Ion Mihalache avem Zona Protejată (sau ar trebui să fie protejată), pe cealaltă parte este cartierul CFR-ist, cu farmecul său. Aprecierez mereu modul în care o clădire veche este renovată, cu respect pentru patrimoniu. Totuși, mă întristează și mă revoltă atunci când văd că aceste clădiri sunt mutilate sau chiar demolate pentru a face loc construcțiilor moderne, pur pentru a maximiza profitul. Este sau nu este protejată legal acea casă veche, ea face parte dintr-un țesut urban. Modificările aduse fațadei sau nerespectarea regimului de inaltine raportat la clădirile vecine duc către un asalt estetic. De aceea ne îndemnăm întotdeauna vecinii, atunci când scot o proprietate la vânzare, să o facă prioritar în grupul cartierului, sau să nu vândă către dezvoltatori imobiliari. Iar cei ce iubesc acest cartier, fac asta.

B365.ro: De ce era nevoie de Asociația Părinți de Cireșari? Ați reușit să formați o comunitate interesată și preocupată de binele comun al cartierului și de protejarea lui, inclusiv a spațiilor verzi? Cine sunt părinții de cireșari?
Elena Lucaci: Asociația a apărut atunci când am primit un răspuns de la Ministerul Educației după 6 luni, un termen complet aberant. Aveam nevoie de o entitate care să reprezinte vocile tuturor, în speța „Baza Sportivă Cireșarii”. Apoi, ne-a fost de folos în organizarea evenimentelor din cartier, obținerea donațiilor sau finanțarea anumitor proiecte de interes comun. Comunitatea noastră s-a omogenizat foarte frumos, sunt cca. 100 de familii foarte implicate în tot ce ne afectează viața de zi cu zi și 1500 de membri care susțin comunitatea în alt mod. Încă nu reușim să vedem că un bloc între case ne afectează pe toți, și va afecta cartierul pe termen lung dar ne activăm cu toții atunci când răsună drujba în cartier!. Așadar, „părinții de cireșari” sunt locuitorii activi și preocupați de binele comun al cartierului, cu copii sau fară.

B365.ro: Dezvoltatorii imobiliari au reușit să distrugă pe alocuri această Zonă Construită Protejată? La ce transformări negative ați asistat de când locuiți în cartier?
Elena Lucaci: Din nefericire, am fost martoră la câteva cazuri în care dezvoltatorii imobiliari au avut un impact negativ asupra cartierului. Clădirile cu valoare istorică au fost adesea înlocuite cu construcții noi, mai mari, care nu se potrivesc cu stilul arhitectural al cartierului. Aceasta este o pierdere ireparabilă pentru comunitate și pentru patrimoniul nostru cultural. Și vorbesc despre construcții validate cu autorizații oferite cu încălcarea legii de către administrație. Reconversia spațiilor industriale fără a asigura metri de spațiu verde necesari oamenilor aduși în complexul respectiv. Locuri de parcare vândute separat și de ce ar cumpăra cineva un loc de parcare dacă strada este gratuită? Și asta a dus către sufocarea cartierului și transformarea lui într-un loc nesigur dacă ești pieton.

B365.ro: Ce presiuni ați făcut asupra Administrației pentru deschiderea și reabilitarea Bazei Sportive Cireșarii și cu ce rezultate?
Elena Lucaci: Am depus eforturi considerabile pentru a sensibiliza Administrația centrală cu privire la importanța redeschiderii pentru publicul larg a Bazei Sportive Cireșarii. Am organizat campanii de conștientizare, am strâns semnături pentru petiții și am participat la nenumărate întâlniri: la Ministerul Educației, la Guvernul României, la ședința directorilor cluburilor copiilor…și cam oriunde se discuta despre sănătate, sport și baze sportive aflate în paragină. De fiecare dată trebuia să urmăresc jocurile politice și campaniile electorale, deschiderea bazei sportive fiind pe agenda tuturor.


Elena Lucaci: De altfel, campania electorala este singurul moment în care cetățenii sunt băgați în seamă. Promisiuni am primit foarte multe de-a lungul timpului dar momentul cu șanse reale de reușită a fost anul în care am avut guvern liberal și coaliție PNL-USR la Sectorul 1. Așa promisiunile s-au concretizat, o parte din baza sportivă este deschisă locuitorilor din zonă, dar spațiul nu este amenajat și ne este și teamă să cerem așa ceva, deoarece ar trebui să existe un proiect de amenajare pentru toată baza sportivă și accesul copiilor în afara orelor Clubului Copiilor nr. 1, să fie permis pe toate terenurile de sport. Nu îmi este clar de ce terenul de tenis, refăcut odată cu deschiderea parcului, sta închis cu lacătul încă de atunci. A devenit un lux să faci sport în București. Un alt exemplu aberant este bazinul de înot de la Școala Gimnazială Sfântul Nicolae. Bazin de înot construit din bani publici, prin CNI, finalizat și predat de un an și care nu a fost pus în funcțiune. În acest moment, împreună cu GIC Bucurestii Noi, facem demersuri pentru deschiderea acestor bazine, deoarece există unul în aceeași situație și în cartierul lor. Din experiența mea, întotdeauna aceste întârzieri sunt din considerente politice, iar prețul pe care îl plătim noi, cetățenii, este enorm.


B365.ro: Ați căutat soluții pentru a-i încuraja pe locuitorii cartierului Domenii să contribuie la reducerea poluării cu gaze de eșapament. Ați scris un proiect și ați primit finanțare de la Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis. Care sunt rezultatele? Cum i-ați făcut pe oameni să ințeleagă demersul dumneavostră și să-l urmeze?
Elena Lucaci: Proiectul l-am inițiat în anul 2020, cu resurse financiare din comunitate. Nu a avut niciun impact asupra cetățenilor, dar nici nu m-am descurajat, am reușit să trag niște concluzii pentru a îmbunătăți acest proiect. „Oprește Motorul” a fost una dintre cele 3 campanii câștigătoare în cadrul proiectului „Acțiunea Pentru Aer Curat” implementat de Ecopolis prin fonduri norvegiene. Sănătatea copiilor este importantă pentru orice părinte, iar puterea copiilor de convingere este uriașă. Ne-am îndreptat către copii, către școli. Am început cu săptămâna verde, cu ateliere folosind jocuri de asociere cauză-efect-soluție, joc ce mi-a plăcut foarte mult să-l gândesc, astfel încât copiii să înțeleagă acest fenomen fără a se plictisi. Am construit împreună un detector de poluare și le-am explicat printr-un experiment rolul copacilor în combaterea poluării. Comunitatea noastră a avut un rol foarte important în această campanie. Accesul către directorii școlilor sau către profesori/învățători, a fost mijlocit de către părinții din cartier. Ei înșiși s-au dus cu panouri „Oprește Motorul” pentru a le prinde pe poarta de acces a școlilor. Partea a doua a campaniei s-a îndreptat către părinți și către școli. Am instalat pe gardurile instituțiilor, panouri explicative despre efectul asupra sănătății și asupra mediului, a staționarii cu motorul pornit aflat în ralanti.

Elena Lucaci: Am instalat 3 senzori de monitorizare a calității aerului în 3 unități de învățământ, astfel, părinții pot urmări în timp real poluarea din jurul școlilor pe platforma aerlive.ro. Partea a 3-a a campaniei este cea de advocacy. Tot în comunitate, am format un grup de lucru cu 3 experți în domeniul juridic pentru a scrie o propunere de modificare legislativă. Sper că la finalul acestui an, această propunere să fie votată în Parlament iar staționarea cu motorul pornit să devină contravenție. Rezultatul obținut mi-a întrecut orice așteptare! Îmi scriu oameni din toată țara pentru a le trimite panouri cu „Oprește Motorul”, lucru ce mă determină să duc acest demers până la capăt.


B365.ro: În perioada interbelică, Hala Pieței Domenii era reprezentativă pentru avangarda arhitecturii moderniste din București, un proiect al arh. Nicu Georgescu. Ce s-a întâmplat după anii 2000 cu acest patrimoniu de arhitectură comercială?
Elena Lucaci: Clar, arh. Nicu Georgescu nu avea în minte că ne vom bate joc de o clădire Art Deco concepută ca un elegant centru comercial în cartierul nostru. Intervențiile asupra ei au început după 1950, ultimele prin 2019 au fost realizate, când clădirea a fost atât de mutilată încât seamănă cu o clădire banală. Este complet depersonalizată și, împreună cu tarabele cu acoperiș improvizat, seamănă cu orice piață din provincie. Nu era suficient că au acoperit-o cu tot felul de reclame, administrația piețelor a instalat acele barăci din termopan fix în fața ei, asta ca să înțelegem care sunt valorile oamenilor din fruntea acestor instituții.


B365.ro: Cum vă doriți să fie acest cartier important și special din București? Cum ar putea să fie?
Elena Lucaci: Fiecare clădire și fiecare stradă povestesc o parte din istoria Bucureștiului. Mi-ar plăcea să văd mai mulți noi veniți să se alăture comunității noastre, nu doar pentru a locui aici, dar și pentru a aprecia și a contribui la conservarea patrimoniului nostru. Chiar și a casei CFR-iste fără protecție legală. Dacă înțelegem cu toții valoarea acestui patrimoniu, vom putea să îl protejăm mai bine. Problema accesibilității și a aglomerației de mașini este o altă provocare pe care o avem în cartier. Este un demers complex, dar esențial pentru calitatea vieții în cartier și siguranța pietonilor. Consider că amenajarea Bazei Sportive Cireșarii ar putea să fie un răspuns la lipsa de spații destinate adolescenților în cartier. Un loc în care tinerii pot face sport, se pot întâlni și se pot relaxa, ar aduce o valoare imensă comunității și ar contribui la formarea unor generații sănătoase și active.


Elena Lucaci: În perioada 8-10 septembrie vom organiza festivalul „Star Wars-Galaxia Copilăriei”, pe strada Copilului. O ocazie excelentă de a aduce comunitatea împreună. Implicăm întotdeauna tinerii în organizarea evenimentelor, este modul nostru de a le oferi sentimentul de apartenență și de a le permite să lase o amprentă asupra identității comunității. Vreau să văd un cartier Domenii unde tinerii sunt încurajați și susținuți, unde sunt ascultați și unde contribuțiile lor sunt valorizate. Cred că acest lucru ar face ca Domenii să fie nu doar un cartier cu o istorie bogată, dar și unul cu un viitor bun.
