Pățania auto de la Foișor este parte din acest spectacol magnific, care e ora de vârf în București („oră de vârf” care e, de fapt, la orice oră, depinde pe unde ești prin oraș).
Șoferii se transformă în eroi ai vitezei și ai claxoanelor. Se întrec să ajungă la destinație, ca și cum ar câștiga un premiu pentru cel mai grăbit om al zilei, care a salvat 2 minute și 40 de secunde pe drum.
Și nu uită să-i blesteme pe ceilalți pentru aglomerație, uitând subit că și ei sunt parte din haosul din trafic. Iar în mijlocul acestui balet frenetic, doi ,,nefericiți” rămân cu mașina la intrarea în intersecția de la Foișorul de Foc și le blochează calea spre glorie.
Nervi întinși la maximum, strigăte, urlete și sudălmi din partea șoferilor care sunt, și ei, în trafic, și ei tot la Foișor. Cel mai probabil, aveau impresia că cei doi stau de plăcere acolo, într-o zi ,,frumoasă” de vară, cu 37 de grade Celsius la stația meteo și peste 40 resimțite pe asfaltul încins. O după-amiază reușită de cuplu, într-o saună relaxantă.
Cei doi se dau jos din mașină și încep să gesticuleze cu pasiune printre claxoanele disperate ale celorlalți șoferi, care mai aruncau și câte o înjurătură pe geam, în treacăt. Sau câte un chiștoc de țigară, după caz. Bine că s-a introdus sistemul de garanție-reciclare, că până nu demult PET-urile care zburau la întâmplare din mașini erau și ele participante la traficul din București.
Revenind, nimic nu e mai pitoresc decât doi oameni gesticulând disperat în mijlocul unei intersecții extrem de aglomerate (la Foișor mai e și destul de haoitică, plus tramvai), agitându-și mâinile ca niște dirijori într-un concert al indiferenței. Poate-poate, cu un pic de noroc, cineva se va opri să le dea o mână de ajutor. Dar nu vă faceți griji, nimeni nu se sinchisește să oprească. La urma urmei, fiecare secundă contează când ești campionul absolut al traficului. Într-adevăr, ce ar fi lumea fără aceste momente de solidaritate pasivă?
Veteranul pe patru roți al drumurilor își dovedise încă o dată personalitatea capricioasă și a decis să nu mai preia comenzi de la șofer. Când să pornească de pe loc la culoarea verde a semaforului, surpriză! Ambreiajul a decis să se lipească de podea ca o pisică leneșă pe gresia rece în acea după-amiază toridă. Nici un semn de viață din partea schimbătorului de viteze.
Spectacolul din mijlocul drumului continuă, culoarea semaforului se face pe rând verde, mașinile trec, roșu, șoferii se uită, verde, șoferii claxonează, roșu, șoferii orbesc și surzesc și se grăbesc.
Un echipaj de la Locală trece prin zonă și se oprește în dreptul celor doi, pe banda întâi. ,,Aoleo, ce mai vor și ăștia acum? Că numai asta mai lipsea!”, zice unul dintre ei. Dar ce să vezi, chiar există și agenți simpatici. Așa că cei doi au început să le explice polițiștilor treaba cu ambreiajul, trădarea, vitezele încăpățânate.
– Ce s-a întâmplat?, întreabă polițistul de la volan.
– Mi-a murit ambreiaju’.
– Mai intră în viteză?
– (?!) Păi… nu! E lipit de podea.
– Hai s-o împingem pe margine, spune celălalt agent cu hotărâre în glas, parcă să estompeze firavitatea brațelor.
Zis și făcut. Polițistul de la volan trage patrula mai în față, cât să nu încurce traficul și mai mult. Celălalt se îndreaptă către un șofer care staționa un pic ,,ân față ,pe avari”, să-i ceară să mute mașina, ca să fie loc pentru platforma care urma să vină.
Imediat se oprește și un bun samaritean. Lasă mașina pe banda întâi, spre exasperarea celorlalți conducători auto, și se dă jos de la volan. Începe să împingă împreună cu unul dintre cei doi pățiți, în timp ce polițiștii îi dirijează. Mai dau câte o mână de ajutor și câte un sfat pentru cel de la volan.

Echipa-rachetă i-a scos pe cei doi din încurcătură. A fost nevoie doar de puțină bunăvoință. Cei doi le-au mulțumit îndelung polițiștilor amabili, dar și domnului generos care și-a rupt din timpul său pentru a pune umărul la treabă.
Dacă pățania v-a inspirat, sigur data viitoare veți opri când veți vedea pe cineva la ananghie. Și nu uitați să zâmbiți, chiar și în fața necazurilor… mecanice!
Te-ar mai putea interesa și: