Doi arhitecți din București au oferit proiecte unui designer de interior ucrainean. Alina Vîlcu: „S-a uitat în ochii mei și mi-a spus că cel mai greu îi este să ceară ajutor”

08 apr. 2022
21528 Afișari
Doi arhitecți din București au oferit proiecte unui designer de interior ucrainean. Alina Vîlcu:
Empatie și unire I Doi arhitecți din București au oferit proiecte unui designer de interior ucrainean. Alina Vîlcu: "S-a uitat în ochii mei și mi-a spus că cel mai greu îi este să ceară ajutor”

24 februarie, 2022, este ziua care i-a împărțit Ksenyei rostul vieții în două. Ziua în care armata rusă a invadat Ucraina a despărțit-o brutal de familia ei din Dnipropetrovsk (Nipru). A catapultat-o într-un oraș despre care nu știa mare lucru înainte: București. Kseniya Turbinska are un copil în vârstă de un an și șapte luni și este de profesie designer de interior. Soțul ei, arhitect, a rămas in țară. Kseniya locuiește astăzi într-o casă din București împreună cu bebelușul ei, mama sa, soacra, sora ei cu cei doi copii, prietena ei, plus cățelul. Femei și copii. Viața Ksenyei înainte și după 24 februarie, mai jos.

xenia, refugiat, ucraina
Ksenya, soțul ei, Artur, si copilul lor. Foto credit Ksenya.

Fotografiile Ksenyiei cu viața ei de astă vară din orașul Dnipropetrovsk, Ucraina, sunt fotografiile oricărei familii din lume. Secvențe de viață obișnuită într-un oraș mare, frumos, în timpuri de pace. Soare, zâmbete, încredere în ziua de mâine. Mama Ksenyei, tatăl ei, copilul, soțul ei, cu toții zâmbesc, fără să știe că peste numai câteva luni, totul se va schimba pentru ei. Pentru totdeauna. Că vor fi despărțiți, amenințați, alungați.

xenia, refugiat, ucrainean
Despărțirea de soțul ei. Foto credit Ksenya.

La începutul acestui an, ne-am făcut planuri pentru vacanța de vară”

B365.ro: Ksenyia, cum era viața ta înainte de 24 februarie 2022?

Kseniya Turbinska, designer de interior: “În linii mari, viața mea a fost „obișnuită” într-un sens bun, înțeleg aceasta mult mai bine acum. Am un copil foarte mic, așa că am încercat să-mi dozez munca și să găsesc timp pentru toate – soț, copil, muncă, viața de zi cu zi, rude, prieteni, timp liber și distracție. La fel ca toți ceilalți. La începutul acestui an chiar ne-am făcut planuri pentru vacanța de vară”.

xenia, refugiat, ucraina
Crăciun, 2022. “În linii mari, viața mea a fost „obișnuită” într-un sens bun, înțeleg aceasta mult mai bine acum”. Foto credit Ksenya.
design, interior, ksenya, ucraina
Proiect de design interior semnat de Ksenya in Dnipro, orasul său natal. Foto credit Ksenya.

Pentru totdeauna voi percepe România ca pe un loc sigur și prietenos”

Când a început războiul, Kseniya și-a luat copilul în brațe și a plecat din oraș cu mașina unei prietene, apoi a trecut granița română pe jos. Lăsa în urmă toată viață pe care și-a construit-o prin munca ei. Împreună cu soțul său, avea în Dnipro (Nipru) un mic studio de design interior, o casă, o mașină. Avea planuri, visuri.

design, interior, ksenya, ucraina
Proiect de design interior semnat de Ksenya in Dnipro, orasul său natal. Foto credit Ksenya.

Kseniya Turbinska, designer de interior: “Sunt pentru prima dată în România și acum, cred că pentru totdeauna, voi percepe această țară ca pe un loc sigur și prietenos. Am întâlnit aici o mulțime de oameni care ne-au oferit ajutor și nu m-am așteptat la o astfel de atitudine. Suntem extrem de recunoscători pentru tot ceea ce au făcut și continuă să facă pentru noi oamenii din București. Este plăcut să știi că acest lucru este posibil, este încurajator pentru noi”.

proiect, design, ksenya, ucraina
Proiect de design interior semnat de Ksenya in Dnipro, orasul său natal. Foto credit Ksenya.

Viața noastră nu va mai fi niciodată la fel”

B365. ro: Cum este viața ta după 24 februarie 2022?

Kseniya Turbinska, designer de interior: “Viața noastră continuă, nu s-a terminat. În sensul că războiul continuă, și este prea devreme pentru a trage concluzii și a face judecăți finale. Dar unele lucruri fundamentale s-au schimbat și pot spune că viața nu va mai fi niciodată la fel. Dacă ar fi să descriu cât mai simplu, este încercarea mea de a duce o viață de zi cu zi normală, cu un sentiment de prăbușire și dezamăgire totală. Și, de asemenea, o certitudine deplină că orice mizerie este posibilă, orice dezastru pare a fi foarte posibil in Ucraina acum”.

xenia, refugiat, ucraina
Ksenya si sotul ei , de profesie arhitect, aveau in Dnipro un mic studio de design interior. Foto credit Ksenya.

Ksenya își căuta de lucru la câteva zile după ce a ajuns în București; Mi-a spus: This is Paradise, is paradise here!”

Alina Vîlcu este arhitect și designer de interior. O știți din emisiunea “Visuri la cheie” și de la “Inside Academy”. A cunoscut-o pe Kseniya absolut întâmplător, atunci când CV-ul fetei a ajuns la ea. Si-a dat seama repede că vorbeau aceeași limbă, limbajul profesiei.

Alina Vîlcu, arhitect: „M-am gândit să o ajut, să o recomand, apoi m-a sunat de pe un număr de România. Am rămas uimită: Wow, Kseniya m-a sunat de pe un număr de România. Ea, ca să înțelegi, ajunsese de nici măcar o săptămână în România. Imaginează-ți că tu ajungi, de nici măcar de o săptămână, pe o planetă străină, catapultată, și începi să-ți cauți job. Cum e asta? Cu un copil, un câine și o mamă după tine. Am întrebat-o how are you și fata îmi răspunde: This is Paradise, Is paradise here! Asta spune totul. Mi-a spus că este foarte recunoscătoare pentru faptul că bucureștenii au primit-o atât de bine. Că, ce să vezi, o cunoștință de-a unei cunoștințe de-a unei cunoștințe le-a pus casa din București la dispoziție. Este un om care și-a făcut o casă nouă pentru el, ca să se mute cu iubita lui, și le-a pus casa la dispoziție. Acolo stau nouă persoane, Ksenya cu sora ei, mama ei, soacra ei, vara ei, o prietenă și patru copii. Plus un câine”.

alina, vilcu, si xenia, refugiat, ucraina
Alina Vilcu; „Am întrebat-o how are you și fata îmi răspunde: This is Paradise, Is paradise here! Asta spune totul”. Foto credit Alina Vilcu.
design, interior, kesnya, ucraina
Proiect de design interior semnat de Ksenya in Dnipro, orasul său natal. Foto credit Ksenya.
Kseniya s-a uitat în ochii mei și mi-a spus că cel mai greu lucru pentru ea este să ceară ajutor”

Alina Vîlcu, arhitect: „Ziua în care m-am văzut cu ea la birou a fost una dintre cele mai emoționante zile din viața mea. M-am îmbrăcat și eu cu ceva care avea culorile steagului Ucrainei, am cumpărat niște mucenici că era ziua mucenicilor; m-am gândit să se simtă fata cât mai acasă. La prima întâlnire am simțit-o că este ca o stâncă, o stâncă super puternică. Și atunci mi-a spus că cel mai greu lucru pentru ea este să ceară ajutor, s-a uitat in ochii mei. Cel mai greu este să depinzi de străini și să ceri ajutor. Mi-a spus că soțul ei a rămas acolo, mi-a spus că nu ar fi plecat niciodată dacă nu ar fi avut copilul foarte mic. Soțul ei este arhitect, dar pe zona de restaurări. Ei în Ucraina nu erau nici cei mai bogați, nici cei mai săraci oameni. Erau niște tineri la început de drum care și-au construit ceva al lor, o afacere, un copil, o casă și deodată s-au trezit spulberați”.

xenia, refugiat, ucraina
In partea dreaptă, Ksenya in biroul Alinei. Foto credit Alina Vilcu.
Invadatorii ruși se retrag din orașul meu, dar nimeni nu știe ce se va întâmpla acolo în viitorul apropiat”

Ksenya Turbinska, designer de interior: “Rudele mele au rămas în Dnipro și Nova Kakhovka. Informațiile pe care le am despre ei sunt diferite, cele mai multe vești sunt proaste și, până în prezent, situația se înrăutățește în loc să se îmbunătățească. O mulțime de arme și trupe sunt aduse acum la Dnipro pentru a-i proteja pe oameni de invadatorii ruși care se retrag din Ucraina. Nimeni nu știe ce se va întâmpla acolo în viitorul apropiat. Orașul meu este într-o stare mult mai bună decât altele, așa că nu am de ce să mă plâng”.

nipru, oras, ucraina
„Orașul meu este într-o stare mult mai bună decât altele, așa că nu am de ce să mă plâng”. Dnipro este unul dintre cele mai mari si mai dezvoltate orase din Ucraina.
design, interior, ksenya, ucraina
Proiect de design interior semnat de Ksenya in Dnipro, orasul său natal. Foto credit Ksenya.

“Bunica mea are 85 de ani și a rămas fără medicamente; farmaciile sunt goale”

KsenyaTurbinska, designer de interior : “În Kakhovka, pe teritoriul ocupat din prima zi, este o situație foarte proastă în ceea ce privește alimentele și medicamentele – bunica mea are 85 de ani și a rămas fără tratament. Farmaciile sunt practic goale și este foarte greu să faci rost de medicamentele de care are nevoie. Mătușa mea și unchiul meu nu mai au niciun fel de medicamente, deși au mare nevoie de ele. Magazinele sunt de asemenea goale, deocamdată mai este posibil să cumperi ceva în piețe, dar prețurile au crescut vertiginos. Din nou, nu știu cât timp va mai dura această situație”.

XENIA, REFUGIAT, UCRAINA
„De fiecare dată când apare alarmă de bombe, noaptea când sunt bombardamentele rușilor, se trezește și-l sună pe soțul ei și intră în panică”. Foto credit Ksenya.
Vorbește mereu cu soțul ei, știe când sunt alertele de bombardamente și se trezește”

Alina Vîlcu, arhitect: „Vorbește cu soțul ei pe o aplicație, Viber, are un sistem îi care îi apar alarmele de bombe, un fel de Ro-Alert. Și de fiecare dată când apare alarmă de bombe, noaptea când sunt bombardamentele rușilor, se trezește și-l sună pe soțul ei și intră în panică. Soțul ei îi dă mereu încredere și este optimist. Mi-a spus că l-a sunat la trei noaptea pentru că era avertizare de bombardament și el i-a spus Ksenya, lasă-mă să dorm. Este uimitor cum se obișnuiesc oamenii cu ce este mai oribil”.

În cel mult un an, vrea să se întoarcă acasă, indiferent de ce se va întâmpla acolo; nu concepe să trăiască fără soțul ei”

Alina Vîlcu, arhitect: „Mi-a mai spus un lucru care cred că este general valabil în cultura ucraineană. Femeile sunt foarte familiste. Ea nu concepe acum cum ar putea să trăiască fără soțul ei și mi-a spus că ei și-au dat un termen de un an. Dacă într-un an nu se termină nebunia, ea nu vrea ca acest copil să crească fără tată și se întoarce acolo, indiferent de ce întâmplă până atunci. Am întrebat-o dacă pot sa o ajut financiar și mi-a spus că nu, că vrea să lucreze. Mi-am dat seama atunci că, la urma urmei, noi suntem niște străini pentru ea. Am realizat că ea se simte ca un om care trece printr-o suferință uriașă și oricâți ar face cerc în jurul lui, el tot singur trece prin suferința lui uriașă”.

design, interior, ksenya, ucraina
„Xenia face niște lucruri excelente, este foarte talentată, argumentată și mai are o calitate pe care puțini o au în România: este foarte determinată”. Foto credit Ksenya.
Ksenya face niște lucruri excelente, este foarte talentată, argumentată și mai are o calitate: este foarte determinată”

Alina Vîlcu, arhitect: „ Am dus-o la yoga, iar după ce ne-am cunoscut mai bine și i-am arătat ce facem noi la birou și ea mi-a arătat ce făcea în Ucraina, mi-am dat seama că suntem foarte similari. Xenia face niște lucruri excelente, este foarte talentată, argumentată și mai are o calitate pe care puțini o au în România: este foarte determinată. Poate să facă un lucru până la capăt, până în cele mai mici detalii. Procesul de adaptare îi ia timp, începând de la cumparături și până la stat la coadă la ambasadă. Bucureștiul i se pare un oraș foarte frumos și foarte verde, cu multe parcuri. Ea vine dintr-un oraș industrial, Dnipro este un oraș mare, foarte frumos, dar eminamente industrial. De abia acum începe să se acomodeze și să aibă ochi și pentru arhitectura Bucureștiului. I-a plăcut mult casa în care mergem la yoga, este o casă veche, restaurată”.

nipru, oras, ucraina
„Ea vine dintr-un oraș industrial, Dnipro este un oraș mare, foarte frumos, dar eminamente industrial. De abia acum începe să se acomodeze și să aibă ochi și pentru arhitectura Bucureștiului”. Foto credit Wikimedia.
Bucureștiul parcă este un amestec de Kiev, Odesa și Dnipro”

KsenyaTurbinska, designer de interior: „Spre rușinea mea, recunosc că încă nu am început să „explorez” orașul, partea sa istorică. Bucureștiul mi se pare că seamănă cu orașele noastre ca nivel de dezvoltare și infrastructură, parcă este un amestec de Kiev-Odesa și Dnipro, dar asta este o simplificare. Imi place orașul meu natal, Dnipru, în care m-am născut și am trăit. Nu este la fel de bogat în monumente istorice ca altele, însă are locuri foarte frumoase. Este unul dintre cele mai mari orașe din Ucraina, o regiune industrială dinamică și importantă. Privesc orașul meu și acum cu ochelarii roz și nu voi putea niciodată să-l privesc altfel. Apoi, pentru mine, în sufletul meu este Odesa – un oraș unic prin varietatea stilurilor sale arhitecturale. Există nenumărate clădiri istorice frumoase, nu numai în centrul orașului, ci peste tot. Acel oraș îți lasă o impresie pe care nu o poți uita”.

refgugiati, ucraina
Foto credit Ksenya.
Este minunat pentru Ksenya: are acum primul ei proiect în România pe care-l gestionează singură”

Alina Vîlcu, arhitect: „Acum, Kesnya face un proiect cu noi, de fapt este al doilea proiect mai mic cu noi, cu Piano Terra –pianoterra.ro- apoi am recomandat-o unui alt prieten arhitect, Bogdan Stoica de la Arhigrup – arhigrup.ro. Bogdan trebuia să amenajeze casa prietenului lui, dar era super plin de proiecte mari și, cumva, nu avea timp de asta. S-a văzut cu Ksenya și acum ea face proiectul, este minunat. Pentru că este practic primul ei proiect în România pe care-l gestionează singură. Acum lucrează cu mine și cu Bogdan, are aceste proiecte. S-a văzut și cu Omid Ghannadi, colegul si prietenul meu de la Inside Academy –insideacademy.ro- care vrea să o ajute, să-i dea de lucru, problema este că ea încă alăptează. Își dorește să stea cât mai mult cu copilul ei și chiar era surprinsă de faptul că în România femeile se întorc foarte repede la job. În Ucraina stai doi ani cu copilul tău în concediu de maternitate”.

design, ksenya, ucraina
Proiect semnat de Ksenya in Ucraina. Foto credit Ksenya.
Atunci când ne-am întîlnit prima dată era ca o stâncă, apoi m-a întrebat dacă poate să mă ia în brațe și am plâns amîndouă”

Alina Vîlcu, arhitect: „Eu mă bucur mult pentru ea, pentru mine a fost o mare bucurie sa o întâlnesc. Asta îi spuneam și ei: prima dată am vazut-o ca pe o stâncă, apoi m-a întrebat dacă poate să mă ia în brațe și am plâns amândouă. I-am zis că realmente ea este ceva care mie îmi aduce bucurie. Am sentimentul acesta că pot să fac ceva pentru un om, că prezența mea este utilă pentru un om. Iar Ksenya merită mult”.

Cookies