Mulți oameni care dorm pe străzi refuză să meargă la adăposturi, chiar și când temperaturile scad sub zero grade, iar riscurile pentru sănătatea lor sunt evidente. Unul dintre motivele principale este lipsa de încredere în instituțiile care oferă aceste servicii. Mulți dintre ei asociază adăposturile cu cu un mediu neprietenos, unde se simt vulnerabili. „Nu e sigur acolo”, spun unii dintre ei, iar acest sentiment de nesiguranță provine, adesea, din experiențele anterioare sau din zvonurile care circulă în comunitățile lor, despre conflicte între cei care beneficiază de adăpost.
Altele motive sunt mai palpabile, iar unii dintre cei care au mai fost la adăpost în trecut spun că la adăpost e mai murdar decât pe stradă. Mulți dintre acești oameni au lucruri adunate de-a lungul timpului – pături, haine, obiecte personale – pe care nu vor să le lase în urmă.
Pentru ei, aceste lucruri nu sunt doar simple bunuri, ci simboluri ale unei forme de supraviețuire, iar ideea de a renunța la ele este de-a dreptul imposibilă.
Alți oameni fără adăpost nu doresc să accepte acest ajutor pentru că simt că își pierd autonomia sau sunt forțați să se conformeze unor reguli pe care nu le pot accepta.