Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România

susținut de
22 iul. 2024
14531 afișări
Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România
Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România. Foto credit: arh. Andrei Mărgulescu.

Până la instaurarea comunismului, bancherii de origine greacă Chrissoveloni au clădit în România un imperiu financiar care se întindea până la Constantinopol și New York. Familia Chrissoveloni a trăit toate momentele dramatice ale istoriei din ultimii peste 100 de ani, Marele Război, criza mondială din anii 1929-1933 când Banca Chrissoveloni a dat faliment, cel de-al doilea Război Mondial, venirea comunismului și confiscarea tuturor proprietăților. Un patrimoniu de arhitectură impresionant, furat, risipit sau distrus în timpul puterii populare, pe care astăzi Jean N. Chrissoveloni încearcă să-l recupereze, să-l refacă și să-l repună în valoare.

Jean N. Chrissoveloni (n. 15 septembrie 1945) este ultimul descendent de parte masculină din dinastia Chrissoveloni, ramura Constantinopol-România, familie originară din insula Chios, Grecia.
Jean N. Chrissoveloni (n. 15 septembrie 1945) este ultimul descendent de parte masculină din dinastia Chrissoveloni, ramura Constantinopol-România, familie originară din insula Chios, Grecia.

Cine au fost faimoșii bancheri legați de Casa Regală a României și cum a fost transformată ruinata clădire din Lipscani nr. 55 în cea mai frumoasă librărie din Europa, Cărturești-Carusel, mai jos, interviu cu Jean N. Chrissoveloni.

Cărturești-Carusel. Foto credit: Hotnews.
Cărturești-Carusel. Foto credit: Hotnews.
Până la criza din 1929-1933, Banca Chrissoveloni era una dintre cele mai importante instituții financiare din țară. Palatul a fost vândut Băncii Naționale
Până la criza din 1929-1933, Banca Chrissoveloni era una dintre cele mai importante instituții financiare din țară. Palatul a fost vândut Băncii Naționale

Până la criza din 1929-1933, Banca Chrissoveloni era una dintre cele mai importante instituții financiare din țară. Palatul a fost vândut Băncii Naționale

Jean N. Chrissoveloni (n. 15 septembrie 1943) este ultimul descendent de parte masculină din dinastia Chrissoveloni, ramura Constantinopol-România, familie originară din insula Chios, Grecia. Jean N. Chrissoveloni reprezintă a cincea generație de bancheri care a contribuit la dezvoltarea României, încă din anul 1848 când stră-străbunicul său, Zannis M. Chrissoveloni (1805-1880), inițial comerciant de grâne, a înființat la Galați o filială a Societății sale din Constantinopol, “Chrissoveloni Fils-Maison d’Exportation et de Banque”, cea mai veche bancă din România.

Zannis M. Chrissoveloni (1805-1880. Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Zannis M. Chrissoveloni (1805-1880. Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.

Familia Chrissoveloni a deținut edificii importante, construite prin colaborarea cu mari arhitecți, ingineri și constructori

Vizionari, inovatori, deschizători de drumuri, cosmopoliți, rafinați, bancherii Chrissoveloni au construit reședințe, sedii de bancă, centre comerciale, edificii importante, prin colaborarea cu mari arhitecți, ingineri și constructori, Nicolae Cuțarida, Josef Jacob Schieffellerrs, George Matei Cantacuzino, Georges Cristinel, Edmond van Saanen-Algi, se arată în excelent documentatul volum “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.

Banca Chrissoveloni, imagine din Albumul arhitectului G.M. Cantacuzino,
Banca Chrissoveloni, imagine din Albumul arhitectului G.M. Cantacuzino, „Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest, 1929”, editat la Paris, fotografiat de Antoaneta Dohotariu.

În ziua de 15 noiembrie 1960, puterea roșie de la București făcea o ultima “afacere” necurată pe seama familiei de bancheri Chrissoveloni

Nicky (Nicolae) Z. Chrissoveloni (1909-1972), tatăl lui Jean Chrissoveloni, era scos din închisoare și trimis direct la aeroportul din Băneasa, cu permisiunea să plece în Grecia alături de soția sa și cei 4 copii, Jean, Irina, Sybille și Elena. Toți cu cetățenia română luată și condiția imperativă de nu se mai întoarce niciodată. Era o situație fără precedent, de neînchipuit, în acei ani în care elitele financiare și politice ale României interbelice fuseseră spoliate de proprietăți și trimise să moară în închisori. Niciun “dușman al poporului” nu avea voie să evadeze din Republica Populară. Cum a reușit familia Chrissoveloni? Jean N. Chrissoveloni avea atunci vârsta de 17 ani.

Imagine din anul plecării. 1960. Foto credit: Arhiva Personală a Familiei Chrissoveloni.
Imagine din anul plecării. 1960. Foto credit: Arhiva Personală a Familiei Chrissoveloni.
„Deal-ul a fost făcut direct cu Gheorghe Gheorghiu-Dej la ONU, în New York”

B365.ro: Nu știam că înainte de vânzarea evreilor sau de cea a sașilor a fost familia Chrissoveloni. Cum a fost posibil să plecați? Cum de l-au scos pe tatăl dvs. din închisoare?

Jean Chrissoveloni: A fost o intervenție la nivel foarte înalt, nu numai una pe plan diplomatic din partea statului grec, ca familia noastră să iasă din țara închisă ermetic. Deal-ul a fost făcut direct cu Gheorghe Gheorghiu-Dej la ONU, în New York. Toate proprietățile noastre din România erau naționalizate, dar mai aveam moșii în Grecia, s-au vândut și cu banii ăia am ieșit noi. Noi am fost primii care am ieșit cu bani, eu nu am știut atunci, am aflat mai târziu. Până la noi nu pleca nimeni din România, nu murise Dej, era Ana Pauker la putere, era securitate peste tot, nu mișca nimeni. Tatăl meu era în închisoare, l-au scos și l-au adus la aeroport.

B365.ro: După ce v-au luat tot ce aveați, v-au vândut în Grecia, tot pe banii dvs?

Jean Chrissoveloni: Eu nu am știut ce se întâmplă. După 1948, tata a fost de 3 ori închis cu tâlharii, cu deținuții de drept comun, nu cu cei politici. Era sub permanentă interogare, spuneau: Acum, că ți-am luat tot, trebuie să ne dai și banii din afară, că noi știm că ai cont cifrat în Elveția. Adu 250 de mii de dolari, care erau bani atunci, și îți dăm pașaport ție și copiilor, ați plecat și nu mai aveți nicio grijă. Tatăl meu era însă un om foarte puternic mental și s-a gândit că trebuie să fie nebun să le dea contul din Elveția.

Nicolae, Nicky, Chrissoveloni, tatăl lui Jean C. Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Nicolae, Nicky, Chrissoveloni, tatăl lui Jean C. Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Banca Chrissoveloni, imagine din Albumul arhitectului G.M. Cantacuzino,
Banca Chrissoveloni, imagine din Albumul arhitectului G.M. Cantacuzino, „Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest, 1929”, editat la Paris, fotografiat de Antoaneta Dohotariu.
Când am ajuns în Grecia eram apatrizi, nu mai aveam nimic, nici măcar țară”

Am plecat cu un avion model Dakota care, nu știu de ce, nu putea să ia destul combustibul, ne-am dus la Belgrad și apoi la Atena. Noi eram 6, în spate doi securiști și o stewardeză care ne-a dat ciocolată. Noi am plătit bani, aici în România, ca să ne răscumpărăm educația și tot. Am fost obligați să renunțăm la cetățenia română, ni s-a luat. Când am ajuns în Grecia eram apatrizi, nu mai aveam chiar nimic, nici măcar țară.

Tata ne-a spus: Uitați-vă bine la pământul acesta, că n-o să-l mai vedeți niciodată”

Două lucruri mi-au rămas în cap. La un moment dat, avionul a început să se clatine ca naiba, totul era ceva nou pentru noi, copiii. După ’48, noi n-am mai fost cu mașină, doar cu tramvaiul. Nu trecusem de Dunăre când a început să se zgâlțiie avionul și tata ne-a spus: Uitați-vă la pământul acesta, că n-o să-l mai vedeți niciodată. Darpână la urmă, l-am văzut. Incredibil. L-am întrebat pe tata: Dar noi de ce ne ducem în Grecia? Că nu aveam nicio idee ce căutam noi în Grecia. După venirea comunismului, am crescut pe drumuri, că așa era. În comunism trebuia să uiți cine și ce ai fost.

Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Clădirea Cărturești-Carusel a fost cumpărată în anul 1904 de stră-bunicul lui Jean N. Chrissoveloni

Primul inovator al comerțului din familie a fost Nikolaos Chrissoveloni, cel “cu perciunii stufoși”, stră-bunicul lui Jean N. Chrissoveloni. A fost primul care s-a gândit să deschidă pe Lipscani un magazin universal stil Galeries Lafayette, un fel de mall al acelor timpuri. În anul 1904, Nikolas Chrissoveloni îi comandă inginerului și arhitectului Nicolae Cuțarida imobilul cu funcție comercială din Lipscani nr. 55.

Nikolaos Chrissoveloni, Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Nikolaos Chrissoveloni, Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Palatul Chrissoveloni, sediul băncii cu același nume, proiectat de arhitecții G. M. Cantacuzino și August Schmiedigen, o clădire impresionantă proiectată în stil florentin

Jean Chrissoveloni: Primul a fost Zannis Chrissoveloni (născut în insula Chios în 1805, decedat la Constantinopol în 1880). Era comerciant, cumpăra grâne și cherestea din porturile românești, Galați și Braila, și le exporta în Constantinopol, Alexandria, Trieste, Marseille, etc. Spre sfârșitul vieții a început să finanțeze alți comercianti. El a pus bazele afacerilor bancare, continuate de fiul său cel mare, Nikolaos Z. Chrissoveloni. Fiul cel mare al lui Nikolaos Z. este Jean (Zannis) N, care a schimbat forma legală a afacerii în banca in anul 1920, înființând Banca Chrissoveloni S.A, cu sediul în Palatul Florentin de pe Lipscani, 16. Fiul său, Nicky (Nicolae) m-a avut pe mine. Sybille Youel, bunica mea din partea tatalui, englezoaica get beget, era apropiată de Regina Maria. Din partea mamei am sânge romanesc, bielorus și polonez. Caterina Laptev era bunica mamei, iar mama ei era născuta Skupievski, poloneză de origine. Tatăl bunicului, din partea mamei, a fost Sir Stephan Bartlett Lakeman, cunoscut ca Mazar Pașa, titulatură dată de turcii otomani, și a fost guvernator al Bucurestiului în anul 1853. Jean (Zannis) a fost cel care a deschis Banca Chrissoveloni cu sediul în București, Lipscani 8/16, un Palat în stil florentin, proiectat de arhitecții G. M. Cantacuzino și August Schmiedigen, azi unul dintre sediile BNR.

Banca Chrissoveloni, imagine din Albumul arhitectului G.M. Cantacuzino,
Banca Chrissoveloni, imagine din Albumul arhitectului G.M. Cantacuzino, „Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest, 1929”, editat la Paris, fotografiat de Antoaneta Dohotariu.
Regina Maria a fost nașa tatălui lui Jean Chrissoveloni. Regele Ferdinand și Regina Maria veneau la conacul bancherilor de la Ghidigeni

Tatăl lui Jean C., Nicolae Z. Chrissoveloni (1909-1972), unicul fiu al lui Jean Zannis și al Sybillei, s-a născut lângă Paris și a fost educat în Anglia la Universitatea din Oxford și la Academia Consulară din Viena. A preluat afacerile familiei în timpul marii crize economice din 1929-1933. Pasionat de tenis, golf, rugby, golf, a jucat în echipa națională de rugby. În 1941 s-a căsătorit cu Georgeta Lakeman-Economu, cu care a avut 4 copii Sybille, Jean, Elena și Irina.

Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Georgeta Lakeman-Economu era nepoata lui Sir Sthephen Lakeman care a fost, în anul 1875, guvernator al Bucureștiului

B365.ro: Domnule Jean Chrissoveloni, când v-ați întors în România, în 1990, cineva v-a spus Tu nu ești român. N-ai mâncat salam cu soia. Cum v-ați simțit?

Jean N. Chrissoveloni: M-am supărat foarte tare dar, din nefericire sau din fericire, sunt o corcitură. Pe lângă sânge românesc, grec, englez, am și sânge bielorus și polonez. Tatăl mamei avea o bunică născută Laptev, generalul Laptev era bielorus și a venit în țară cu generalul Kiseleff. Laptev pretindea că se trage dintr-o familie mai veche decât Romanovii. Catherina Laptev este bunica mamei, iar mama ei era poloneză. Bunicul, Economu-George Lakeman, era englez de origine olandeză. Bunica era englezoaică get beget, născută la Brăila. Aceasta Caterina Laptev s-a căsătorit cu Constantin Colibașeanu, senator, inginer constructor, agricultor de distincție, educat in Franța, inițiatorul și primul proprietar al imobilului din strada Negustori 1b, transformat de noi în Grand Boutique Hotel, clădire recuperată prin procesele de retrocedare.

Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Sursa imaginii, ARHIVA FAMILIEI CHRISSOVELONI, APUD “Patrimoniul Imobiliar al Familiei Chrissoveloni de-a lungul veacurilor”, Oana Marinache, Editura Istoria Artei, 2016.
Am văzut scena în care îl împușcau pe Ceaușescu. Vorbeam pe grecește cu mama și ea mi-a spus: Măi, Yannis, du-te înapoi, poate poți să iei Banca înapoi”

B365.ro: După 30 de ani de exil, v-ați întors acasă. Anul 1989 v-a schimbat destinul, așa cum și anul 1948 v-a schimbat destinul? Dacă nu ar fi venit comunismul, ați fi fost bancher azi, ați fi continuat tradiția familiei.

Jean Chrissoveloni: În decembrie 1989, de Crăciun, eram în Creta, în casa surorii mele, Sybille, măritată Manu, aceeași familie cu cea a generalului Gheorghe Manu, dar o altă ramură, cea din Grecia. Eram cu mama și ea se uita la știri, avea mania asta să urmărească știrile. Am văzut scena în care îl împușcau pe Ceaușescu. Noi vorbeam pe grecește și mama mi-a spus: Măi, Yannis, du-te înapoi, poate poți să iei Banca înapoi. Așa am plecat spre România în ziua de 17 ianuarie 1990.

Banca Chrissoveloni, imagine din Albumul arhitectului G.M. Cantacuzino,
Banca Chrissoveloni, imagine din Albumul arhitectului G.M. Cantacuzino, „Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest, 1929”, editat la Paris, fotografiat de Antoaneta Dohotariu.
Până la urmă, asta-i țara mea. De aici sunt eu, de aici vin eu”

B365.ro: Care a fost prima senzație când ați ajuns în București?

Jean Chrissoveloni: Am ieșit din avion și am respirat pur și simplu. Era un miros care mi-a adus aminte de copilăria mea. Apoi am văzut femei cu basmale pe cap, pe care nu le vedeai afară. Am văzut, am mirosit și am zis: Până la urmă, asta-i țara mea. De aici sunt eu, de aici vin eu.

Oamenii nu au înțeles că noi, niciodată, nu am lua înapoi ceva care să nu fie al nostru”

B365. ro: Când vă uitați în urmă, ce vă bucură și ce vă întristează din ceea ce ați reușit să faceți pentru numele de Chrissoveloni?

Jean Chrissoveloni: Ce mă întristează mult? Primul lucru este că oamenii nu au înțeles că noi, niciodată, nu am lua înapoi ceva care să nu fie al nostru. Dacă cer ceva, este pentru că m-am chinuit și am documente care îmi confirmă dreptul de proprietate. Este o investiție de 4 generații de Chrissoveloni în România, din partea bunicilor, din partea tatalului și a mamei. Așa că, de ce nu ne dai ceea ce ne aparține? Pentru că noi nu o să risipim lucruile. În momentul în care am obținut ceea ce este al nostru, am dovedit că ne vom ocupa de acel bun. Și asta este în avantajul țării, al economiei, al tuturor. Este foarte important că într-o economie de piață să ai participanți mici și mari, diferiți. Noi suntem participanți care avem o altă morală, am fost altfel crescuți. De ce nu-mi dă statul o șansă? Vreau doar să ne dea înapoi ceea ce a fost al nostru.

Casa familiei din strada Negustori, unde a locuit pînă in 1948. Credit foto: aiciastat.ro.
Casa familiei din strada Negustori, unde a locuit până in 1948. Credit foto: aiciastat.ro.

Jean Chrissoveloni: Comunismul a fost o mare pierdere pentru România, o pierdere totală a economiei. De exemplu, conacul nostru de la Ghidigeni, în care patru generații au făcut lucruri, a avut o soartă nedreaptă. După 1948, au venit cu căruțe și camioane și au luat tot, dar clădirea a devenit C.A.P, școală, și nu a apucat să se degradeze, a funcționat ceva acolo. După 1989 a fost distrusă, într-un sistem mai mult sau mai puțin liber. Cu toate că Petre Român a scos legile în care se spunea că nu trebuie să se distrugă nimic din trecut. Dacă tu iei o fermă veche, trebuie să o continui că fermă, nu s-o dai jos că să faci blocuri.

„Cea mai mare pierdere pentru România fost privatizarea. Pentru că toată lumea a furat, a furat, a furat și după aceea au scos la privatizare un schelet care nu mai valora nimic”

Aceasta a fost marea pierdere pe care oamenii nu au înțeles-o și nimic măcar azi nu o înțeleg. Statul putea să spună: Băi Chrissoveloni, patru generații ați investit în România, v-am luat tot, dar acum există o lege prin care va recunoaștem dreptul de proprietate și trebuie să va dăm înapoi ce ați avut. Nimic mai mult, nimic mai puțin.

Cărturești-Carusel. Foto credit: Hotnews.
Cărturești-Carusel. Foto credit: Hotnews.
Au fost 24 de ani de procese ca Jean Chrissoveloni să obțină clădirea în care astăzi funcționează librăria Cărturești-Carusel

B365.ro: Cărturești este una dintre cele mai frumoase librării din lume în acest moment. Cum ați redobândit clădirea?

Este o clădire foarte impresionantă și, puțini știu, că avea una sora la Viena. Clădirea a fost proiectată de Niculae Cuțarida, un grec românizat ca noi, era și inginer și arhitect. Niculae Cuțarida și-a făcut studiile la Viena de unde s-a inspirat și a copiat această clădire de patrimoniu. La Viena este una exact ca asta, dar un pic mai măreață. Clădirea din Viena nu mai funcționează acum, așa că pot să spun că aceasta este unică, cu tot conceptul de arhitectură. Imobilul era înconjurat de alte clădiri, așa că trebuia să-și ia lumina de sus. Întotdeauna a avut un iluminator și după ce am luat clădirea înapoi avea un glasvand, era cupola de sticlă și după aceea gaură era închisă printr-un glasvand.

Am investit un milion jumate de euro, deși nu aveam acești bani, ne-am împrumutat”

B365.ro: Ați preluat o ruină?

Era cuibul porumbeilor, era ceva îngrozitor, sus erau numai porumbei morți. Acolo a funcționat în comunism Magazinul Familia, unul foarte mare, de confecții.

B365.ro: De ce nu ați dezvoltat acolo o afacere? Ați ales să fie un spațiu cultural și ați redat imobilul orașului. Ați investit mult?

Atunci am investit un milion jumate de euro, deși nu aveam acești bani, ne-am împrumutat. Timp de 10 ani, nu am avut profit, toți banii s-au dus să plătească împrumutul. Am pus și noi 400 de mii inițial, dar din fericire am găsit bănci care au fost de acord să ne ajute. În viață trebuie să ai și noroc și, din fericire, Cărturești-Carusel s-au dovedit a fi parteneri fenomenali. Am trecut prin Covid, prin toate, și ei întotdeauna au plătit chiria. Am făcut împreună sacrificii, dar sunt partenerii perfecți.

Îmi spuneau: Adu documente care să ateste că ești proprietar. Măi, noi am plecat, după 100 de ani, cu două valize. Ce documente să-ți dau? Dă-mi tu”

Am început revendicarea clădirii în anul 1991. Procesele au fost o luptă, am plătit avocați, fără să știu dacă sunt de partea mea sau de partea cealaltă. Este o situație incredibilă prin care treci. Îmi spuneau: Adu documente care să ateste că ești proprietar. Măi, noi am plecat, după 100 de ani, cu două valize, ce documente să-ți dau? Tu dă-mi documentele! Este o mașină făcută să te macine până când spui: Eu nu mai pot, renunț, vă las tot, nu mai vreau nimic.

România este singură țară în care, prin lege, poți să vinzi drepturile litigioase”

Ce înseamnă asta? Înseamnă, de exemplu, că săraca proprietară de la Paris, care e o doamna în vârstă, care avea o casă, o proprietate, o moșie, a încercat să recupereze ceva. Dar cu tot cu avocați, nu a reușit nimic. E ceva incredibil, pentru că arată exact corupția din România. Și atunci vine acest mare nabab, care spune: Doamnă, pentru 25% rezolv eu, cumpăr drepturile litigioase. Cum poți să rezolvi tu când, de fapt, ea e moștenitoarea și nu a rezolvat nimic? Înseamnă că există corupție și legea nu este dreaptă pentru toată lumea.

“România este singură țară în care, prin lege, poți să vinzi drepturile litigioase”
“România este singură țară în care, prin lege, poți să vinzi drepturile litigioase”

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

Cum a fost construit Sky Tower, cea mai înaltă clădire din București. Are 37 de etaje și un restaurant în nori, din care vezi orașul ca-n palmă I INTERVIU

EXCLUSIV I Cum arată în interior vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu

Vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic. O casă de tip neoromânesc, devenită spectaculos imobil mediteranean | Interviu cu arh. M. Ghigeanu

Chrissoveloni

Cookies