Distopia care a devenit realitate înainte de Anul Nou

În Almost Famous, un film superb din anul 2000, despre un tânăr jurnalist care vrea să scrie despre muzică și pleacă în turneu cu formația Stillwater, există o replică emblematică. 'DOES ANYBODY REMEMBER LAUGHTER?!?' sunt cuvintele cu care Sapphire, o groupie a formației, intră urlând pe ușă, cu pantaloni evazați, bluză neagră ruptă, undeva între punk și heavy metal, cu câte o sticlă de șampanie în fiecare mână, iar Kate Hudson și restul fetelor se aruncă pe ea și o pupă fericite. Toată lumea se bucură că urmează un concert mișto și o petrecere la fel.

Cuvintele lui Sapphire sunt de fapt replica lui Robert Plant, care le spunea pe scenă după ce Led Zeppelin cânta Stairway to Heaven. Dar asta e o altă poveste.

DOES ANYBODY REMEMBER LAUGHTER? este sentimentul cu care mulți dintre noi ieșim din anul care se încheie și pe care ne vine să-l urlăm de fiecare dată când ieșim din scările blocului, pe stradă, la magazin, oriunde. Ne vine să mergem la oamenii care merg triști cu măști pe stradă și să îi scuturăm, să facem ceva, un șpagat, orice, să zâmbească.

Vine Revelionul și nici măcar acum mulți nu mai pot să se bucure. Dacă îi întrebi ce au, n-o să recunoască (poate nici față de ei înșiși) că în sufletul lor e ceva în neregulă, dar o persoană cu puțin simț de observație (ăla care n-a reușit să fie distrus de social media) se prinde imediat că majoritatea celor din jur au reacții dubioase, atipice, exagerate, care par DIN SENIN, dar nu sunt.

Veți spune, ‘da, așa e, Oana, of, porca miseria, ai dreptate, dar ce să ne facem, e din cauza pandemiei!!!!’

Mulți se vor automanipula, pentru că așa face inconștientul, găsește modalități să nu te lase să te confrunți cu realitatea, ceea ce am ști și noi în România dacă psihanaliza ar fi prins mai tare, doar că tot ce am reușit noi a fost să postăm trei story-uri pe Instagram cu ‘Este bine să fii vulnerabil’, fără să înțelegem de fapt ce e cu psihicul nostru.

Automanipularea se întâmplă în cele mai exotice moduri ‘oricum nu prea îmi plăcea să ies în oraș’, vor spune cei care au rămas fără prieteni fiindcă s-au baricadat în case sau ‘oricum prefer să stau acasă fiindcă nu-mi plăcea șeful meu’ vor spune cei care au rămas fără job din cauza că economia s-a dus total pe ulei, în ciuda părerii exotice a lui Florin Cîțu despre bunăstarea mare a românilor. Astea sunt doar câteva exemple.

News flash – starea în care sunteți acum nu e din cauza pandemiei, ci din cauza politicienilor și a celor care ne conduc. Prostia fenomenală cu care au gestionat și în 2021 chestia asta covidească, manipulările, constrângerile ne-au adus într-o stare sinistră pe care o semiaplaudăm în continuare. 

Este distopia ideală. Niște politicieni care iau decizii proaste pentru populație, în loc să fie contestați de cetățeni, nu doar că sunt încurajați, ba mai mult, cetățenii acționează ca niște agenți de propagare a – well – propagandei care se întâmplă.

Sunt sigură că Letargia Spectaculoasă în care am fost aduși în aproape doi ani a fost o surpriză chiar si pentru autorități. Cel mai probabil e că nu se așteptau să reacționăm ca niște mielușei la toate deciziile lor (de la cele vizibil cretine până la cele mai subtile) dar au fost plăcut impresionați când au văzut ca suntem ca niște bebeluși și probabil au deschis sticla de șampanie și au zis WE CAN WORK WITH THIS!!! Exemplul cel mai bun de infantilizare recentă e cel cu petrecerea de Revelion – aveți voie în oraș doar de Rev, dar în rest ACASĂ LA ORA 22, că închidem restaurantele. 

Au renunțat inclusiv să se mai prefacă că ar exista o logică medicală a restricțiilor, efectiv ni le varsă ca atare și noi ne conformăm. De ce? Libertatea nu mai e ceva interesant?

Acesta este ultimul meu articol de pe b365 din acest an și mi-am dorit foarte mult să fie unul amuzant, cum încerc de obicei, fiindcă mereu am crezut că mesajele mai nasoale sunt mai bine transmise pe un ton de umor, însa acum sunt foarte îngrijorată și nu mi-a mai ieșit. Îngrijorată că politicienii vor putea face orice din noi și că noi nu ne opunem. Demența covidească va trece, când vor dori Ursulele lumii (deci, probabil, anul viitor), dar în ritmul asta ar putea sa le trăznească orice și noi să îi aplaudăm.

Să sperăm că mă înșel, totuși, și că mai bine scriam un articol despre Top 10 rochii de Revelion.

Vă urez un an nou deosebit, petrecere frumoasă cu șampanie, paiete, dans și prăjituri și, mai ales, always remember laughter.

Pupicei

Oana

Nota B365.ro Always remember laugther. Și, când uitați sau nu iese, încercați Oana. E reminder și iese laughter și când pare mai degrabă imposibil.  Pe controlatelea, mai jos:

• Haos în București înainte de Crăciun
• De ce continuarea serialului Sex and the City ne scoate din minți
• 5 filme de văzut când nu mai suportați să auziți de situația din țară