Dispariţii stranii şi ritualuri sataniste, în preajma unei mănăstiri din apropierea Capitalei. VIDEO

Ruinele Mănăstirii Chiajna se ridică în câmp, unde vântul urlă a pustiu, iar ciorile croncăne nestingherite, printre gunoaie şi câini înfometaţi. Despre biserica-cetate se spune că este un loc bântuit şi nu o dată oamenii au povestit că, dacă li s-a întâmplat să treacă noaptea prin zonă, au văzut umbre stranii şi au auzit sunete înfricoşătoare pe lângă pereţii mănăstirii. Tot aici, localnicii din Giuleşti-Sârbi spun că în nopţile cu lună plină se mai aude încă sunetul unui clopot, clopotul mare al mănăstirii, care a fost aruncat în apele revărsate ale Dâmboviţei undeva în secolul al XVIII-lea, scrie romaniatv.net.

Se spune, de asemenea, că în 1967, în apropierea zidurilor mănăstirii a fost găsit cadavrul unui adolescent îmbrăcat într-un costum bleumarin, cel mai probabil o uniformă şcolară, iar în buzunar avea un bilet de tren emis de CFR Titu. Ulterior, anchetatorii au stabilit că fusese exmatriculat din cauza mai multor abateri şi venise la Bucureşti pentru a-şi căuta de lucru şi că fusese ucis de un alt tânăr cu care se întâlnise în Gara de Nord.

Vezi şi: Top 5 locuri bântuite din Bucureşti FOTOGALERIE

La mijlocul anilor ’90, se spune că doi studenţi de la Politehnică pasionaţi de mistere şi paranormal au dispărut în mod bizar, fapt întărit de apariţia, în 2008, a unui film documentar. Filmul, făcut public pe YouTube şi intitulat „Bucureşti, 13”, spunea povestea celor doi şi folosea imagini video care fuseseră, chipurile, filmate de aceştia în expediţii precedente la mănăstire. Totuşi, se pare că povestea este doar un fel de „Blair Witch” dâmboviţean şi că nu este nimic altceva decât ficţiune.

Atraşi de legendele care înconjoară zidurile Mănăstirii Chiajna, se spune că sataniştii au transformat acest loc într-unul în care îşi desfăşoară adesea ritualurile. Deseori aici se regăsesc urme de focuri care au ars peste noapte şi în jurul căruia s-ar fi putut aduna adepţii bisericii diavolului.

Pe pereţii construcţiei se pot citi tot felul de inscripţii. Undeva în interiorul ei, însă, pe unul dintre ziduri, a apărut ceva ce pare a fi un chip misterios. Unii spun că ar fi figura unei fete, alţii văd un înger şi au fost chiar ochi care au zărit Sfinxul. Una dintre cele mai răspândite variante ar fi că este tocmai chipui fiicei doamnei Chiajna, Ancuţa, ucisă la ordinul mamei sale după ce se căsătorise fără aprobarea ei cu bărbatul iubit, iar apariţia atrage pelerini din toată ţara care vor să vadă minunăţia.

Mănăstirea are o istorie zbuciumată şi relativ neclară. Ridicată în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1882) şi desăvârşită în timpul domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790), mănăstirea a primit numele de Doamna Chiajna, după fiica lui Petru Rareş şi nepoata lui Ştefan cel Mare. O construcţie în stil neoclasic impresionantă, de 43 de metri lungime şi 18 înălţime, mănăstirea putea fi uşor confundată cu o cetate, ceea ce s-a şi întâmplat chiar înainte ca lăcaşul să fi fost sfinţit. Turcii au atacat-o într-o noapte şi au incendiat-o, în urma flăcărilor mistuitoare rămânând doar ruinele care au dăinuit până în ziua de azi. Cel puţin aceasta este o variantă a istoriei Mănăstirii Chiajna.

O altă legendă spune că aceasta era funcţională în 1792, când a izbucnit ciuma din vremea domniei lui Mihai Şuţu, molimă în timpul căreia acolo ar fi murit chiar Mitropolitul Cozma al Ţării Româneşti şi de la care i se trage faima de biserică blestemată. Arhiva şi scriptele care vorbeau despre începuturile mănăstirii au fost arse în totalitate, şi tocmai de aceea nu există o variantă clară, oficială, care să vorbească despre istoria acestui lăcaş de cult, care ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai importante din ţară.

Citeste mai mult pe romaniatv.net.