Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu

04 dec. 2023
25609 afișări
Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
Dispariția unei bijuterii: vila Contesei Elena Wassilko din Primăverii. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | Sursa foto: rhiva personală arh. Octav Doicescu.

În Parcelarea Jianu (azi înglobată în cartierul Primăverii), vis-a-vis în diagonală de Palatul lui Nicolae Ceaușescu (în blocul de case nr. 9, partea cea mai favorizată a zonei din peninsulă), arhitectul Octav Doicescu a ridicat, în anul 1937, un mic palat pentru o Contesă, Elena Wassilko, născută Brătianu.

Două fotografii inedite, publicate acum în premieră, realizate chiar de către arhitectul Octav Doicescu, ne redau imaginea unui spectaculos imobil cu elemente neoromânești și mediteraneene, azi dispărut. Cel mai probabil, vila a fost demolată în perioada în care Nicolae Ceaușescu și nomenclatura de partid stăpâneau întreaga zonă.

Imaginile au fost descoperite de arh. Mădălin Ghigeanu în Arhiva personală a arh. Octav Doicescu, un bogat și valoros fond documentar pe care l-a primit, de curând, de la Andrei Octav Doicescu, fiul marelui arhitect, reputat critic de artă ce trăiește la Paris.

Mai jos, interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu despre nefericita soartă a unei case de Contesă și, mai ales, despre conținutul unei Arhive extrem de valoroase pentru memoria proiectelor semnate de arh. Octav Doicescu.

Vila Contesei Elena Wassilko, născută Brătianu. Fotografie inedită realizată de arh. Octav Doicescu. Arhiva personală arh. Octav Doicescu.

Vila Contesei a fost demolată după instalarea puterii populare în cartierul elitelor bucureștene

Nu știm cu ce i-a deranjat atât de mult pe comuniști vila Contesei Elena Wassilko, proiectată de arh. Octav Doicescu în anul 1937, în Parcul Jianu, blocul de case nr 9, strada L, loturile 6 și 7, încât au pus-o la pământ. Doar două fotografii, realizate chiar de părintele Parcelării Jianu, arh. Octav Doicescu, și câteva planuri din dosarul de autorizare stau mărturie pentru existența acestei construcții speciale. După instalarea puterii populare în cartierul elitelor bucureștene, casa Contesei avea să fie pulverizată de ambițiile noilor locatari din cartierul Primăverii.

Membrii familiei Wassilko von Serecki au fost singurii nobili de origine română numiți conți, din întreg Imperiul Austro-Ungar

Contesa Elena Brătianu Wassilko (1903-1995), a fost fiica medicului Constantin (Dinu) Brătianu, fiul lui Dimitrie C. Brătianu. S-a căsătorit în anul 1936 cu Contele Carlo Wassilko von Serecki, membru al unei familii nobile austro-ungare, descendentă a unei vechi familii boierești din Moldova.

Ascendența familiei Serecki urcă până la Domnitorul Alexandru cel Bun. Membrii familiei Wassilko von Serecki au fost singurii nobili de origine română numiți conți, din întreg Imperiul Austro-Ungar. Căsătoria Elenei Brătianu cu contele Carlo Wassilko von Serecki va dura până în anul 1937, când Contesa va reveni la numele de Brătianu.

Vila Contesei Elena Wassilko, născută Brătianu. Fotografie inedită realizată de arh. Octav Doicescu. Arhiva personală arh. Octav Doicescu.

 

Elena Brătianu se angajează cu mult suflet și dăruire în activitățile Crucii Roșii Române, unde se distinge prin dinamism și spirit organizatoric”

Despre viața și activitatea extraordinară a Elenei Brătianu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aflăm informații importante din volumul “Familiile Boierești din Moldova și Țara Românească”, Enciclopedie istorică, genealogică și biografică, autor Mihai Dim. Sturdza.

Elena (Ena) Brătianu (7 ianuarie 1904-12 noiembrie 1995, Washington), a fost căsătorită cu diplomatul Alexandru Cretzianu pe care îl însoțește la Roma în anii ’30 și în alte misiuni ale acestuia în Europa. Divorțează și se recăsătorește pentru puțin timp cu Carlo Wasillko, “boier bucovinean de veche spiță”. “Această femeie cu temperament independent se angajează cu mult suflet și dăruire în activitățile Crucii Roșii Române, unde se distinge prin dinamism și spirit organizatoric. În 1940 conduce acțiuni de îngrijire a răniților pe frontul de Est. După atingerea Nistrului, în semn de protest față de continuarea ofensivei Armatei Române la răsărit de vechile fruntarii ale țării, se retrage din acțiune și revine la vatră”. “Familiile Boierești din Moldova și Țara Românească”, Enciclopedie istorică, genealogică și biografică, Mihai Dim. Sturdza.

Elena Brătianu asistă la momentul istoric în care generalul de Gaulle își rostește cuvântarea în Parisul eliberat, în timp ce gloanțele șuieră pe lângă el

Elena Brătianu pleacă în America une se va înscrie voluntară în rândurile unui grup mixt de acțiune pentru eliberarea țărilor Europei aflate sub ocupație germană. Face parte dintr-un departament medical multinațional, este avansată head nurse, infiermieră-șefa, activează pe front la Rabat și Casablanca și face parte din Armata a 3-a a generalului Patton. Traversează Canalul Mânecii și intră în acțiune la capul de pod Utah Beach. Intră în Paris la 25 august 1944 alături de Divizia 2 blindate a generalului Philippe Leclerc și asistă la momentul istoric în care generalul de Gaulle își rostește cuvântarea, în timp ce naziștii trag asupra lui.

Elena Brătianu asistă la momente dramatice când generalul de Gaulle rămâne neclintit în picioare, în timp ce gloanțele care nu-l nimeresc șuieră din toate părțile împrejurul lui, iar restul celor de față, cuprinși de groază, se trântesc la pământ”.

Rămâne pe front în tot timpul celui de-al doilea Război Mondial și se întoarce în România în 1946 și 1947 o dată cu Crucea Roșie Americană. Elena Brătianu a fost distinsă cu medalia Croix de Guerre pentru meritele sale excepționale și “pentru tenacitatea sa ieșită din comun”. După instaurarea comunismului în România, Elena Brătianu emigrează în Venezuela alături de ultimul său soț, Nicolae Racottă, apoi se stabilește în SUA. Elena Brătianu Racottă a lucrat până la pensionare la Muzeul și Centrul de Studii Bizantine de la Dumbarton Oaks din Washington.

Elena Brătianu (a treia din stânga) cu un grup de militari francezi și americani, august 1944.

„Arh. Octav Doicescu a reușit să răzbată profesional, etic și moral prin trei sisteme politice diametral opuse ca manifestare și mod de gândire”

B365.ro: Să punctăm, pentru început, importanța arhitectului Octav Doicescu în istoria arhitecturii românești.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Arh. Octav Doicescu (8 ianuarie 1902, Brăila-10 mai, 1981 București) a fost unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai României și unul dintre puținii intelectuali de elită care au reușit să răzbată profesional, etic și moral prin trei sisteme politice diametral opuse că manifestare și mod de gândire. Octav Doicescu s-a impus atât în perioada domniei Regelui Carol al II-lea, urmată de guvernarea antonesciana, și, ulterior, în perioada comunismului de tip sovietic, păstrându-și verticalitatea profesională într-un mod excepțional. În anul 1922 intră la Școala Superioară de Arhitectură din București, avându-i profesori pe Petre Antonescu, Stație Ciortan, Constantin Iotzu, Paul Smărăndescu, Ion Traianescu, Emil Pangrati, Cincinat Sfințescu; în anul 1929 Octav Doicescu devine diplomat al Școlii Superioare de Arhitectură.

Arh. Octav Doicescu (8 ianuarie 1902, Brăila-10 mai, 1981 București) a fost unul dintre cei mai importanți oameni de cultură ai României. Foto credit: Arhiva personală a arh. Octav Doicescu.
„Octav Doicescu va realiza Pavilionul României la Expoziția Universală «New York Worlds”s Fair 1939» și, ulterior, va primi titlul de Cetățean de Onoare al orașului New York din partea primarului La Guardia”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Între anii 1930-1937, arh. Octav Doicescu a fost angajat al Primăriei municipiului București, sub conducerea primarilor Dem. I. Dobrescu și Al. Donescu. În paralel cu activitatea de la Primărie, Octav Doicescu funcționează în anul 1932 și la Societatea “Gaz și Electricitate”, avându-l director, și apoi client, pe inginerul Nicolae Caranfil. A făcut parte din Comisia de înfrumusețare a Capitalei alături de sculptorii Mihai Onofrei, Mac Constantinescu și Militza Pătrașcu. A publicat, în jurul anului 1935, alături de Marcel Iancu și Horia Creangă, lucrarea “Către o arhitectură a Bucureștilor”, un adevărat manifest pentru lucrările de arhitectură realizate în perioada interbelică. În anul 1939, arh. Octav Doicescu va iniția, împreună cu arh. G. M. Cantacuzino, revista Simetria. A realizat lucrări reprezentative atât pentru mediul privat, cât și pentru Statul Român. În anul 1935 se va ocupă de proiectul Parcului și al Parcelării Jianu. În 1939 va realiza Pavilionul României la Expoziția Universală “New York Worlds”s Fair 1939” și, ulterior, va primi titlul de Cetățean de Onoare al orașului New York din partea primarului La Guardia.

Fotografie realizată de arh. Octav Doicescu din timpul construcției Pavilionului României la Expoziția Universală “New York Worlds”s Fair 1939. Sursa: Arhiva personală a arh. Octav Doicescu.
Fotografie realizată de arh. Octav Doicescu din timpul construcției Pavilionului României la Expoziția Universală “New York Worlds”s Fair 1939. Sursa: Arhiva personală a arh. Octav Doicescu.

Printre numeroasele sale lucrări, în perioada 1938-1940, Octav Doicescu va proiecta imobile în Parcul Jianu (inclus astăzi în cartierul Primăverii) și va amenaja parcul Bordei împreună cu inginerul Nicolae Caranfil. Emblematice pentru Parcelarea Jianu, și pentru stilul său, rămân: Casa inginerului Constantin Bușilă (1939, strada Washington nr. 7), Casa Octav Doicescu (strada Mircea Eliade, nr. 2), Casa proiecată pentru Dimitrie Gusti (1939, strada Armindenului colț cu str. Herăstrău), Casa avocat Alexandru Alexandrini (strada Paris, nr. 46), etc.

Fotografie realizată de arh. Octav Doicescu din timpul construcției Pavilionului României la Expoziția Universală “New York Worlds”s Fair 1939. Sursa: Arhiva personală a arh. Octav Doicescu.
Vila Contesei nu va avea nici pe departe opulența Palatului lui Nicolae Ceaușescu, care va fi ridicat peste drum de reședință”

B365.ro: Cu ce este specială vila Contesa Elena Wassilko de Serecki din parcelarea Jianu ?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Contesa Elena Wassilko de Serecki, născută Brătianu, a fost o membră puțin cunoscută astăzi a aristocrației Bucureștiului interbelic. În anul 1937, Contesa îi comandă arh. Octav Doicescu acest mic palat, în grupul select de case nr. 9, pe stradă L, cumulând două loturi; 6 și 7. Construcția nu va avea nici pe departe opulența Palatului lui Nicolae Ceaușescu, care va fi ridicat vis-a-vis în diagonală de reședința Contesei, proiect semnat de arh. Aron Grimberg-Solari în anii ’60, și care se întinde pe o suprafață de mai mult de 4000 de mp. Casa Contesei Elena Wassilko de Serecki, proiect autorizat în anul 1937 de Primăria de 1- Galben, era amplasată în cea mai favorabilă zonă a Parcelării Jianu, dincolo de stradă A, în Peninsulă, un spațiu înconjurat de lacul Herăstrău, zona cea mai scumpă din parcelarea Jianu. Construcția a fost proiectată în apropierea zonei unde, ulterior, va fi construit Palatul lui Nicolae Ceaușescu, și este posibil să fi fost demolată în perioada anilor ’60. Multe proiecte din arealul peninsulei au fost semnate de către cei mai mari arhitecți ai României interbelice. Pe lângă proiectele lui Doicescu, în această zonă am mai descoperit autorizații ale unor proiecte în stil mediteraneean semnate de către arhitecții Georges Cristinel, Tiberiu Niga, Paul Emil Miclescu, Dori Galin Golingher etc.

Parcelarea Jianu, Vila Contesei, plan de situație. În anul 1937, Contesa Elena Wasillko Brătianu îi comandă arh. Octav Doicescu un mic palat, în grupul select de case nr. 9, pe strada L, cumulând două loturi; 6 și 7. Sursa: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Din toată perioada comunistă despre Parcelarea Jianu nu știm mai nimic, spațiul fiind blocat, era o zonă de grad zero”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Imobilul a fost construit pe un teren în suprafață de 629,4 mp, loc cumpărat direct de la Banca Marmorosch-Blank. Parcelarea Jianu avea în acea zonă o valoare deosebită. Din toată perioada comunistă despre Parcelarea Jianu nu știm mai nimic, spațiul fiind blocat, era o zonă de grad zero în care se aflau, și se află, o multitudine de vile preluate de fosta nomenclatură comunistă, ceaușistă. Era imposibil să treci prin cartier, iar cine locuia acolo trebuia să fie legitimat. Pe de altă parte, toată zona de Nord a suferit din cauza bombardamentelor americanilor din anul 1944 și multe case din Parcelarea Jianu, afectate de bombardamente, au fost refăcute până în anul 1948.

Plan parter, Vila Contesei Wasillko. Sursa: Arhiva PMB fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Palatul Contesei Elena Wassilko Brătianu este o construcție în formă de L, deloc exagerată, cu subsol, parter și un etaj retras. Ca toți nobilii, Contesa își va muta bucătăria imensă, de 42 mp, la subsol, un spațiu destinat exclusiv serviciilor. Tot acolo erau amplasate 4 camere pentru servitori, cu grup sanitar pe hol, cu cămară și pivnița de vinuri. Accesul în bucătărie se făcea direct de la parter printr-o scară care ducea în oficiu. Din desen rezultă că bucătăria avea un mic lift de marfă (monte-charge), un detaliu mai rar în partiurile de arhitectură de epocă.

Fațada, Vila Contesei Wasillko. Sursa: Arhiva PMB fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Limbajul fațadei principale la stradă L apare în fotografii și este de factură mediteraneană, prin cele 4 arcade în plin cintru din parter, susținute la etaj de capiteluri filiforme de tip compozit, ce nu apăreau în proiectul autorizat . Pantele acoperișului, cu învelitoare cu olane, sunt line și susțin accentul mediteranean. Parapetul balconului de la etajul 1, ce se dezvoltă pe 2/3 din fațadă, este din lemn, susținut de grinzi aparente de lemn; este un detaliu din limbajul neoromânesc ce întregește conceptul general dezvoltat de arh. Octav Doicescu în acea perioadă.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Parterul este gândit simplu și este dedicat exclusiv zonei de zi, cu încăperi puține, dar foarte mari. Din vestibulul dotat cu grup sanitar se accede printr-o scară principală către etaj și către hallul-living cu dimensiuni de 11m/5, 30 m, orientat către terasă acoperită pe latura lungă. În centrul camerei, pe nord, este amplasat un șemineu. Din hall se continuă accesul către un salon de 25, 4 mp. Etajul este retras, desfășurându-se doar pe latura lungă a L-ului. Spațiile sunt destinate exclusiv zonei de noapte, unde se regăsesc 3 dormitoare mari, cu acces dintr-un hall, și 3 băi.

Plan etaj. Casa Contesei Elena Wasillko. Sursa: Arhiva PMB, dosar de autorizare fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Putem spune că arh. Octav Doicescu a fost și un mare fotograf, a avut două aparate de fotografiat”

B365.ro: Fotografiile descoperite în arhiva personală a arh. Octav Doicescu, modifică datele despre vila Contesei, pe care le aveați din dosarul de autorizare?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Uitându-ne la planșa fațadei care apare în dosarul de autorizare, observăm că imobilul Contesei Elena Wassilko Brătianu avea un aspect destul de proeminent neoromânesc, cu arce în plin cintru la parter. Datorită șansei de a primi Arhiva personală a arh. Octav Doicescu de la fiul acestuia, Andrei Octav Doicescu, am aflat informații surprinzătoare. Putem spune că arh. Octav Doicescu a fost și un mare fotograf, a avut două aparate de fotografiat, cu primul, un Leika, a imortalizat toată țara, dar și călătoriile sale în străinătate. În plus, Octav Doicescu a fotografiat toate proiectele sale realizate. În Arhiva sa am descoperit două fotografii inedite cu această casă, imagini care redau o cu totul imagine pentru construcție. Pare a fi un alt proiect, unul în care nu mai există coloanele de tip neoromânesc din dosar. Practic, arh. Octav Doicescu a transformat totul pe șantier și a dat casei un aer mediteranean, stil la modă atunci.

Plan subsol. Vila Contesei Wasillko. Sursa: Arhiva PMB fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Acest lucru s-a întâmplat și cu marea majoritate a proiectelor arh. Octav Doicescu în Parcelarea Jianu; găsim mai multe elemente de arhitectură de tip neoromânesc care vor fi înlăturate pe șantier, iar casele vor primi o distincție mult mai apropiată de stilul mediteranean, mai mult ca sigur că la cererea beneficiarilor. Vila avocatului Alexandru Alexandrini (strada Paris, nr. 46), vila inginerului Constantin Bușilă (1939, strada Washington nr. 7) sau casa Dimitrie Gusti, 1939 (strada Armindenului colț cu str. Herăstrău), toate aceste imobile vor căpăta această tentă cu elemente de decorație de tip mediteranean.

Dosar de autorizare, Vila Contesei Wasillko. Sursa: Arhiva PMB fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.
Numele de Colțea și Danciu din neamul Doiceștilor apar în documente de cancelarie încă din secolul al XIV-lea”

B365. ro: Ați intrat în posesia Arhivei arh. Octav Doicescu. Cum arată arh. Octav Doicescu, văzut prin prisma Arhivei sale personale?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Descoperim un aristocrat, un mare arhitect cu origini aristocrate. Am găsit în această arhivă inedită și o lucrare scrisă de fratele său, arh. Aurel Doicescu, intitulată ”Genealogia / Cronologia / Doiceștilor – întocmită provizoriu de arh. Aureliu Doicescu 1907-1972”, originile familiei ajungând până în evul mediu. Există manuscrisul, fotografii originale de epocă, și două printuri ale manuscrisului bătut la mașină. Sperăm ca cineva să se încumete să publice această lucrare deosebită. Din prețiosul document aflăm că ‘cel mai vechi nume pe care l-au avut bărbații din neamul ce s-a numit mai târziu Doicești, este Colțea’. Numele de Colțea și Danciu din neamul Doiceștilor apar în documente de cancelarie încă din secolul al XIV-lea. A existat o neîntreruptă filiațiune a unui neam de oameni care, din sec XIV până în sec XVII, s-au numit ‘ai lui Colțea’. Plaiul Colței, pârâul Colței, biserica Colțea din București, cetatea Colții și biserica Colții din Hațeg pe Râușor, amintesc de numele lor. Tot arh. Aurelian Doicescu, consideră că numele de Doicescu provine de la titulatura Văii Doicii sau Pârâul Doicii din Dâmbovița, ce va da și titulatura moșiei Doicești, ce se află în posesia familiei. Cunoscuta biserică Colțea din București, încă păstreaza amintirea slugerului Udrea, care a realizat o biserică de lemn la anul 1641, lasând-o moștenire fratelui său, Colțea Doicescu după ce Udrea Doicescu va fi asasinat la Seimeni în anul 1655.

Arh. Octav Doicescu. Sursa foto: Arhiva personală a arh. Octav Doicescu.
Parcelarea Jianu a rămas, încă din perioada comunistă, o zonă a nomenclaturii, un loc atribuit sistemului”

B365.ro: Știm ce a fost pus în locul casei Contesei Elena Wassilko Brătianu ?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Pe teren, în toată zona Peninsulei, s-au mai păstrat doar două case, pe strada Turgheniev, pe partea stângă a peninsulei. În locul imobilului Wasillko (ce se afla pe partea dreaptă ), se află acum o construcție modernă, contemporană, și foarte mult teren liber. Destinația acestor terenuri nu o știm. Parcelarea Jianu a rămas încă din perioada comunistă o zonă a nomenclaturii, un loc atribuit sistemului. Străzile faimoase în perioadă denumite I, G, F, D, practic, în acest moment nu mai există, nu s-a mai construit pe ele. Proiectul Parcelarea Jianu nu a fost dus până la capăt de către arh. Octav Doicescu, așa cum a fost gândit inițial pentru Uzinele Comunale București.

Parcelarea Jianu nu este doar fieful lui Octav Doicescu, am găsit cred că 10 proiecte ale altor mari arhitecți”

B365. ro: Primăverii, Parcelarea Jianu, este o zonă construită protejată cu statut de monument istoric în care s-a intervenit masiv mai ales după 1989.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Da, cumplit. Cu ani în urmă, am fost la una dintre casele ce a fost modificată chiar de către revoluționarul Dan Iosif, o vilă care, ulterior, am înțeles că a fost cumpărată și restaurat-modernizată de către Simona Halep. Am intrat atunci în acea casă cu unul dintre dezvoltatorii imobiliari din zonă și pur și simplu am fost îngrozit de ce am văzut acolo. Am plecat imediat. Nu-mi venea să cred cum au reușit să maltrateze proiectul lui Octav Doicescu în asemenea hal.  Ulterior, am luat stradă cu stradă, casă cu casă, cerând toate autorizările din Parcelarea Jianu. Parcelarea Jianu nu este doar fieful lui Octav Doicescu, am găsit cred că 10 proiecte ale arh. Ion Giurgea dar și proiecte ale arh. Tiberiu Niga, George Cristinel, Paul Emil Miclescu, Marcel Iancu,etc. Toți marii arhitecți sunt acolo. S-a mutat în Parcelarea Jianu chiar și faimosul arhitect modernist Emil Nădejde, avea casa în strada Heleșteului nr 3, imobil realizat în stil mediteranean. Jianu era zona protipendadei bucureștene, a oamenilor bogați, dar din ce mi-a spus Andrei Octav Doicescu, acolo locuiau și angajați ai Societății de Gaz și Electricitate. Sunt ingineri care au cumpărat construcții de mici dimensiuni și au plătit rate la ele până în anii ’50. Ei reprezentau aristocrația profesională a funcționarilor publici.

Legitimație U.A.R, Arh. Octav Doicescu. Sursa foto: Arhiva personală a arh. Octav Doicescu.
Arhiva arh. Octav Doicescu conține o mie și ceva de volume și publicații de specialitate. Este o bibliotecă de arhitectură în totalitate”

B365.ro: Cum ați ajuns în posesia arhivei personale a arh. Octav Doicescu și ce conține?

Arh. Mădălin Ghigeanu: În urma elaborării tezei de doctorat, “Curentul Mediteranean în arhitectura interbelică Românească”, am avut șansa să fiu contactat de fiul lui Octav Doicescu, Andrei Octav Doicescu, ca să preiau biblioteca marelui arhitect. Conține o mie și ceva de volume și publicații de specialitate, este o bibliotecă de arhitectură în totalitate. Am descoperit publicații din perioada anilor 1920-1940, cam tot ce era important în lume în spațiul american, francez, britanic, german, o varietate de publicații și de cărți de valoare. Octav Doicescu era un adevărat bibliofil, era pus la punct cu tot ce se întâmpla în arhitectura mondială. Câteva cărți sunt inscripționate cu numele fratelui său, Aurel Doicescu, iar marea majoritate a volumelor poartă sigla Biblioteca Octav Doicescu. De asemenea, arhiva conține multe lucrări ale lui G. M. Cantacuzino sau lucrări scrise de Doicescu împreună cu G.M Cantacuzino, care nu au fost puse în vânzare și au rămas în biblioteca lui personală. Sunt un total de 40 de lucrări de plastică, din care 14 lucrări în ulei inedite realizate de marele G M Cantacuzino, precum și multe documente fotografice realizate de către Octav Doicescu.

Andrei Octav Doicescu este un reputat critic de artă ce trăiește la Paris. Foto credit: Andrei Octav Doicescu.
Inițial,  Andrei Octav Doicescu, fiul arhitectului, un reputat critic de artă ce trăiește la Paris, a donat arhiva de proiecte Uniunii Arhitecților”

B365.ro: Ce veți face cu această arhivă atât de prețioasă?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Inițial, fiul arhitectului, Andrei Octav Doicescu, un reputat critic de artă ce trăiește la Paris, a donat arhiva de proiecte Uniunii Arhitecților, dar ulterior complet dezamăgit de articolele defăimătoare despre Octav Doicescu apărute în anul 2011 în Revista Arhitectura, a hotărât ca biblioteca rămasă în București  (o parte din cărți au fost luate în Franța), să mi-o dea mie. Evident că surpriza descoperirii unor documente fotografice inedite, albume de familie, fotografii făcute pe timpul studenției în țară și străinătate, dar și pe parcursul proiectelor realizate, impun fără îndoială un studiu amănunțit al acestei arhive. 

Spre exemplu am găsit un grup de 5 fotografii de mici dimensiuni, de tip 6/6cm ce erau într-un plic inscripționat ‘Casa Ioanovici – Băneasa’. Într-una dintre poze apare un automobil de epocă ce avea numărul 3752B. Surpriza a apărut atunci când am descoperit în Anuarul Bucureștilor-1940 (ce conține toate numerele auto și numele proprietarilor acestora din România acelor vremuri ), că mașina aparținea faimosului antreprenor Aurel Ioanovici, constructorul Vilei Tătărescu și al Palatului Adinei Woronieka, un om important în epocă. Până acum se publicaseră 2 fațade ale unui imobil denumit Casa Natalia Ioanovici și Alecu Bâlcu, nevăzând niciodată (cel puțin eu) vreo fotografie a imobilului realizat. Toată arhiva este plină de astfel de surprize ce necesită o maximă atenție.

‘Casa Ioanovici – Băneasa’. Foto credit: Arhiva personală a arh. Octav Doicescu.

Cu această ocazie am stabilit un lucru foarte frumos împreună cu Andrei Octav Doicescu, ca de la anul să propunem să realizăm împreună cu Ordinul Arhitecților, Premiul Arh. Octav Doicescu pentru o categorie de proiecte de Arhitectură cu identitate locală de tip Genius Loci, urmând traiectoria ilustrului arhitect de a sluji o arhitectură dedicată locului, cât și un premiu pentru categoria de Carte de Arhitectură, continuând tradiția lăsată de către acesta, alături de arh. G.M.Cantacuzino, în paginele revistei Simetria. 

Marea surpriză, survenită odată cu cercetarea bibliotecii Octav Doicescu, a fost pentru mine revelația originii sale aristocratice, cu o ascensiune până în evul mediu”

Arh. Mădălin Ghigeanu: În concluzie, cred că marea surpriză survenită odată cu cercetarea bibliotecii Octav Doicescu, a fost pentru mine revelația originii sale aristocratice, cu o ascensiune până în evul mediu. O descendență nobilă de care Octav Doicescu nu a abuzat niciodată, rămânând întotdeauna un om echilibrat, modest, apropiat colegilor și mai ales oamenilor artei, atitudine pe care o va transmite urmașilor săi. În anii 40′ în casa din Eliade nr. 2 – reședința arhitectului Octav Doicescu-, se perindau oameni de cultură precum: pictorul C. Ioanid (o rudă a familiei Doicescu ), G. M. Cantacuzino, Tiberiu Niga, Petre Pandrea, Clody Bertola, Elvira Godeanu alături de soțul său, inginerul Emil Prager. Ulterior, în anii 50′, biroul de la etaj se va deschide arhitecților Horia Maicu, Ascanio Damian și elitei din școala de Arhitectură. În anii 90′, urmașul marelui arhitect, criticul de artă Andrei Octav Doicescu va deschide casa Ministrului Culturii din acele vremuri, Andrei Pleșu, ce va aduce aici pictori, oameni de artă, precum pictorul Dragoș Botezat, și alții. Ulterior, imobilul va fi cumpărat de către arhitectul Dinu Patriciu care, pesemne obligat moral de memoria locului, va oferi spațiul pentru o perioadă ca sediu al revistei Dilema, poate cea mai importantă revista de cultură a României postdecembriste.

„Am găsit în această arhivă inedită și o lucrare scrisă de fratele său, arh. Aurel Doicescu, intitulată ”Genealogia / Cronologia / Doiceștilor – întocmită provizoriu de arh. Aureliu Doicescu 1907-1972”, originile familiei ajungând până în evul mediu”. Sursa: Arhiva arh. Octav Doicescu.
„Am găsit în această arhivă inedită și o lucrare scrisă de fratele său, arh. Aurel Doicescu, intitulată ”Genealogia / Cronologia / Doiceștilor – întocmită provizoriu de arh. Aureliu Doicescu 1907-1972”, originile familiei ajungând până în evul mediu”. Sursa: Arhiva arh. Octav Doicescu.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva profesia de arhitect, ar trebui să rămână permanent un teritoriu discret, dar ferm, pentru tot ceea ce ține de noblețea umană, Arhitectul trebuie să rămână un aristocrat, un nobil educat, dar modest, respingând încă de pe băncile școlii orice formă de trufie și cabotinism, așa cum a făcut-o Octav Doicescu în fiecare gest. Arhitectura trebuie să ramână un titlu de noblețe. Realizez cu tristețe că atunci când arhitecții ‘proletari’ s-au așezat la planșetă fie au făcut ‘cutii de beton’, fie și-au turnat colegii la securitate, băgându-i în pușcărie.

‘Casa Ioanovici – Băneasa’. Foto credit: Arhiva personală a arh. Octav Doicescu.

 

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu

Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu

Cookies