Ziua votului la Piața Obor a început cu o liniște bizară. În mod normal, duminica la ora 8 dimineața, strada care duce spre parcarea pieței este deja blocată de o coadă interminabilă de mașini, iar parcarea e plină. Azi, în ziua de alegeri, vântul sufla a pustiu în zonă. Câteva mașini rătăcite și câțiva oameni care nu păreau că se grăbesc prea tare.

Vânzătorii, de obicei agitați și gata să-și întindă marfa de la primele ore, încă se aflau în fața tarabelor, aranjându-și standurile. Unii dintre ei nici nu ajunseseră la piață. Niciun semn al agitației specifice zilelor de duminică, atunci când piața fierbe de viață. Oare frigul de -4 grade să-i fi ținut pe toți acasă? Sau poate toți au decis să își dedice dimineața votului, lăsând piața în pace până mai târziu?
În liniștea dimineții, între cei puțini care erau deja în piață, discuțiile despre vot începuseră. O doamnă trecută bine de vârsta pensionării trâmbița sus și tare că ea a fost prima la vot.
– La ora 7 eram acolo! Am mers prima, să fiu sigură că am votat!
– Haidi, bre, că nu te cred! îi răspunde neîncrezător un tinerel.
– Dacă-ți spun!
– Arată, bre, buletinul, că nu te cred!
– Ehee, prea multe vrei tu!
– Păi arată-l, că nu te cred!
– Îmi dai ceva dacă ți-l arăt?
– Da, bre, hai că dau o cafea, doar arată-l, că nu te cred!
– Stai, mă, că am glumit, n-am fost la vot. Dar dacă mă duc, îmi dai ceva?
La alte tarabe, vânzătorii se arătau îngrijorați că piața e așa de goală și se făcuse deja 8 și jumătate.
Eu mâine mă duc la vot, azi am treabă. Sper să am vânzare mare, că-i duminică și lumea e liberă, vine la cumpărături!
Spunea o doamnă cu voce calmă, în timp ce își aranja legumele, dar cu un ochi atent la trecători. Se simțea o oarecare neliniște în cuvintele sale, o speranță că ziua va decurge bine din punct de vedere comercial.

Mai departe, în apropiere, două doamne povesteau, cu un aer mai grav, despre o conversație avută de dimineață cu socrii.
M-a sunat coana mare de dimineață, mi-a zis că dacă nu mă duc la vot nu mai am ce căuta la ea de Crăciun, spunea una dintre ele, râzând nervos. I-am zis că mă duc, a zis că nu am ce căuta la masă fără abțibild pe buletin. Și-acuma ce să fac? Să-mi pun nebuna-n cap? Mă duc, altfel mă taie de la masă!
Dacă în piață votul e un subiect arzător, în ciuda frigului și a lipsei de clienți, în cârciumă se discută pe îndelete. Cu ceiuțul de hamei în față, deja servit la 8 dimineața, mușteriii își savurează la berile, fără grabă să se ducă să pună ștampila pe buletinul de vot.

Ducă-se toți pe pustii! se aude un oftat amar, după care în birt se așterne un moment de liniște sinistră.