Discursul cu care a câștigat noul primar general alegerile din București din 7 decembrie

Să ne imaginăm că e luni, deja știm rezultatul alegerilor de duminică, iar pe internet, la metrou, la barber shop, la unghiuțe, la cafenea și la scara blocului, oamenii scriu și vorbesc despre discursul neașteptat cu care a câștigat noul primar general.

La televizor, analiștii analizează discursul, desigur.

Nu numai discursul în sine i-a surprins (unii chiar au ieșit din coada la mici de la Obor), ci și momentul ales – adică fix când se ducea să se voteze pe sine, iar televiziunile îl așteptau din stradă.

Știm cum se întâmplă de fiecare dată în astfel de situații cu declarații la secția de votare, candidații ne îndeamnă să-i votăm fără să ne îndemne explicit  să îi votăm, că ar fi ilegal. Rezultatul e un fulăraș de cuvinte cu firul dus în procesul de tricotare. Niște vorbe  care nu transmit, de regulă, absolut nimic, dar momentul e bifat.

Ziua votului a început, pentru alegători, ca o zi de duminică. Unii ar fi vrut să doarmă mai mult, dar corpurile s-au obișnuit să le sune ceasul la 5, 5 și jumătate și nu pot ieși din acest obicei decât în a doua jumătate a concediului de vară.

Unii dintre cei norocoși, aceia care duminica dimineață chiar pot dormi, au fost treziți de junghiul de bormașină din vecini sau de copilul care aleargă prin casă de parcă ar fi băut 10 cafele, deși el nici pipi n-a făcut.

Mai sunt și nefericiții care au făcut iar noapte albă, deoarece locuiesc în rond la Piața Alba Iulia, lucru destul de îngrozitor în această perioadă sărbătorească.

Deci, o dimineață de duminică în care, peste toate, sunt alegeri și mulți n-ar vrea să prindă cozile din ultimele ore de vot, deși deseori exact la asta se ajunge.

Prezența la vot era mai degrabă slabă când direcția a fost schimbată complet de candidatul care a câștigat alegerile din București și a devenit noul primar general cu discursul său de la secția de votare.

Printre multele lucruri pe care le-a spus, a rostit și cele două cuvinte esențiale pe care politicienii par să refuze categoric să le rostească, dar care sunt esența jobului lor, și despre care am scris AICI 

Discursul cu care noul primar general a câștigat alegerile din București din 7 decembrie

Candidatul a apărut la secția de votare puțin mai devreme decât anunțase echipa sa campanie. Reporterii și cameramanii au alergat spre el și s-a produs obișnuita înghesuială.  A așteptat ca fiecare să își găsească o poziție bună de filmare, timp în care nu a contenit să salute.

Le-a spus tuturor că nu e nevoie să se grăbească nimeni, nu contează dacă ce are dumnealui de zis va fi difuzat sau nu în direct la televizor. știe doar că vrea să spună câteva lucruri și speră că ele vor ajunge la oameni până .la urmă, într-un fel sau altul.

Când atmosfera a devenit cât de cât normală, a zis:

„Bună dimineața. M-am gândit destul de mult azi-noapte la ziua de azi, cred că mai mult decât în toată campania și precampania la un loc. Gândurile s-au dus în toate direcțiile, iar cel mai neplăcut sentiment a fost acela că m-am simțit înghițit cu totul de acest vârtej electoral.

M-am uitat mult și la clipurile mele electorale și, la un moment dat, mi-a fost e greu să mă recunosc și să mă găsesc pe mine. Ca om. Dar cel mai grav mi s-a părut că, în lunile acestea, am vorbit atât de mult despre mine, reușitele și calitățile mele și atât de puțin cu și despre oamenii cărora le cer să mă voteze.

Dimineață, le-am cerut iertare copiilor că i-am folosit în campanie,  pentru că asta am făcut. Adevărul e că n-am fost un părinte bun. 

Acum, vreu să le cer oamenilor iertare și nu știu cu ce să încep….

Îmi cer iertare pentru sentimentul că nu se termină niciodată campaniile electorale. Încerc să îmi dau seama cât de insuportabil a devenit. Sunt politician, deci sunt parte din mecanismul care a transformat dezbaterea publică aproape exclusiv între dezbatere electorală. Partea proastă e că nu știu cum ar putea fi oprit acest tăvălug.

Îmi cer iertare pentru sentimentul de nesiguranță pe care îl trăiți, intens și constant. Cred că i-am realizat dimensiunea abia ieri, când am citit undeva despre explozia de telefoane la distribuitorii de gaze, de după explozia din Rahova. E inuman să trăiești cu spaima că oricând te poți pomeni într-o nenorocire, iar spaima aceasta e reală și generalizată.

Și acum ajung la ceva foarte dureros: neîncrederea. Neîncrederea profundă în noi, politicienii. O neîncredere care, sunt sigur, se împletește deja cu mult dezgust.  Nici de asta nu mi-e clar cum putem scăpa, fiindcă s-a propagat în toate direcțiile în societate, o societate pe care a rupt-o în bucăți și cred că e foarte greu să o readuci Împreună.

Nu e imposibil, dar e infernal de greu și aș minți să spun cum se poate face, deși e o mare urgență.

Îmi cer iertare pentru îngâmfarea lumii politice din care și eu fac parte, de atâția ani.  Nu știu când ideea de serviciu public, cu care noi suntem datori, va deveni firescul relației dintre noi, cei aleși, și dumneavoastră, cei care ne alegeți, dar știu că trebuie să se întâmple.

E o lume dură și epuizantă lumea asta în care trăim. Căldura, străzile, transportul, școlile, armonia arhitecurală – toate sunt esențiale petru viața orașului, dar nu cred că va reuși nimeni nimic fără încredere, speranță și mai ales fără să reparăm punțile rupte dintre noi. Nu știu cum, dar sper să fac parte din proces.

Îmi pare rău. Vă mulțumesc”

După ce a terminat de vorbit, a intrat în secția de votare, a votat și a plecat acasă singur, pe jos, după ce i-a rugat frumos pe jurnaliști să nu îl însoțească și să nu îl urmărească.

În mod ciudat, jurnaliștii i-au respectat dorința.

Discursul lui a început să fie distribuit rapid. Oameni care nu aveau de gând să se ducă la vot au ieșit din case și l-au ales pe el. Întrebați de ce, au zis că e prima dată după multă vreme când au avut senzația că aud un politician candidat că vorbește ca un om, nu ca un diriginte isteric, veșnic nemulțumit de elevi.

Chiar și cei care credeau că a fost doar un moment efemer, născut din noaptea stranie a candidatului înainte de ziua votului, au zis că e ok chiar și așa. Momentul ăsta efemer i-a făcut să creadă că lucrurile ar putea deveni măcar un pic mai normale, iar sentimentul  este rar și valoros, chiar dacă va deveni rapid o amintire.

Nota: Acesta este un text despre un discurs pe care mi-aș dori să îl aud și despre un fragment de normalitate pe care mi-aș dori să o trăiesc. E imaginația și speranța de om. De alegătoare.

Sursa foto: Dreamstime