Calea Vitan. Un taximetrist burtos tocmai se pregătește să plece. Se șterge pe la gura cu mâneca din dotare și urlă către grataragiu: “Buni micii, să moară familia mea!”. E clar. Am ajuns unde trebuie. La Boala Copiilor.
Bistro La Minut, de pe Calea Vitan nr. 289, undeva prin Sectorul 3, este locul de unde izvorăsc clipurile virale marca Luis Stan, aka Boala Copiilor, un personaj controversat, dar cumva simpatic și extrem de cunoscut pe TikTok datorită clipurilor sale cu mâncare.
TikTokul e boală grea. O gaura neagră a internetului. Legenda spune că, odată ce-ai dat click, riști să nu mai ieși cu orele din el. Acolo l-am văzut și eu pe Luis Stan, servit pe tavă de algoritmul aplicației.
Slobod la gură, cu o grămadă de expresii de pe vremea “șmecherilor” din anii ‘90 – sau “vrăjeală”, cum zice chiar el, Luis distrează lunar câteva sute de mii de oameni cu 3 scheme de fotbalist neîmplinit, două cuvinte aruncate la mișto și un țuguiat de buze “direct de la balamuc”. “Sanchi. Șuste. Perșuste.” Cert e că perșustele funcționează, altfel n-ar avea 5,2 MILIOANE de vizualizări. În creștere.
Lumea îl cam iubește pe Luis, pentru că are un farmec aparte, original, de entertainer înnăscut, de comerciant manglitor, mereu cu vorbele la el, și, cel mai important, îi place la nebunie atenția. Așa că a îndreptat atenția urmăritorilor săi spre restaurantul pe care îl are pe Calea Vitan, la nr 289. Din câte am înțeles, este o afacere de familie, împărțită în 3. Afacerea, nu familia.
Bistro La Minut e o bombiță de cartier, cu grătar la trotuar, mobilă din anii 90, cu câteva mese simple afară, un bar desprins din orice birt de la țară, DAR, în general, curat. Ceea ce apreciez nespus. Bistroul are și etaj, unde arată chiar decențel pentru o bombă de cartier. Are chiar și priveliște spre…Deltă.
Când am ajuns eu la Boala Copiilor (pe la prânz), la interior, un grup de 10-15 muncitori așteptau platoul cu mici, care a și venit. Miroaseau al naibii de bine. Clinchet de sticle de bere, “Hai noroc, sănătate!” și apoi…liniște totală.
De fapt, doar jumătate de platou, dar cu 100% draci “pă el”. Adică, mix de cărnuri la grătar. Câte un pic din toate: * mici * cotlet de berbecuț * cârnați de porc * piept de pui * antricot de berbecuț * cotlet de porc * și niște pastramă de oaie. Plus cartofi prăjiți. *
Ca idee, pe mine nu m-a servit Luis (nu era prezent. Probabil era ocupat cu șustele), așa că am stat de poze și de vorbă cu grătaragiul de serviciu.
“Dom’le, toată carnea e proaspătă, la noi nu rămâne nimic după o zi pă alta. Avem rețetele noastre dă mici, dă pastramă, dă cârnăciori. Totul original.”
Platoul pe care l-am primit ar fi putut sătura lejer doi nehaliți ca mine. Totul miroase bine. Afară fiind friguț parcă ar fi mers un păhărel de must sau o berică. Mică. Poate altădată. Îmi stă bine cu permisul în buzunar.
Grătaragiul a avut dreptate. Toată carnea e super proaspătă, bine condimentată, bine sărată și, mai ales, NEARSĂ.
Pentru 3 lei per mic, primești niște mici cam cât degetul meu mare, dolofani nevoie mare și puțin de tot picanți. Extrem de gustoși! Foarte bine făcuți. Micii ăștia mă fac să calc pe bec și să cer o bere, dar #Rezist. NU! Apeși pe ei și sunt moi, ici colo au un pic de arsură de suprafață, de grătar. De gust. Mmmm, mmm!
Dacă aș locui în Sectorul 3, sigur nu m-aș deplasa până la Obor pentru o porție de mici ca la carte. Chiar n-ar avea sens. Le-am spus prietenilor că mi se par chiar mai gustoși decât cei din Piața Obor și am fost faorte aproape de o lapidare publică. Huooo! Cică, nu poți lua în deșert numele micilor de la Obor. Cred, totuși, că mai întâi ar trebui să gustăm mititeii marca Luis Stan, și apoi să vorbim. Cu gura plină.
Mititeii ăștia “frumoși, figuranți, pretențioși, pedanți” sunt ce trebuie și cu siguranță aș mai fi băgat vreo 3-4 sub nas.
Ce m-a impresionat în mod deosebit dintre toate cărnurile de pe platoul cu draci pe el? Fără îndoială, carnea de berbecuț și pastrama de oaie, la egalitate cu micii. Iar pe locul 3, culmea, n-au fost cârnații sau carnea de porc, ci pieptul de pui. De foarte mult timp nu mai mâncasem un grătar de pui bine făcut. Poate pare un lucru simplu. Nu e. Sau poate sunt singurul care a mâncat pui la grătar uscat vai mama lui în ultimii 10 ani.
Se vede că, așa cum sunt ei, oamenii ăștia sunt FANI CARNE ȘI GRĂTAR și o perpelesc după gustul și asemănarea lor. Că nu-și bat joc. Și ăsta-i mare lucru. Spre exemplu, fiecare bucată de carne în parte posedă nițică grăsime, pentru că aia-i dă gustul. Nu e restaurant Michelin. E bistro Boala Copiilor, cu grătar și bere. Pe Calea Vitan.
Dar hai să-ți zic și despre pastrama de oaie, care, de fapt, sunt bucățele mici, bitesize de pastramă proaspătă de oaie, trasă la tigaie în usturoi și vin roșu. Nu tu zgârciuri, nu tu nimic. Doar pastramă senzațională. O minunăție, să mă trăsnească-n cerul gurii dacă nu!
Las mai jos câteva poze care vorbesc de la sine, cât și nota finală.
Total Bistro La Minut / Boala copiilor: 92 de lei. Mult, puțin?
Repet: cam pentru 2 persoane. Chiar 2 și jumătate.
Aș mai mânca? Da. Mă voi opri acolo de fiecare dată când voi avea ocazia. Pentru mici ăia la mare, mare meserie. Ca fapt divers, pe bonul de casă scrie United Stan Family. Mi-a plăcut mult numele firmei.
Atât pentru astăzi. Să ne fie de bine! Am mâncat și azi pentru tine.
Uite și alte locuri pe unde-am mai mâncat: