Cam ăsta este bilanțul lui Dinamo pentru un rapidist ca mine. Dinamo București a retrogradat în sfârșit în lumea care îi era destinată. De când am crescut, numai în aroganțe a trăit această echipă. Ideea însăși a echipei milițienilor, adică a sistemului opresiv, doar ideea asta și m-a scos mereu din țâțâni. Gata! Apoi, după Revoluție, niște inși plini de ei, ca Borcea, Dinu și alții, niște înfumurați, cu bani albiți prin jucători, ceva meschin, transformarea omului în nimic. Cam nasoală poveste.
O echipă ținuță pe ațe, păpușării în care păpușarii au fost orbi, surzi la ce însemna omul, cu mult mai dârji când li se putea pata pe bani. Bieți suporteri, bieți inimoși. Dar n-ai ce face cu veroșii bogați. Cât au putut folosi Dinamo, l-au folosit, l-au slăbit de umanitate, de suflet, au scurs și ultima picătură de virilitate din echipa asta. Becali? În nebunia lui, este fidel și sufletist, își apără plantația ca un stăpân de sclavi, dar acolo se simt oaiele omului. Bă, asta e plantația de sclavi, să nu se atingă nimeni de ea. Dar la Dinamo nimeni, nimeni, în afara suporterilor, n-a iubit felia asta de Ștefan cel Mare. Jaful a continuat, jucătorii au plecat, patronii au fost din ce în ce mai necunoscuți, ascunși și mai veroși, echipa a căzut, dar nu mai retrograda o dată. toți înfumurații lui Pește au abandonat echipa de vreo 5 ani. Toți care și-au făcut mendrele cu ea. Toți au lăsat-o ca iepurii. Și echipa nu și-a găsit cadența, rostul.
Tămâie și lumânare! Ducă-se! Cine să mai salveze o echipă stoarsă de vlagă? Îmi închipui mult timp acum Șoseaua Ștefan cel Mare la Dinamo, altădată plină de foială, acum pustie. Mult timp pustie. Cine să coaguleze un spirit? Cine să mai dea salarii? Cine să dea suflet? Păi, de unde suflet dacă nu e?
Ducă-se, Dinamo! Ducă-se Fantoma!