LA MINE-N CARTIER | 16.12.2025
Primăria Sectorului 5 cu ajutorul celor de la Salubrizare și Infrastructură au intervenit astăzi, 16 decembrie, pentru curățarea Aleii Livezilor. De asemenea, au intervenit și asupra
În fiecare dimineață, înainte să-ți faci cafeaua, se întâmplă un mic miracol logistic în București: apa face un drum lung, controlat și monitorizat, ca să ajungă… fix în paharul tău. Și nu, nu e „apă apărută din pereți”. E un traseu cu prize de captare, uzine de tratare, rezervoare, stații de pompare, mii de kilometri de conducte și o grămadă de analize. Hai să-l luăm pas cu pas, să vedem câți pași parcurge apa din natură până în paharul tău.
Deschidem robinetul, apa curge, ne spălăm pe mâini, facem cafeaua și mergem mai departe cu ziua noastră, fără să ne gândim prea mult de unde vine ea. În București, însă, apa de la robinet nu apare de nicăieri, ci parcurge un drum lung și atent controlat, de la râurile din afara orașului, prin stații de tratare, rezervoare, stații de pompare și mii de kilometri de conducte subterane. Este o, dacă vreți, un miracol, unul tehnic, care face posibil ca, în fiecare zi, milioane de oameni să aibă apă potabilă la o simplă mișcare de robinet.
Apa potabilă a Bucureștiului este prelevată din râurile Argeș și Dâmbovița, prin mai multe prize de captare. Important de reținut este faptul că pentru București funcționează 3 stații/uzine de tratare a apei, confirmate și în raportările către autoritatea de reglementare.
În București funcționează aceste 3 uzine, cu surse și capacități menționate astfel:
Când apa intră în zona de captare, vine cu tot ce aduce natura (și uneori oamenii): frunze, crengi, insecte, diverse resturi.
Primul lucru pe care îl face operatorul este reținerea deșeurilor cu grătare/filtre, care arată ca o sită industrială imensă.
Aici începe spectacolul ce ține de laborator. Asta deoarece în apă există particule fine pe care nu le vedem cu ochiul liber, dar care tulbură apa. Se adaugă un coagulant care face particulele să se „prindă” între ele și să formeze flocoane (aglomerări mai mari), mult mai ușor de separat ulterior.
După ce impuritățile au fost „adunate”, urmează filtrarea, inclusiv prin filtre cu nisip, care rețin particulele rămase.
În București, procesul descris public include ozonarea: ozonul ajută la reducerea bacteriilor și virusurilor și îmbunătățește gustul/mirosul prin oxidarea unor substanțe organice.
Chiar dacă apa este tratată în uzină, ea mai are un drum de parcurs până la robinet. Pe traseu, dacă n-ar exista un „scut” rezidual, calitatea ar putea fi afectată.
De aceea, se face clorinare (în doze controlate), atât la ieșirea din uzină, cât și în anumite puncte ale rețelei, pentru ca apa să rămână sigură până la consumator.
Apa potabilă nu pleacă direct „la liber” spre oraș, ci este stocată în rezervoare închise (subterane sau supraterane), apoi trimisă mai departe în funcție de consum și presiune.
Stocarea apei potabile ajută la echilibrarea consumului (dimineața e vârful consumului iar noaptea e mai liniștit), menținerea presiunii, și asigurarea unor resurse în cazul în care apar avarii.
Aici e partea invizibilă, dar esențială: rețeaua.
În date raportate la ANRSC (autoritatea națională din domeniu), pentru operatorul Bucureștiului apar valori precum:
Când apa ajunge în zona fiecărui bucureștean ea intră în branșament, adică legătura conductei stradale cu blocul sau, casa fiecăruia. De acolo, este instalat pentru monitorizarea consumului un contor, iar în cele din urmă pasul final este reprezentat de instalația interioară, formată din coloane, țevile din casă sau bloc, baterii și, în final, robinetul pe care îl apăsăm
Aici apare un detaliu important: calitatea apei poate fi influențată și de instalațiile interioare (mai ales în clădiri vechi, cu țevi corodate). De aceea, legislația europeană vorbește despre evaluarea calității la punctul de utilizare (unde curge apa din robinet), cu nuanțe legate de responsabilități pe porțiuni de sistem.
Pe lângă controlul operațional al operatorului, există și control de sănătate publică. Operatorul (Apa Nova) spune că prelevează probe din 55 de puncte fixe în București și face peste 6.000 de analize/an, monitorizând peste 130.000 parametri (număr cumulat de determinări). De asemenea, are loc și o probă de audit de către Direcția de Sănătate Publică București (DSPMB), fiind analizate probele în laboratoarele proprii sau la Institutul Național de Sănătate Publică, în funcție de verificările ce sunt realizate.
