Din Ghencea, Giulești și Ștefan cel Mare, până la Arena Națională. Povestea stadioanelor care au crescut generații de microbiști

O categorie aparte a nostalgicilor după vremurile trecute este reprezentată de microbiști, suporterii de fotbal, cei care au făcut din acest sport regele tuturor sporturilor. Iar Bucureștiul și bucureștenii au multe motive de nostalgie după cum era odată. Mai ales la Dinamo, pe Ștefan cel Mare.

Iar odată, pentru fotbalul românesc și din București înseamnă marile meciuri din Ghencea, care nu degeaba avea să fie denumit „Templul fotbalului românesc”. „Potcoava din Giulești”, stadionul care vibra mereu cu o forță nebănuită în ritmul „glasului roților de tren” sau „Groapa din Ștefan cel Mare”, stadionul celor de la Dinamo, un stadion ce a părut mereu prea mic pentru o echipă care, mai ales prin anii ‘80 – ’90, lupta cot la cot cu „granzii” Europei.

Și să nu uităm și de Stadionul 23 August, devenit apoi „Lia Manoliu”, locul celor mai mari cuplaje fotbalistice din istoria fotbalului de la noi și poate chiar și din Europa, cu peste 100.000 de oameni care veneau să vadă Steaua, Dinamo, Rapidul și Sportul.

Scurtă istorie a stadioanelor din București

Odată cu demolarea stadionului celor de la Dinamo, din Ștefan cel Mare, se încheie epoca romantică a fotbalului din București, iar toate arenele emblematice vor putea spune că sunt cu totul în secolul 21, într-o lume a modernului, unde confortul spectatorilor este ridicat la rang(ă) de lege. Dar, ce s-a ales mai exact de fiecare din arenele emblematice ale Capitalei?

Stadionul Steaua (Ghencea) a devenit scena unora dintre cele mai importante momente din istoria fotbalului de la noi (meciurile Stelei din Cupa Campionilor Europeni, care au culminat cu finala câștigată contra celor de la Barcelona în 1986, meciurile rămase în istorie cu Anderlecht și celebrul mesaj afișat pe tabela de marcaj la finalul victorie cu 3-0 a steliștilor: „Notre respect, Anderlecht!”.

Calificările echipei naționale la Mondialele ’90, ’94, ’98 și Europenele din ’96 și 2000, atâtea și atâtea amintiri. Poziționat în cartierul Ghencea, în apropierea unității militare care deservește Clubul Sportiv al Armatei, Ghencea era emblematic pentru copacii care înconjurau arena (platani, frasini, tei sau arțari).

Demolat în 2018, stadionul Steaua a primit o imagine cu totul deosebită, făcând din el una dintre cele mai frumoase stadioane din România. Cu o capacitate de 30.000 de locuri, noul stadion este în centrul unui vechi conflict de identitate sportivă între FCSB și CSA, astfel că pe această arenă joacă preponderent echipa Armatei, care rareori adună peste 2000 – 3000 de spectatori la un meci.

Giuleștiul lui „suntem peste tot acasă” a avut un stadion inaugurat în 1939, în prezența Regelui Carol al II-lea și a celui care avea să devină Regele Mihai. „Potcoava din Giulești” care a vrut să fie o copie la scară mai mică a stadionului celor de la Arsenal Londra a fost martora unor momente memorabile: pe aici au trecut echipe ca Juventus, Napoli, Inter Milano, Tottenham și tot pe această arenă Rapid avea să cunoască cea mai importantă bornă europeană din istoria ei, sfertul de finală contra Stelei, meciul tur jucat în Giulești, care s-a încheiat 1-1.

Actuala arenă a rapidiștilor, una de 14.000 de locuri, modernizată cu ocazia Campionatului European din 2020, a fost inaugurată mult mai târziu, în 2023.

23 august, apoi Lia Manoliu, iar acum Arena Națională, cel mai mare stadion al României, a luat naștere, ca mai toate proiectele megalomane ale perioadei comuniste, cu ocazia unui eveniment uriaș la acea vreme: Congresul Mondial al Tineretului și Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților. În planul de reorganizare socialistă a orașului intra și construcția acestui stadion uriaș, de 80.000 de locuri, în zona denumită atunci „23 august”.

Arena aceasta avea să fie martora, de-a lungul anilor, a unor succese memorabile: victoriile naționalei noastre cu Portugalia marelui Eusebio în 1965 și 1969. 75.000 de oameni asistau, acum mai bine de 25 de ani la prima victorie a României împotriva Angliei (1980) sau uriașa victorie obținută în 1983 de România antrenată de Mircea Lucescu contra proaspetei campioane mondiale, Italia, prin golul marcat de Boloni.

În locul fostului 23 august acum se află Arena Națională, un stadion de 55.000 de locuri, un stadion unde își joacă meciurile de acasă și cei de la FCSB și cei de la Dinamo, dar și echipa Națională. Stadionul mai este și scena unora din cele mai mari concerte din Capitală.

În jurul acestei arene planează și foarte multe controverse, legate de costurile ridicate de construcție (213 milioane de euro), de întreținere (gazonul a fost schimbat de mai multe ori în cei 15 ani de existență), plus problemele legate de cubul ce joacă rol de tabelă de marcaj, care este mai mereu stricat, dar și de acoperișul retractabil, care ar trebui să protejeze stadionul de intemperii, dar care în ultimii ani a rămas un decor extrem de costisitor.

Groapa din Ștefan cel Mare, stadionul celor de la Dinamo, l-a făcut și pe Cornel Dinu să exclame că nu este deloc ironic că această arenă este situată între Spitalul de Urgență și Circul de Stat, pentru că echipa de fotbal te poate purta fix între acest două lumi.

După mulți ani de așteptări, au demarat zilele acestea procedurile de demolare a vechii arene din Ștefan cel Mare, căreia îi va lua locul un stadion modern, de peste 25.000 de locuri, dar în care se vor regăsi și unele dintre cele mai importante simboluri din istoria clubului din Ștefan cel Mare, statuile lui Patzaichin, Discobolul și cea a „Unicului Căpitan”, Cătălin Hîldan.

Te-ar mai putea interesa și:

• FOTO | Adio, vechiul Dinamo! Demolarea oficială a stadionului iconic din București a început. Sute de suporteri, la eveniment
• Dinamoviștii își iau, astăzi, la revedere de la vechiul stadion. La prânz, suporterii se adună în „potcoava” de la intrare și pot pleca cu un suvenir