Din Bucureștiul apus. Povestea lui Matache „Măcelaru’” Loloescu și a halei care îi purta numele

Nu degeaba există proverbul „omul sfințește locul” în popor. Un exemplu perfect în acest sens a fost Hala Matache, una dintre cele mai moderne clădiri comerciale ale Bucureștiului de acum peste 120 de ani, un simbol care a apărut pe harta orașului datorită produselor de calitate și a talentului de negustor cu care vrăjea locuitorii să îi calce pragul. Din păcate, Hala Matache nu se mai află azi în Capitală, însă povestea ei merită să fie cunoscută.

Acum mai bine de-un secol, la o aruncătură de băț de Gara de Nord, unde se intersectează Calea Griviței cu Calea Buzești era mare forfotă. Și nu din cauza vreunui eveniment special, era o zi normală la hala lui Matache Măcelaru’, unde zi de zi se umplea zona de fel de fel de oameni. Aici erau vânzători de fel de fel de lucruri și mărunțișuri iar tot aici se adunau și birjarii și chirigii care cutreierau vestul Bucureștiului, care, înainte de plecare anunțau unde aveau să se revadă cu colegii lor: „Ne vedem la Matache Măcelaru’!”

Matache Măcelaru’ nu a fost primul care și-a început afacerea pe acele locuri

Măcelarul care a dat locul acestei hale nu este însă primul care și-a așezat afacerea pe aceste locuri: aici fusese deja amenajată o piață care era cunoscută în oraș la acea vreme drept „Piața Mică”, „Piața Cuibul cu Barză” sau „Piața Sfântul Ștefan”, nume care nu s-au păstrat pe harta Bucureștiului odată cu trecerea timpului.

De asemenea, locul era unul frecventat adesea de comercianții care veneau la Capitală din alte orașe dezvoltate din Regat, precum Târgoviște, astfel că prăvălia pe care Matache Loloescu o deschide la intersecția dintre strada Buzești și „ulița Târgoviștei”, chiar pe colțul străzii, s-a bucurat de un succes aparte. Dar succesul nu a apărut datorită vreunor cărnuri deosebite sau a unor mezeluri nemaivăzute, ci datorită felului special de a fi al negustorului: Matache Măcelaru’ era cunoscut și apreciat de toți oamenii locului pentru faptul că mereu era vesel și sociabil, pregătit cu un sfat sau cu o vorbă bună când îi treceai pragul îngândurat.

Un alt obicei al lui Matache era acela că adesea ieșea în fața măcelăriei unde tranșa carnea ce abia venise pe butuci, în ochii trecătorilor, pentru a-i convinge că marfa sa este proaspătă. Prin urmare, felul său de a fi, modul în care discuta cu cei din jur dar și obiceiurile sale deveniseră bine cunoscute de cei care treceau prin acele locuri, astfel că Matache Măcelaru’ părea un personaj care își pusese prăvălia aici încă de la începutul vremurilor.

Primăria Capitalei construiește în cele din urmă pe locul unde era prăvălia măcelarului o hală, similară cu Hala Traian, între anii 1897 și 1899, ce avea să fie denumită Hala Matache, datorită popularității bărbatului. Loloescu Matache moare în jurul anului 1900, însă numele său avea să dăinuiască pe străzile Bucureștiului mai bine de-un secol.

Povestea Halei Matache și urmările nepăsării

Hala Matache Măcelaru’ din București a fost o clădire-simbol a arhitecturii inginerești realizată la finalul secolului XIX, sub coordonarea Serviciului Tehnic al Comunei. Asemenea altor hale din Europa care au fost ridicate la acea vreme, precum Hala Traian, această hală a fost realizată din oțel nituit, acoperit cu sticlă și cu închideri de lemn. Hala Matache avea să fie modernizată între 1940 și 1941, când au fost realizate închideri din pereți de zidărie, ferestre cu arcade, și aproape toate elementele exterioare care au existat până la demolare.

Hala Matache, alături de Hala Traian, a fost singura hală comercială ridicată în secolul XIX care dăinuise până în ziua de astăzi în București. Mai mult, clădirea fusese inclus pe lista Monumentelor Istorice din oraș, sub codul B-II-m-B-18182.

Până în 1989, aici funcționase un spațiu de desfacere al abatorului din Glina, pentru ca apoi să aparțină primăriei și după unor investitori greci care au folosit hala fără să o restaureze sau măcar să o conserve.

În 2011, primarul Capitalei Sorin Oprescu, decide construirea Bulevardului Uranus, care avea să lege Palatul Parlamentului de Calea Victoriei, fapt care a dus la demolarea unor clădiri de patrimoniu precum Casa Constantin Rădulescu, Hotel Marna sau Cinematograful Feroviar. Din păcate, Hala Matache nu a scăpat și a fost demolată în martie 2013, după ce inițial fusese salvată de asociația „Salvați Bucureștiul!”. Municipalitate promisese însă că hala va fi reconstruită folosind acoperișul original la circa 37 de metri distanță de locul inițial, lucru care însă nu s-a petrecut nici în ziua de azi.