SPRE NORD / TO THE NORTH , filmul de debut al regizorului Mihai Mincan, este un thriller psihologic, inspirat din fapte reale întâmplate în anii ’90, vremuri în care românii își asumau orice risc ca să ajungă în America. În anul 1996, doi tineri români au încercat să traverseze Oceanul Atlantic, îmbarcați clandestin pe o navă, dar au fost descoperiți de membrii echipajului. Unul dintre ei a fost omorât, iar celălalt a fost ascuns de un marinar inimos într-o cameră metalică, undeva la baza vasului, doar cu o Biblie la el. Mai jos, interviu cu regizorul Mihai Mincan și Nicolas Becker, tânărul actor român care interpretează personajul principal.
“Spre Nord” reprezintă o producție complexă, de la creație, până la, mai ales, execuție. “Spre Nord” este inspirat din fapte reale – chasing American Dream în anii ‘90. Este o coproducție europeană între 5 țări. Actorii au fost aleși din Filipine, Taiwan, Franța, Bulgaria. Filmul a fost realizat în locații de filmare inedite, pe nave de transport, containere maritime. A fost filmat în România, Grecia și Oceanul Atlantic. Echipa de producție a fost formată din profesioniști din toate țările co-producătoare & beyond. Este vorbit în peste 6 limbi : engleză, tagalog, spaniolă, română, bulgară, mandarină.
În 1996, aflat în largul Oceanului Atlantic, Joel, un marinar credincios filipinez, descoperă un pasager român urcat clandestin pe vasul pe care lucrează. Știind că tânărul riscă să fie aruncat peste bord, dacă va fi descoperit de superiorii săi, Joel intră într-un joc periculos de a-l salva, implicându-și echipajul.
VIDEO | „SPRE NORD” – trailer
Până acum, Spre Nord a intrat în atenția criticilor și publicului prin participarea la importante festivaluri de cinema. După o premieră mondială la Biennale di Veneția 2022, unde câștigă premiul criticii – Bisato D’Oro pentru Cel Mai Bun Film -, cu un tur prin competițiile internaționale la renumite festivaluri din Europa (ex. Ghent, Salonic), și o premieră națională sold out la Les Filmes de Cannes a Bucarest – unde a câștigat Premiul Publicului. Filmul va fi lansat în cinematografele din țară începând cu 17 martie. Spre Nord vine cu o echipă de top în post-producție, departamentele de sunet și muzică originală reunindu-i pe Marius Leftărache, Alessandro Cortini (trupa Nine Inch Nails) și câștigătorul premiului Oscar pentru Cel Mai Bun Sunet la Sound Of Metal (2021).
B365.ro: Cum a fost experiența ta de debut în lungmetraj de ficțiune?
Mihai Mincan, regizor: “Cred că am avut în minte ideea de debut doar la început, în momentul în care dezvoltam scenariul și, poate, după ce am terminat filmul. Asta pentru că debut, în general, este un cuvânt destul de puternic pe care tu, ca regizor care urmează să faci primul tău film, îl auzi în mare parte de la oameni care sunt într-o mai mică sau mai mare măsură exteriori filmului: agenți de vânzări, producători în general, membri ai unor workshopuri de dezvoltare. Din punctul meu de vedere nu m-am gândit niciodată că fac debut. Am vrut să fac un film și m-am gandit la Spre Nord ca la un film, nu ca primul dintr-o serie, nu ca mine debutând. Pentru că debut, la modul la care este folosit astăzi de tot felul de oameni din jurul industriei de cinema, este un cuvânt care, în general, pune destul de multă presiune pe tine. Și nu este tocmai tipul de presiune de care ai nevoie în momentul cand intri într-un film”.
B365.ro: A fost un film greu de realizat?
Mihai Mincan, regizor: “Nu mai dificil ca orice alt film, făcut de altcineva. Sunt convins că pe oricine întrebi cum a fost la filmare o să îți spună că a fost greu, mai ales când se lucrează cu bugete mici, cu perioade scurte de filmare, când apar tot felul de probleme legate de locații. O filmare, în general, este un complex de foarte multe probleme. Din punctul ăsta de vedere, „Spre Nord” a fost un film complicat, dar cred că nu mai complicat decât un alt film făcut de un alt regizor român. Ce a fost poate altfel a fost dat de locurile în care am filmat. În principiu, de navă, pentru că se schimbă un pic dinamica de filmare și problemele peste care poți da în momentul în care filmezi pe un obiect metalic în mișcare, pe mare”.
B365.ro: De ce ai ales acest subiect și cum ai decis formula cea mai potrivită pentru a spune povestea?
Mihai Mincan, regizor: ”Povestea a venit de la George Chiper-Lillemark, care îmi este prieten vechi și director de imagine la „Spre Nord”. Mi-a spus-o într-o seară, în timp ce ne întorceam spre casă, în metrou. Era legată de un documentar radio pe care îl ascultase cu ceva ani în urmă. În 1996, doi români au încercat să traverseze ilegal oceanul în America și au fost descoperiți de membrii echipajului. Unul dintre ei a fost omorât, iar celălalt a fost ascuns de un marinar mai milos într-o cameră metalică undeva la baza vasului, doar cu o Biblie la îndemână. De la subiectul acesta am pornit un fel de documentare, folosindu-mă și de experiența pe care am avut-o câțiva ani în presă, și am citit destul de mult despre infracțiunile care se întâmplă pe mare. Am găsit foarte multe cazuri similare cu cel al celor doi români, unele cu final mai bun, altele cu final dramatic. Națiile oamenilor implicați erau foarte variate, proveneau din toată lumea, deci nu era doar un caz unic în care au fost implicați doi români. Acela a fost declanșatorul filmului, momentul în care am început să mă gândesc la subiectul respectiv”.
Mihai Mincan, regizor: “Am decis după cateva luni să scriu un scenariu despre subiect, dar nu despre acesta, punctual, ci despre mai multe povești peste care dădusem în documentare. De aceea, pe primul carton al filmului apare “Inspirat din fapte reale”. Asta vrea să spună acel „inspirat”: este o dramatizare, o ficționalizare a unor evenimente, nu o reconstrucție de tip documentar. M-a atras foarte mult un lucru, pe care l-am simțit citind toate poveștile: senzația de frică pe care oamenii aceștia o aveau în momentul în care erau ascunși pe o navă, frica asta de a fi descoperiți și omorâți”.
B365.ro: Ați filmat pe nave în miscare, în spatii claustrofobe. Care au fost momentele inedite și interesante?
Mihai Mincan, regizor: “Inedit și interesant sună foarte bine, sună așa ca ceva exotic, dar nu știu dacă au fost inedite și interesante experiențele. Au fost experiențe de filmare normale. Interesante… Nu știu, experiențele acestea, de obicei, sunt un fel de mini-probleme care au nevoie de soluții. Cred că am mai spus, poate cea mai mare problemă a fost dată de locațiile în care am filmat, în zone de containere metalice, nave în mișcare sau în camere aflate la baza vapoarelor, deci în spații în general claustrofobe, foarte închise. Poate astea au fost cele mai intense experiențe dacă pot folosi cuvântul intense. Și, în general, lucrul cu o echipă destul de variată, venită din mai multe colțuri ale lumii. Și nu mă refer doar la actori, ci și la echipa de producție: o parte a venit din Franța, alta din Grecia, o alta a venit din Bulgaria, deci, la un moment dat, se formase un fel de turn Babel cu obiceiuri, limbi diferite. Toată structura avea nevoie de un fel de fluiditate și cred că acesta a fost poate un challenge al filmului Spre Nord”.
B365.ro: Cum ai lucrat cu o echipă internațională, cu acest turn al lui Babel?
Mihai Mincan, regizor: “Procesul de casting a fost parțial clasic și, parțial, mai puțin clasic. La români și la actorii care prezintă partea taiwaneză a echipajului am făcut casting față în față, în București și la Paris.
La celălalt, pentru actorii filipinezi din film, date fiind limitările bugetare din momentul respectiv, a trebuit să recurg la o altă soluție. M-am uitat la filmele cele mai recente ale lui Lav Diaz care, probabil, este cel mai cunoscut regizor filipinez, căutând nu neapărat actori, ci momente de actorie care îmi vorbeau într-un mod sau altul. După câteva luni în care am făcut acest lucru, de undeva, din momente din filmele lui Lav Diaz au apărut aceste trei figuri ale actorilor filipinezi pe care îi veți vedea în „Spre Nord”. A urmat apoi o perioadă destul de lungă, de 2-3 ani, în care am stat mult pe zoom, ne sunam, ne împărțeam cărți, vorbeam despre familii. În general, încercam să ne cunoaștem mai bine dată fiind distanța mare dintre noi. Încercam să ne transmitem cam ce așteptări avem unul de la celălalt”.
B365.ro: Care sunt cele mai importante lucruri pe care ai vrea să le știe cei care merg să vadă “Spre Nord”?
Mihai Mincan, regizor: “Că nu este un film ușor. Pentru mine, în primul rând, asta poate nu știe lumea, e un film făcut între prieteni și e legat foarte mult de prietenie. Sunt o persoană foarte norocoasă, am avut parte de un grup restrâns de prieteni implicați direct în realizarea filmului, de la producător, Radu Stancu, la editor, Dragoș Apetri, la DOP, George Chiper-Lillemark. Laurențiu Răducanu, care a fost operator, la fel, îmi e un prieten apropiat. A fost un grup de prieteni și ne-am susținut unul pe altul, pentru că traseul nu a fost totdeauna ușor până am ajuns să filmăm. M-am simțit foarte împins și susținut de ei. Toată lumea a fost foarte implicată în film și ce a încercat acest grup de prieteni a fost să facă un film pentru cinema. S-a lucrat, construit în toate modurile, pe sunet, pe imagine, pentru un film făcut pentru cinema. Sigur că filmul, la un moment dat, va ajunge și pe servicii de streaming. Dar cred că dacă ar fi cel mai important lucru pe care am vrea să îl știe publicul despre film, ca răspuns la întrebare, este că experiența de a-l vedea la cinema este singura apropiată de cum ne-am imaginat noi acest film”.
Niko Becker, actor: “Am imparțit munca de construcție a personajului Dumitru în două categorii: elementele fizice – foamea, setea, frigul și ”ochelarii” personajului – și psihologia lui. Toate astea le făcusem bazate pe scenariul lui Mihai și pe referințele trimise de el. În paralel mă interesam în cărți despre Actoria de film. Fiind debutul meu, nu aveam foarte multă experiență și simțeam nevoia să mă familiarizez cât se poate de mult cu această latură a meseriei mele, încă necunoscută mie, la vremea aceea. Voiam să mă asigur că am un bagaj cât se poate de mare pentru rol, ca pe set să mă pot concentra pe alte lucruri. Pregătirea nu se oprise de fapt nici pe set. Îmi propusesem să nu mă înmoi până aud ”It’s a Wrap for Niko” de la first AD-ul nostru. Filmările porniseră destul de greu pentru mine. Am fost destul de crispat la început și mi-a luat puțin timp să îmi găsesc locul, dar mulțumită lui Mihai, care m-a ghidat foarte bine am reușit să sparg gheața și de acolo a început munca propriu-zisă. Nu pot să spun că a fost un proces ușor, dar dacă ar fi fost cred că satisfacția după încheierea filmărilor ar fi fost cu mult mai mica”.
B365.ro: În ce măsură este mai solicitant un rol susținut în limba engleză, alături de un cast internațional, spre deosebire de lucrul exclusiv în limba română?
Niko Becker, actor: “Din punct de vedere al actoriei, nu cred că este mai greu, fiindcă nu trebuia să conving pe nimeni că sunt englez sau american. În același timp, am avut foarte mult de învățat de la colegii actori din alte țări, doar datorită vârstei și experienței lor în domeniu, ci datorită diferențelor de cultură. Fiecare naționalitate venea cu o anumită energie pe set, se comportau într-un anumit fel, abordau secvențele într-un anumit fel și de la fiecare puteai rămâne mereu cu câte ceva, fie că era voia bună și visceralitatea castului filipinez sau pragmatismul castului francez-taiwanez”.
Niko Becker, actor: “În mare parte m-am bazat pe referințele primite de la Mihai, iar una dintre cele mai puternice a fost nuvela Singurătatea alergătorului de cursă lungă, de Allan Sillitoe, care mi-a oferit un mindset foarte stabil pentru rol. Revolta tinerească față de societate, cu o doză de fantezie romantică, împreună cu determinarea absolută de a-și atinge scopul sunt trăsături pe care personajul principal al nuvelei, și Dumitru, le au în comun, chiar dacă diferă contextele. Datorită nuvelei am început și eu să alerg și în timp ce alergam, încercam să trec prin temele nuvelei făcând, asemănător cu chessboxing-ul, un fel de acting-running, sport-thinking, sport-imagining, imagine-jogging”.
B365.ro: Care au fost cele mai dificile momente din timpul filmărilor?
Niko Becker, actor: “Cele mai dificile momente au fost la prima secvență trasă, am avut emoții, dar și la secvența de final, din cauza dificultății ei, ca situație. De asemenea, cele 7 zile legate, în care nu aveam nimic de tras, dar nici nu puteam părăsi hotelul din cauza Covidului, mă nelinișteau cumplit. Știam că urmează secvențe grele și nu puteam să stau liniștit de nicio culoare. Am învățat să mă focusez pe ceea ce am eu de făcut, oricâtă vâlvă ar fi fost în jurul meu. Echipa cu care am lucrat a fost una exemplară atât profesional, cât și uman”.
B365.ro: Cum privești acum filmul “Spre Nord”? De ce să-l vadă lumea? Cum vă place?
Niko Becker, actor: “Când l-am văzut prima oară, mi s-a părut extrem de închegat, de la sunet, la coloristică, la scenariu până la imagine. Toate parcă lucrează împreună și toate parcă se nasc din zgomotul motorului imens al navei. Această armonie între toate elementele cred că este un motiv foarte bun. De asemenea, întrebările fundamentale pe care le pune scenariul într-un mod tranșant sunt, pentru mine, importante. Există dreptate? Există bine și rău? Nu cumva toți acționăm într-un mod egoist pentru a ne atinge scopurile? Ceea ce este atât de captivant la acest film este de fapt fundamentul pe care îl creează pentru această discuție. O discuție care pune sub semnul întrebării întreg comportamentul nostru în societate”.
Mihai Mincan a absolvit în 2002 Universitatea de Filosofie din București. Din 2004, timp de 12 ani, a lucrat ca jurnalist pentru publicații importante din România. În 2008, a scris primul său scenariu – scurtmetrajul Palmele – care a fost selectat la festivalurile de film de la Locarno, Rotterdam, Cottbus. A scris, regizat și co-regizat două scurtmetraje de animație, trei scurtmetraje de ficțiune și două documentare, cu premiere la festivaluri importante din Europa și România. În tot acest timp, a lucrat și ca scenarist pentru diverse proiecte de film românesc. Spre Nord este lungmetrajul său de debut, a cărui premieră mondială a avut loc în cadrul Festivalului de Film de la Veneția 2022, în secțiunea competitivă Orizzonti, unde a primit premiul Criticii de Film Independente – Bisato d’Oro – pentru Cel mai Bun Film, acordat în afara secțiunii.
Niko Becker s-a născut în Germania, în orașul Lauf an der Pegnitz în data de 12.12.1998, dar încă de la vârsta de 3 luni părinții săi s-au mutat în Timișoara unde și-a petrecut toată copilăria. Primul contact cu actoria a fost prin trupa de teatru a Liceului Teoretic “Nikolaus Lenau”, care mai apoi i-a oferit ocazia de a colabora cu Teatrul German de Stat din Timișoara și să îl joace pe Tudor în filmul Un pas în urma Serafimilor, regizat de Daniel Sandu. Aceste experiențe l-au făcut să-și dorească o carieră în acest domeniu, așa că a studiat Actoria la Facultatea de Teatru și Film în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
A absolvit în anul 2020 și s-a angajat la Teatrul German de Stat din Timișoara unde a debutat cu rolul Jorgos în spectacolul Katzelmacher de Rainer Werner Fassbinder, în regia lui Eugen Jebeleanu care a dus mai apoi la o a doua colaborare la spectacolul Pescărușul la Teatrul Național București, în care Niko îl interpretează pe Treplev. Pe partea de cinema, cel mai important proiect de până acum este lungmetrajul Spre Nord, scris și regizat de Mihai Mincan, în care îl aduce pe ecran pe Dumitru. Spre Nord a avut premiera în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, în competiția Orizzonti, în anul 2022, distins cu premiul Bisato D’Oro pentru cel mai bun film de către critica independentă de film prezentă la festival.