Dimineață cu cel mai simpatic taximetrist din București. „Doamnă, potoliți-vă, nu mai pot de râs și o să mă sufoc de la mască!”

23 nov. 2020
608 Afișari
Dimineață cu cel mai simpatic taximetrist din București.

Clienții sunt puțini, prea puțini, din ce în ce mai puțini. Să fii taximetrist în București "pe pandemie" nu prea e amuzant. Asta ar fi cum ar mai fi, problema e că nu mai e nici vreo mare afacere. În lockdown-ul din primăvară, un taximetrist avea, în medie, cam 30% din comenzile de dinainte de "Apocalipsa COVID". Acum, în "Carantina II", e ceva mai bine, dar tot rău e.

Comanda vine în exact cât a zis aplicația „Star Taxi”: două minute. De fapt, ceva mai puțin de două minute, că de aici a pornit și haosul pe care cred că l-am stârnit. Plecam din centru de București spre o margine de București. Străduțe înguste, deja aglomerație. Taximetristul, ca să mă ia exact de la scară, s-a strecurat și el cât a putut ca să nu încurce traficul, dar tot trebuie puțin ocolit de toți nerăbdătorii din trafic. Văd încurcătura, aud claxoanele și mă zoresc să urc în mașină.

Primul lucru: mă împiedic de doua ori în prag cu papainoagele de ghete preferate maro-scorțișoară care sunt atât de înalte încât aș putea șterge geamurile de la etajul unu fără scară. Practic, nu mă așez, mă prăvălesc pe bancheta din spate, scuzându-mă și râzând în hohote. De sub mască, taximetristul pare bucuros de râsete. Îmi dă binețe și îmi propune grijuliu să mă relaxez:

– Nu vă agitați atâta, au loc să treacă, doar că azi sunt mai nervoși.  (Râde) De fapt, de când e pandemie, parcă fiecare zi e o zi de-asta în care oamenii sunt mai drăcoși. În trafic se vede asta cel mai bine.

Direct chimie. Taximetristul este, clar, foarte simpatic.

Taximetrist, client, trafic în București și 20 de minute de povești cu pățanii în trafic de București

Începem repede să povestim despre nasoale în trafic și nici nu-mi dau seama cum ajung la preferata mea din toate timpurile. Era o zi de primăvară – o zi din cele în care fetele își pun fustici și rochițici numai bune de scos picioare la soare, iar băieții își scot la șosea mușchii și decapotabilele.

Un voinic din ăsta cu tricou mulat și (normal!) BMW decapotabil care, cum bine știți, n-are buton de semnalizare, dă să intre pe banda mea deodată și, cumva, direct din alt județ. I se părea (normal 2) că i se cuvine. Îi povestesc taximetristului așa:

– Știți, eu de regulă sunt destul de calmă, răbdătoare, ba chiar cumsecade în trafic. Dacă e aglomerat, pun muzică și scot nervii la dans, ca să nu iasă pe altundeva din mine. Doar că vârtosul ăsta cu BMW era prea nesimțit. Așa că nu îl las, nu mă dau din calea lui.

– Și el ce face? – întreabă taximetristul simpatic.

– Ia, ce credeți? – îl testez eu. El râde și răspunde:

– Se apucă să vă înjure?

– Nu din prima. Mai întâi, îmi arată degetul mijlociu (cam grosuț), după care a început să urle chestii cu sex oral. M-a umflat râsul și i-a arătat că am și eu deget mijlociu. Două am! Asta l-a scos din minți. Nu știu cum naiba a făcut, s-a sucit, s-a urcat pe un trotuar, apoi a ajuns pe bandă în fața mea. A parcat câș, a lăsat cheia în contactul decapotabilei și vine către mine înfoiat ca la K1. Eu, cu geamurile deschise. El, plin de draci, îmi urlă iar din toți bojocii „oferta” cu sex oral.

Taximetristul întoarce capul spre mine:

– A venit lângă dumneavoastră? Pe bune? Și ce naiba ați făcut? Ce i-ați zis la aia cu sex oral?

– I-am zis: «Dragule, probabil că te-aș ajuta, dar n-o ai la tine, ți-ai lăsat-o cu cheia în contact, e prea departe și mi-e lene!» BMW-istul cu mușchi de decapotablă a înghețat de uimire și spume, dar partea simpatică e că doi tipi de pe banda alăturată care au văzut toată faza au început să râdă și să strige «Bravooo, fataaaa!». Asta l-a făcut pe fraier să plece înapoi la mașină și să pornească cu scrâșnet de roți.

Un taximetrist simpatic într-o dimineață friguroasă în București

Ne-am distrat atât de bine eu și taximetristul Cornel încât, la destinație, am mai pălăvrăgit vreo 10 minute. Zicea că, de-ar avea o clientă ca mine pe săptămână (mulțumesc de compliment!), să faci taximetrie în pandemie n-ar mai fi atât de rău. Nici bacșiș n-a vrut, a zis că el consideră bacșiș tot drumul împreună.

Fiindcă bine chiar nu e. Comenzile sunt cam la jumătate, clienții sunt stresați și, uneori, țâfnoși, iar taximetriștii sunt, obiectiv vorbind, printre oamenii cei mai expuși. Știu, există și povești nasoale cu câte un taximetrist, dar e tare plăcut să îl nimerești  pe cel mai simpatic.

Cookies