Dezastru amoros în STB. Meșterul cu clienți și cu inima zdrobită: “Oare-am murit?”

15 dec. 2022
5014 Afișari
Dezastru amoros în STB. Meșterul cu clienți și cu inima zdrobită: “Oare-am murit?”
Diana Popescu: Dezastru amoros pe-un traseu STB. Meșterul cu clienți și cu inima zdrobită: “Oare-am murit?”

Și Diana o ia din nou la picior prin București, prin stații și autobuze STB:

🚌 La finalul zilei, într-un 484 hiperaglomerat, un meșter pune la punct ultimele detalii cu clientul. Telefonic și entuziast: 

– Facem cum vă trebuie, să fie bine, normal! Ce ziceți să facem, aia iese! Da’ să știți că putem să facem și ceva mai special: fier forșat… inogs… Nebunii, ce mai! Așa cum dumneavoastră mă învățați pe mine lucruri, vă învăț și eu. (Pauză. Față uluită) Poftim?! Păi… dacă m-ați luat tare… cu dumneavoastră… v-am zis și eu la fel! Da, sigur, ne tutuim! Și cel mai bine ne vedem față în față, să mă cunoașteți, că pe mine mă cunoaște toată lumea!

Termină convorbirea surâzător. Lasă telefonul deoparte 20 de secunde, după care butonează frenetic. Așteaptă.

– Alo! (pauză) Da, eu sunt. Nu mai m-ai sunat… Nu te-a mai interesat și pe tine să vezi: am murit? (pauză) Lasă vrăjeala, cât de ocupată să fii? Recunoaște că nu te-a mai interesat. Așa o să fac și eu: nu mai te sun! Dacă vrei să știi ceva despre viața mea, suni tu. Ca să știi!

Închide. Nu i-a mai rămas nicio urmă de veselie.

🚌 Trei adolescente așteaptă în stația STB a lui 226. Una dintre ele mușcă din ceva înfășurat în hârtie maronie.

– Cu ce e ăla?, întreabă una dintre fete.

– Cu ceva… nici eu nu știu cu ce! Cremă… gem… marmeladă… O chestie dulce, nu m-am prins exact. Vrei?

– Păi așa, cum îmi zici, nu prea-mi face cu ochiu’. Da’ mi-e foame și parc-aș lua o gură.

– Ia!, îi întinde prima fată pachețelul. De foame ține, da’ bun nu e.

– Bine, și io-s mofturoasă la mâncare…, recunoaște fata numărul 2.

Cea de-a treia fată se decide să vorbească, în sfârșit:

– Aoleu, mie, când mi se face foame, mănânc orice! Toate tâmpeniile le mănânc! Ascultați-mă: am mâncat pizza rece, de rămăsese a doua zi, cu toate prostiile: cu muștar… cu dulceață… chiar și cu unt de arahide! Eeew, cu unt de arahide e scârbos rău! Nu recomand!

🚌 „Fată, da’ nesimțită rău e aia de-ai adus-o cu tine!

Așa-și începe conversația telefonică femeia tunsă castron, încărcată de sacoșe și furie.

– N-am mai pomenit atâta nesimțire! Să vii așa, peste om, te miri când… Ca și cum ce? Ca și cum ați fi prieteni! Măi, nici la prieteni nu se face așa ceva! Iar asta, ce e ea? E un fel de cunoștință cu cunoștința unei cunoștințe! Nu se merită să-i deschid ușa! Să uite unde stau! Nesimțita dracului!

🚌 Licean într-o conversație cu un amic:

Băi, e belită rău asta cu condusu’! A zis tata că, în primul an, am interdicție to-ta-lă să merg la liniuțe! Dacă mă prinde la liniuțe, ÎMI TAIE PERMISU’! Da’ știi și tu că la noi, în Bragadiru, acolo, aproape de câmp, se fac mereu. Merg nebunii ăștia și cu 200 la oră! Bine, nu merge lumea numai ca să bage viteză, vin tovarășii s-asculte muzică, să mai facă o caterincă… Așa da, pot și eu, a zis tata că mă lasă s-o ard cu restu’ lumii p-acolo. Da’ sub nicio formă să nu mă prindă cu mașina, că e groasă-groasă! 

Nota B365.ro: Diana și ale ei alte #CroniciSTB, mai jos:

Cookies