Destinul amar al Vilei profesorilor Perianu. Nepoata lor ne spune povestea casei cu prăjituri din Cotroceni, opera primei femei arhitect din București. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Totul stă sub semnul surprizei, al neașteptatului, la casa din Cotroceni a profesorilor Radu și Paulina Perianu. După ce am publicat un articol dedicat operei Virginiei Andreescu Haret, prima femeie arhitect din România, am descoperit-o pe Victorela Neagoe, nepoata profesorilor Perianu, azi în vârstă de 83 de ani: „Sunt bătrână, dar mă simt tânără”.
Familia Perianu pe terasa casei din Cotroceni. De la stânga la dreapta: Profesorii Radu și Paulina Perianu, domnișoara Suciu, secretara Institutului de Domnișoare, tatăl Victorelei și fratele său, Cezar, în uniformă. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Aceeași terasă acum. Foto: Antoaneta Dohotariu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
Povestea neștiută a Casei Perianu, rodul prieteniei dintre profesorii comanditari și spectaculoasa Virginia Haret. Arhitecta a lucrat până în 1947 pentru Ministerul Învățământului și a proiectat numeroase școli-tip în toată țara
Pentru prima dată, povestea Vilei de factură modernistă Art Deco din Bd. Eroilor no.18 (fost Bd. Dr. Nicolae Kalinderu, apoi A. Suvorov în stalinism) poate fi recompusă prin mărturia ultimului martor direct la strălucirea și decăderea imobilului.
Atât de rar găsim persoane în vârstă care păstrează memoria caselor din București, încât întâlnirea cu ei este un privilegiu. Astfel, ceva extraordinar, destinul unei case, emoția unei reședințe, nu se pierd, devin cunoscute, trăiesc.
O carte cu fotografii îngălbenite de timp, aparent închisă pentru totdeauna, se redeschide aici.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Mai jos, interviu cu Victorela (Elena Victoria) Neagoe, născută Perianu, împărtășim cu voi cea mai frumoasă poveste a bunicilor săi severi din Cotroceni, intelectuali și profesori de marcă ai Bucureștiului interbelic.
Victorela Neagoe în apartamentul său dintr-un bloc socialist. Foto: Antoaneta Dohotariu.Casa în care Victorela Neagoe, născută Perianu, a locuit până la vârsta de 27 de ani. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Vila Perianu, locul unde au trăit, cu visuri și dezamăgiri, trei generații de bucureșteni. După instaurarea comunismului, profesorii Perianu au fost obligați să primească în casă trei familii de chiriași
Victorela Neagoe s-a născut, a fost botezată și cununată în casa din Cotroceni, unde a trăit până la vârsta de 27 de ani.
Inițial a dat admitere la Facultatea de Istorie și, deși a primit note de 9 și 10, nu a intrat din cauza dosarului. A absolvit Facultatea de Filologie și a fost cercetător științific la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale “Alexandru Rosetti” (devenit Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan și Alexandru Rosetti”), repartizată prin decizie guvernamentală la terminarea facultății în anul 1968.
Familia Perianu în curtea casei din Cotroceni. Primul din partea stângă a imaginii, Radu I. Perianu, bunicul Victorelei. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Același gard, aceeași curte în prezent. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Cu pasiune pentru carte, cuvânt și rostire, moștenite poate și de la bunici, Victorela Neagoe a studiat timp de 47 de ani graiuri și dialecte, “dialectologia fiind o arheologie a limbii române”
În anul 2013, Victorela Neagoie a primit premiul Academiei Române pentru lucrarea “Graiuri românești de la est la Nistru. Texte dialectale și glosar”.
Imagini de la botezul său, din 23 august 1942, ne înfățișează bucuria și tihna familia Perianu. Bunicii, părinții, Victorela și soțul ei, au locuit în casa azi devenită amintire.
23 august 1942, Familia Perianu la botezul Victorelei în Casa din Cotroceni. În partea stângă a i imaginii, profesorii Perianu, în cea dreaptă preotul Popescu de la Biserica Elefterie. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Victorela în Casa din Cotroceni. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
Profesorii Perianu, o viață sobră într-o casă dominată de o bibliotecă fabuloasă. După venirea chiriașilor, multe cărți au ajuns la centrul de colectat hârtie
Radu I. Perianu (1886-1976), a urmat studii secundare la Brăila și superioare la București. A fost arhivist (1911-1923), a lucrat la Arhivele Statului sub îndrumarea lui Dimitrie Onciul, a fost profesor de istorie la Liceul Gheorghe Șincai (1923-1946), edificiu proiectat de arh. Virginia Haret, inspector general în învățământ (1942-1944), șef de lucrări la Institutul de Istorie Națională și secretar de redacție la Revista Istorică Română.
Profesorul Radu I. Perianu a publicat studii de istorie regională, bazate pe o serioasă documentare, adesea inedită, referitoare mai ales la Raiaua și trecutul Brăilei, fiind născut în comuna Ulmu, județul Brăila.
Biblioteca Victorelei Neagoe. Foto: Antoaneta Dohotariu.Paulina Perianu, bunica Victorelei Neagoe, directoare la Institutul de Domnișoare. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
Paulina Elena Perianu, născută Gheorghiu, bunica Victorelei Neagoe, a fost directoare la prima școală ortodoxă de fete, “Institutul de Domnișoare”
Școala aparținea de Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române și a fost patronată de Alexandrina Cantacuzino, Didina, una din nurorile Nababului. În prezent clădirea adăpostește Liceul de Muzică Dinu Lipatti, edificiu emblematic de pe strada Principatele Unite.
Clădirea în care a funcționat Institutul de Domnișoare, Școala „Ortodoxe”, azi Liceul Dinu Lipatti. Foto credit: Ana Rubeli, aiciastat.ro.
Arh.Virginia Andreescu Haret era prietenă cu profesorii Radu și Paulina Perianu. A proiectat licee în București și numeroase școli-tip pe tot cuprinsul țării
Cu un portofoliu de peste 130 de clădiri cu totul remarcabile în București, arh. Virginia Andreescu Haret a proiectat și numeroase școli și licee, printre care se numără: aripa dinspre Șerban Vodă a Liceului Gheorghe Șincai (1924), Liceul Dimitrie Cantemir din bd. Dacia (1926), Școala Comercială din str. Traian și Facultatea de Medicină din București.
Arh. Virginia Andreescu Haret a lucrat pentru Ministerul Învățământului Public între anii 1921 și 1947 iar cel mai înalt grad atins în minister a fost cel de inspector general în arhitectură. Arhitecta a semnat proiecte de tip Școală Primară cu 2, 3, 4 și 7 clase, în diferite variante, cu și fără sală de gimnastică și locuințe pentru directori, care s-au executat pe tot cuprinsul țării, conform informațiilor publicate istoricul de artă Oana Marinache, pe platforma arhivadearhitectura.ro.
Schița unor clădiri proiectate de arh. Virginia Andreescu Haret. În partea de sus a imaginii, Vila din Cotroceni a profesorilor Perianu. Foto credit: Arhiva U.A.R.Foto: Antoaneta Dohotariu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
“Bunicii mei au construit casa prin credit, așa se făcea atunci. Cred că arhitecta Virginia Haret a fost eleva bunicii la Școala “Ortodoxe”
Victorela Neagoe: Sunt născută în timpul războiului, vă spun ce știu pentru că, din păcate, eu nu mai am pe cine întreba, familia s-a dus. M-am născut și am fost botezată în acea casă de preotul Popescu de la Biserica Elefterie.
M-am măritat la 18 ani și, pentru că bărbatul meu era cercetător la Institutul de Istorie și nu avea voie să facă slujba religioasă, tot preotul Popescu ne-a cununat în dormitorul bunicii, imobilul fiind ocupat, în fiecare cameră erau chiriași.
Familia Perianu în curtea casei din Cotroceni. De la stânga la dreapta: Părinții Victorelei, surorile mamei sale, iar în mijlocului imaginii, Victorela în jurul vârstei de 20 de ani. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
“Noi toți locuiam la etajul casei, îngrămădiți într-o singură cameră. Eu dormeam într-un fotoliu-pat sub scară principala”
Victorela Neagoe: În vara anului 1961 m-am măritat și bunicii au reușit să obțină o cămăruță de sus, când plecat un chiriaș. Era cea mai mică încăpere din casă și acolo am trăit o întâmplare foarte frumoasă. Când am ajuns sus, geamul era deschis, și văd o rândunică. Intrase înăutru și își forma cuib în jurul lămpii. De la zgomotul făcut de ușă a zburat afară, dar pe covor au rămas paie și pământ. A fost un semn bun, am avut o căsnicie frumoasă timp de 57 de ani.
Victorela și soțul său în curtea casei din Cotroceni. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Tatăl Victorelei, Radu Șerban Perianu, în casa din Cotroceni. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.
“Bunica a absolvit Belle Arte și a fost directoare la Școala “Ortodoxe” de pe Principatele Unite, institut de fete privat, patronat de Alexandrina Cantacuzino”
B365: Ați plecat din casă în anul 1969, deși vila nu a fost naționalizată. Care sunt cele mai puternice amintiri?
Victorela Neagoe: Bunicul avea la parter o bibliotecă uriașă, casa era cu tavan înalt și a trebuit să urce o parte din bibliotecă la etaj iar ce nu a încăput a fost vândut la anticariat. Țin minte că s-a făcut un morman imens în curte, probabil că erau cărți în dublu exemplar sau mai deteriorate, și totul a fost luat de cei de la DAC, centrul de colectat deșeuri reciclabile.
La un moment dat, instalația de încălzire, care funcționa cu cărbuni, s-a defectat iar chiriașii nu doreau să contribuie la plata cărbunilor. Bunica mea a dus un godin superb, mare, de secol al XIX-lea, și l-a pus în dormitor, unde ne încălzeam ca vai de lume.
Mai era o problemă. Când ploua apa ajungea la jumătatea ușii, nu se mai putea deschide ușa de la spălătorie. Rămânea igrasia, era umed și, când se retrăgeau apele, era plin de limacși mari.
Vila a fost vândută în toamna anului 1968. “Actorul Ion Finteșteanu a vrut să o cumpere, dar nu convenea nimănui să aibă o casă ocupată de chiriași”
Victorela Neagoe: Când s-au construit blocurile ofițerești de la Academia Militară, în anii ’50, tot cartierul Cotroceni a avut mari probleme. Când ploua era o nenorocire. Tot cartierul avea probleme, dar la noi a fost de groază, se inunda subsolul unde erau pivnița de lemne și cazanul.
Acolo era și un dulap unde se țineau dulcețurile și o încăpere mare, generoasă, cu spălătoria cu pirostrii. Acolo se fierbeau rufele, era o albie mare, zincată, parcă o văd și acum. La subsol erau două camere ale servitorilor, o pivniță de lemne și locul cu cazanul în care se făcea focul ca la locomotivă.
„Când s-au construit blocurile ofițerești de la Academia Militară, în anii ’50, tot cartierul Cotroceni a avut mari probleme”. Foto credit: Cotroceni1900.ro.
“Casa a fost cumpărată de unul care a lucrat cu madam Ceaușescu, i-a făcut vila de la Neptun. Acest om a avut o putere extraordinară, a dat afară toți chiriașii, a făcut rost de apartamente pentru fiecare în parte”
B365: Ce amintiri aveți cu bunicii?
Victorela Neagoe: Erau îngrozitor de severi. Fratele bunicii, colonelul Gheorghiu, zicea desprea ea: “Dragă, să știi că Paulina nici acum nu s-a dat jos de la catedră”.
Erau foarte sobri și închistați.
Colonelul Dumitru Gheorghiu, unchiul Victorelei Neagoe, fratele bunicii sale. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.
Victorela Neagoe: Mama a avut două surori, cea mijlocie a fost elevă bunica-mii la “Ortodoxe” și îmi zicea: “Eu și acum, când o văd pe doamna Perianu, tremur de frică”. Țin minte că, mică fiind, îmi punea un făcăleț la spate ca să merg dreaptă, trebuia să am ținută. Bunicii mei erau rigizi, cred că acesta este cuvântul.
Profesorii Perianu și cei doi băieți ai lor, Radu Șerban Perianu și Cezar Perianu. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
“Laptele mi-l dădeau, întotdeauna la ora 16.00, într-un pahar de cristal, nu într-o cană. Mi se părea ceva nemaipomenit”
Victorela Neagoe: Bunica, Meme, mai era și o mare gospodină. Pe vremea aceea se cârpeau ciorapii, erau anii ’50, eu am fost prima generație de ostracizați și nu se arunca nimic. Mi-a făcut rochie la păpușă, avea un talent de neegalat la cusut. O admirăm când cârpea ciorapi, avea o perfecțiune cum nu vă puteți imagina. Degeaba am încercat să cârpesc și eu, nu-mi ieșea. Plus că Meme gătea foarte bine.
Paulina Perianu, bunica Victorelei Neagoe, directoare la Institutul de Domnișoare. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Victorela și păpușa sa cu haine croite de bunica în curtea casei din Cotroceni. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
Budincă de spanac cu clătite și turtă de argint din albușuri, rețetele severei profesoare Meme
Victorela Neagoe: Meme făcea budincă de spanac cu clătite, am făcut și eu în dorul ei. Și când intra cu terina să servească mirosea în toată casa, era cu brânză și smântână. Și mai făcea ceva extraordinar, ce eu nu am reușit niciodată. Se numea turtă de argint din albușuri, cu bucăți de nucă, ca un cozonac. Degeaba m-am uitat în toate cărțile de bucate, nu găsesc rețeta. Știu să fac și eu, dar nu cum îi ieșea bunicii.
B365: Cum faceți turta de argint?
Victorela Neagoie: Un pahar de albușuri bătute spumă, un pahar de zahăr, un pahar de făină în tavă de chec tapetată și bucăți de nucă tăiate în compoziție.
Bunicilor le-au dat un apartament în Drumul Taberei, nu mai puteau să facă față întreținerii casei din Cotroceni. Acum eu o înțeleg pe bunica mea. Tinerii sunt răi și cruzi, până nu treci tu prin așa ceva nu înțelegi.
Bunica suferea de spondiloză, așa i se spunea atunci, și mergea la Spitalul Brâncovenesc, ulterior demolat de Ceaușescu, să se trateze. Avea dureri mari. Întotdeauna mergea la plimbare cu bunicul meu, nici măcar nu avea chei în geantă, și zicea: “Simt greutatea genții”. Când îi vedeam geanta aceea atât de mică, nu o credeam. Acum simt și eu greutatea genții, deși mi-au plăcut mereu gențile mari.
Familia Perianu, august 1942, la botezul Victorelei în casa din Cotroceni. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
Mirajul paharelor de cristal din sufrageria bunicilor. “Și acum mi-a rămas inima la ele”
B365: Care era farmecul casei, ce avea valoros, pe lângă arhitectura ei?
Victorela Neagoe: Era o casă frumoasă, modernă, dar sobră. Bunicii materni, spre deosebire de profesori, aveau mai multă înclinație spre artă și spre eleganța de interior, decât bunicii din Cotroceni, ei erau tari cu biblioteca lor uriașă.
Aveau o sufragerie Art Deco din care s-au vândut foarte multe obiecte. Ce mai rămăsese în vitrină erau niște pahare de cristal, și acum mi-a rămas inima la ele. Pahare de cristal cu picioare lungi, cred că nu au fost folosite vreodată. Fiecare cupă avea altă culoare, una era roșu închis, alta verde, bleumarin sau galben. Mă fascinau, dar au fost vândute.
Am mai apucat mașina de gătit, nu știu dacă știți ce este. Era foarte mare și pe mijloc era avea un vas cu apă iar cuptorul era imens.
Victorela Neagoe își amintește cu precizie incredibilă fiecare încăpere, fiecare colț din casă, deși n-a mai intrat în clădire de 56 de ani. Vila avea 7 camere și imense tufe de trandafiri roșii la intrare
Victorela Neagoe: Camera cu bovindou era biroul și biblioteca bunicului. Existau două scări, una principală și una de serviciu și pe ambele părți ale intrării principale erau tufe uriașe de trandafiri roșii. Se intra într-un vestiar cu pișcoturi pe jos (pișcoturile de gresie sunt piese ceramice speciale, de dimensiuni mici și formă alungită, asemănătoare unui biscuit, pișcot, n.n), ca pe vremuri. Mai era un hol, o platformă cu treaptă, de unde pornea scara spre etaj. Când intrai în hol, în stânga se află biroul bunicului iar în față era o mare cameră.
Camerele aveau 25 mp, în fața era sufrageria care avea și o ușă mascată laterală care dădea într-un oficiu lung. Oficiul era făcut special, ca atunci când aveai musafiri acolo să fie adusă mâncarea. Oficiul și holul din care intrai în sufragerie aveau ieșire pe un culoar, în capătul lui era bucătăria casei.
Pe acest culoar mai erau două mici debarale mici, un closet de serviciu și de acolo pornea scara de serviciu. În stânga era camera copiilor, care avea un intrând unde era un lavabou și un dulap îngust încastrat în perete. Mai era o cameră mare detot, deasupra biroului bunicului, aceea era camera de lucru a băieților.
Fratele tatălui meu, Cezar Perianu, s-a prăpădit în timpul războiului. Sufrageria avea o terasă care dădea în curte, are și acum. Sub ea era un geam pe care se băgau cărbunii în pivniță.
Cezar Perianu, unul din cei doi băieți ai profesorilor Perianu, s-a prăpădit în război. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
“Faptul că am plecat din casa din Cotroceni este tot o consecință a comunismului”
B365: Acolo a rămas o mare parte din viața dvs. cu o lume, o atmosferă care s-au dus. Cum vedeți acum ce a fost și nu se mai întoarce?
Victorela Neagoe: Aud că se tot spune că comuniștii le-au luat casele. Comunismul a avut mai multe fațete, nu numai faptul că au fost naționalizate proprietățile. Casa din Cotroceni este un exemplu al dictaturii comunismului, faptul că a trebuit s-o vindem pentru că nu mai puteam să trăim cu chiriașii. Erau obraznici, era un infern.
Aceasta este o altă latura a comunismului, am pierdut casa din cauza comunismului. Acum mă gândesc că dacă o naționalizau, poate că o recuperam. Dar așa, e târziu.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
“Bunica mea a avut un băiat care s-a prăpădit, de atunci casa parcă a adus ghinion. Când trec pe lângă ea, evit să o privesc direct, parcă nu mai trăiește”
B365: Au rămas însă amintirile.
Victorela Neagoe: Da, mi le-ați răscolit dumneavoastră, pentru că eu am vrut să uit. Culmea este că acum, când trec pe lângă casă (merg la o prietenă, fostă colegă de facultate, care stă pe Elefterie), încerc să mă detașez complet. O evit și mă uit la ea doar cu coada ochiului. Este bine întreținută, dar este o casă tristă pentru că mult timp am văzut-o cu obloanele trase.
B365: Oare casele au suflet?
Victorela Neagoe: Da, sunt convinsă. Cred într-un destin al lucrurilor și al caselor, exact cum oamenii au destin. Eu iubesc lucrurile. Dacă am primit ceva de la cineva, țin la acel lucru, oricât ar fi de mic. Există o emoție care se transmite peste timp. Sunt la patra generație de bucureșteni și sufăr pentru București, sufăr efectiv. Avem niște case superbe în tot orașul, mă doare sufletul când le văd cu geamuri sparte.
Acolo au locuit oameni. Acolo au locuit oameni care făceau prăjituri.
Anii ’60. Victorela și păpușile sale în curtea casei din Cotroceni. Foto credit: Arhiva Familiei Perianu.Foto: Antoaneta Dohotariu.
„Casa profesorilor Perianu din Cotroceni” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.
Un punct de compostare a resturilor vegetale a fost inaugurat la Școala Gimnazială nr. 150 din București. Îngrășământul natural obținut urmează să fie utilizat în grădina instituției,
Un document extraordinar, păstrat la Arhivele Naționale ale României, ne dezvăluie o teribilă pățanie trăită de două membre de partid, de altfel cu pile mari la conducerea P.C.R, care au
La Petite Bouffe, locul magic din Cotroceni – mai precis de pe strada Louis Pasteur 38 – care îmbină trei destinații într-una singură: cafenea, librărie și brutărie-patiserie, e un