Recunosc, n-am văzut, la vremea respectivă (2001), montarea originală a piesei lui Thomas Bernhard, semnată de Alexandru Dabija, la Teatrul Act. Deși acela e, probabil, locul de suflet al lui Marcel Iureș, „Creatorul de teatru” și Teatrul Național București se meritau reciproc. În plus, protagonistul a ajuns la vârsta personajului pe care îl interpretează, ceea ce adaugă o notă suplimentară. Nu că ar fi fost necesară, dar dacă e în plus, să fie primit!
N-am să vă spun mare lucru despre spectacol, nu neapărat pentru a nu vă strica surpriza, nici nu e cazul de așa ceva, ci pur și simplu pentru că la acest spectacol trebuie să mergeți „cu ochii închiși”. Eu vă spun doar că nu veți fi dezamăgiți. Ba dimpotrivă! Iar ce m-a impresionat pe mine cel mai mult, dincolo de emoția indescriptibilă de a mă afla la doar câțiva metri de un artist monumental, este că Marcel Iureș a avut generozitatea de a nu copleși personajul cu personalitatea lui. Deși ar fi putut, și probabil ar fi și meritat. Dar nu, el nu se joacă pe sine însuși, ci îl joacă pe Bruscon, un creator de teatru mult mai modest în raport cu el.
Cu ajutorul lui Dabija (regie) și al lui Gabi Albu (scenografie), precum și al întregii distribuții aflată pe scenă pentru a-l pune pe el în valoare, pe El – Bruscon, și pe El – Marcel Iureș, Marele Actor, așa, cu majuscule, ne oferă o veritabilă lecție de teatru, subtilă, dar atât de necesară.
Detalii, program și bilete – aici!
Pornind de la textul lui Matei Vișniec, „Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals”, directorul de scenă Nagy Botond încearcă să-l ajute pe spectator să-și imagineze ce e în sufletul unei mame care nu doar că și-a pierdut copilul, dar nici măcar nu are certitudinea că e mort. Iar îndoiala e mai ucigătoare decât moartea însăși.
Pentru a ilustra un lucru pe cât de simplu, pe atât de complicat, regizorul nu face deloc economie. Nici de mijloace artistice, nici tehnice. Un decor impecabil (Andreea Săndulescu), aparent minimalist, dar în realitate complicat, care induce senzația aceea rece pe care o găsești în spitale, muzică și zgomote puternice (Claudiu Urse), efecte stroboscopice (Cristian Niculescu), țărână vânturată cu lopata.
În ce privește distribuția, eclectică, dar foarte inspirată, vă semnalez doar o nouă poveste de succes a cuplului Maia Morgenstern – Marius Bodochi (chimie organică pe toată linia) și dimensiunea atletică a rolului interpretat de Lari Giorgescu, care nu pierde nicio ocazie să-și etaleze abdomenul cu pătrățele și condiția fizică excelentă.
Nu vă dau mai multe detalii, pentru că nu vreau să vă stric surpriza unui spectacol nu tocmai ușor de dus, nici de către actori, dar mai ales de către spectatori. Nu e un prilej de pierdut timpul, ci unul unde spectatorul e pus la încercare.
Detalii, program și bilete – aici!
În primul an cumperi mobila, în al doilea an muți mobila, în al treilea an împarți mobila. Deci, dragostea durează trei ani. Nașa pabieda, kanietz filma. Atât de simplu să fie? Da! Dacă vreți să vedeți spectacolul vieții condensat într-o oră și jumătate de spectacol de teatru, mai aveți de așteptat. Tot ce veți primi, în realitate, este o scânteie care, în funcție de priceperea regizorului și de nivelul de ignifugare al publicului, poate aprinde sau nu o vâlvătaie în fiecare dintre noi.
Veți vedea cum poate fi țesută o comedie de calitate în jurul câtorva replici memorabile, cu ajutorul a două elemente cheie: muzica și actorii. Unde e muzică, e și petrecere, în cazul nostru o petrecere de divorț, la care „El” (Tudor Aron Istodor) vine împreună cu amanta (Andreea Șovan sau Antoaneta Cojocaru), spre enervarea ”Ei” (Mirela Zeța), ceea ce generează dueluri în combinații de trei luate câte doi, arbitrate de Jean Georges (Vlad Logigan), un prieten(ă).
În ciuda „avertismentelor” binevoitoare, nu este un spectacol care vă va da viața peste cap, nu riscați un motiv în plus pentru divorț, și nici nu vă veți întreba dacă fluturii din stomac fac parte, de fapt, din noua ordine alimentară mondială. Pur și simplu vă veți simți bine!
Detalii – aici, iar program și bilete – aici!
Nota redacției: Dacă vreți să nu ratați nicio recomandare a cronicarului după ureche, puteți să vă abonați la Newsletter-ul lui Radu – aici, și să citiți pe b365 și despre alte spectacole văzute de el:
Tartuffe la Teatrul Mic
Knock-out la Teatrul Excelsior
Tatăl la Teatrul Municipal Bulandra