Despre selectivitatea desfrâului – Interzis sub 18 ani

Pe 28 septembrie 2021, Ionel Vagu, un agricultor de 45 de ani din comuna Sticleți, județul Vrancea, a intrat ca o tornadă în locuința proprie aflată pe strada Biruinței, numărul 44. ...

Mintea lui Ionel Vagu era cutreierată doar de gânduri necurate care o vizau pe soția lui, Anemona Vagu, fostă Apostolu, croitoreasă și mama celor patru copii ai familiei. Anemona i-a văzut privirea lui Ionel și a înțeles ce înseamnă înainte ca el să își desprindă mâna de pe clanță. I-a făcut lui Ionel un semn discret cu capul ,sugerându-i în acest fel să o aștepte în camera de la stradă. Anemona s-a prefăcut apoi că se împiedică și, în cădere, i-a smuls Ceraselei Apostolu, mama ei, aparatul auditiv din ureche. Cerasela locuia cu ei dintotdeauna.

În acel moment, Cerasela privea la televizor, cu lacrimi de emoție în ochi, prezentarea ultimului model de tigaie Delimano care avea capacitatea de a schimba memoria activă a legumelor, făcându-le pe toate să creadă că au fost crescute exclusiv bio în zone în care calitatea aerului și a solului erau la nivel de 1826. Cerasela nu a sesizat smulgerea aparatului auditiv și a râs de fiica spunându-i printre gingie și proteză: “Tu și ziua ești proastă ca noaptea!”, renunțând astfel la toate modelele constructive de parenting pe care le cunoștea și în ciuda faptului că era cu un picior în gips după ce alergase în spume prin curte după câinele familiei, Vigilante, care furase un cârnat afumat din bucătăria de vară, fugă în urma căreia se împiedicase și căzuse. Cerasela a început apoi să înjure televizorul că nu se mai auzea. A dat volumul la maxim, fapt pe care Anemona și-l dorea.

Anemona s-a dus apoi în camera din față unde Ionel o aștepta cu ochii în flăcări și cu mâna în pantaloni. Nici n-a apucat să închidă bine ușa, că Ionel s-a repezit asupra ei, a întors-o cu spatele la el și a lipit-o de perete cu atâta forță încât o bucată de vopsea din aia veche și groasă s-a desprins de pe perete și, în cădere, a mișcat tabloul de nuntă al părinților Anemonei care acum stătea înclinat la un unghi de 23 de grade. În tablou, părinții Anemonei priveau în gol, orbiți de viitorul deloc promițător pe care îl anunța comunismul.

Cu o dexteritate absolut impecabilă, Ionel i-a ridicat fusta Anemonei și a purces direct la un intercourse dorsal, știind că, din cauza treburilor gospodărești, Anemona nu era o aficionadă (din esp. aficionado) a conceptului de preludiu. Anemona a gemut tare având toată încrederea în volumul maxim al televizorului și în surzenia mamei sale. Mai mult a părut un chiot care întâmpina voios ceea ce soțul ei avea de introdus în discuție. Spun discuție pentru că Anemonei îi plăcea să i se vorbească tot timpul pe parcursul interacțiuniii intime cu soțul ei. Îi plăcea să fie jignită, lovită și umilită, pentru că acest tratament verbal similar celui aplicat de tatăl ei o trimitea direct în copilărie, oferindu-i oportunitatea de a replica psihologic inocența. 

Ionel i-a apucat fața cu putere și a întors-o spre el, privind-o cu o scârbă pe care nu o nutrea pentru ea, dar despre care știa că Anemonei îi face plăcere. A numit-o, printre dinți în câteva feluri pe care nu le putem preciza aici din respect față de intimitatea cuplului, i-a băgat două degete în gură și i-a trimis o flegmă violentă care i-a atins Anemonei razant buza, oprindu-se apoi pe tabloul de nuntă. Anemona s-a trezit apoi în genunchi, cu fața lipită de linoleumul de sub covorul de iută și cu un picior de-al lui Ionel călcând-o pe cap, suficient de tare cât să o doară, dar insuficient cât să îi rupă ceva. Ionel știa exact cât trebuia să apese. Din această poziție, Anemona a văzut sub recamier proteza pe care mama ei o căuta de vreo două săptămâni. A zâmbit și a decis să o lase acolo. Toată familia murea de râs de când Cerasela vorbea doar cu gingiile, iar umorul nu e un concept pe care să îl alungi din casă.

Anemona era în extaz, iar Ionel era în Anemona. Dacă televizorul nu ar fi fost dat la maxim, urletele ei de plăcere ar fi provocat un seism. Deodată ușa camerei din față a fost dată la perete. Preț de o milisecundă cei doi au rămas blocați, dar Ionel și recăpătat imediat ritmul când a văzut că peste intraseră Niculina și Teodor Ciocan, vecinii și prietenii lor de o viață. Celor doi le plăcea să se uite și să de indicații. Anemonei și lui Ionel le plăcea să fie priviți, știind că sunt niște performeri excepționali, deci era win win situation. Nu are rost să continui să vă povestesc despre seria de pervesiuni ce a urmat pe toate căile, întrucât imaginația sexuală a omului nu are limite.

Vă mai spun însă că, fix în momentul în care Ionel scris oral concluzia actului său în fața vecinilor săi, la București, în Camera Deputaților, avea loc respingerea propunerii legislative privind parteneriatul civil. Deputatul PNL Daniel Gheorghe a declarat că partidul din care face parte nu poate susține un astfel de demers pentru că această zonă de desfrâu homosexual a dus la decăderea Imperiului Roman. De unde trag concluzia că, dacă la orgiile romane, ar fi participat doar cupluri heterosexuale, capitala noastră era astăzi la Roma, iar noi ne-am fi spus ciao în loc de bună. Mai mult, domnia sa a declarat că o astfel de inițiativă care subminează familia și căsătoria, instituții curate, neprihănite și care au generat doar sfinți.

Nu-l judec pe domnul Gheorghe, pentru că nu îl cunosc, dar nu pot să nu remarc o mică breșă de logică. Refuzi unei comunități dreptul de a conviețui într-un parteneriat legal, pentru că asta ar încuraja desfrâul. Pentru că unii homosexuali de asta vor să trăiască în cupluri unite civil, pentru a fi desfrânați. Neavând acces la o uniune legală, aceștia nu se vor mai împreuna între ei și vor trăi corect, în numele Domnului. Deci, desfrâul poate fi evitat, dacă nu există o formă legală de uniune. Și sunt de acord cu asta, pentru că nici adulterul nu ar mai exista, dacă nu ar fi posibilă căsătoria. E just și ușor de înțeles. 

Desfrâul e greu de definit și și mai greu e să îi pui niște limite. Sunt cupluri hetrosexuale care fac schimb de parteneri. Desfrâul e un concept atât de lax și de relativ, încât nici n-ar trebui să existe, mai ales că e exclusiv un produs al judecății. Mie mi-e teamă pentru societatea mondială pentru că nu știu cum vom putea să prevenim treaba asta. Cum vor reuși cei curați la suflet să îi țină pe oameni departe de apucăturile acestea murdare. Desfrâul e posibil la orice om, indiferent de rasă, religie, orientare sexuală etc. Desfrâul e posibil doar în ochii celui care nu participă.

Influența homosexualilor este oricum deja răsfrântă asupra populației corecte, ajungând la mine informația că și unele cupluri heterosexuale practică sexual anal. Oare unde vom ajunge în felul acesta? Ce imperii vor mai cădea din cauza introducerii organului sexual masculin în locuri atât de necreștine? Pentru că asta e problema, de fapt. Faptul că omul face un gen de sex care nu e pe placul lui Dumnezeu. De altfel, domnul Daniel Gheorghe a spus că declinul moral al Imperiului Roman a fost oprit de creștinism, prin familia creștină, prin valorile morale creștine. 

A face sex altfel decât pentru procreere Îl pune în pericol pe Dumnezeu. De asta Dumnezeu poate fi așa cum trebuie doar în prezența misionarului. Pentru că Dumnezeu e atât de fragil încât liniștea Lui e cutremurată de orice palmă dată unei fese și poate fi tulburat de toate căcaturile pe care le facem noi, oamenii. Nu doar de ordin sexual, deși marea noastră problemă e că ne f@te grija de ce face celălalt.

Pe mine viața m-a învățat că cel mai frumos lucru pe care pot să îl fac pentru mine e să nu îi judec pe oameni. Și vă spun foarte sincer, îl înțeleg pe domnul Daniel Gheorghe. E un om ca noi toți. Cu un trecut și o experiență care l-au învățat ceea ce știe astăzi și prin prisma cărora dumnealui ia deciziile pe care le ia. Decizia mea de acum este să înțeleg decizia Camerei Deputaților, iar asta îmi aduce mult mai multă liniște decât mi-ar aduce să urăsc această instituție. Și o altă decizie este ca eu, în calitate de om, nu de homosexual, să mă rog pentru toți oamenii, pentru că știu că lui Dumnezeu îi face o deosebită plăcere ca noi să ne privim unii pe alții, așa cum ne privește El, egali și cu îngăduință, indiferent de prostiile pe care le facem.

Fiecare om a făcut, face și va face greșeli, greșeala cea mai constantă fiind că nu iertăm greșelile celorlați și că nu acordăm un mai mare credit iertării, indiferent de cât de urâtă e greșeala. Și m-am folosit de umor pe începutul textului pentru a expune acest lucru, pentru că iertarea și umorul stau împreună pe o bancă în Cișmigiu, poștesc o țigară și râd cu noi de cât de proști suntem, așteptând să le cerem un foc, știind că Raiului i se rupe Raza de greșelile noastre. Atât. Amin. Doamne ajută. Pup. Addy.

Nota B365.ro Opinie, pamflet, satiră, poveste, atitudine, născocire  – uneori, câte un pic din fiecare, alteori, toate deodată și întodeauna Teleșpan, iar asta e partea foarte mișto a poveștii cu Addy. Pe controlatelea și-n linkurile de mai jos:

• De ce facem alergie la ambrozie
• Cele mai bune locuri de aterizat cu elicopterul în București sau cum igiena intimă te ajută să ai o viață mai bună
• CUM L-am găsit pe Dumnezeu
• În ce fel mi-a schimbat cursul vieții proba orală la Limba Română de la Bac