CONTRIBUTORS

Despre Dragoste, cu D (Mălai)mare!

Într-o lume aflată în mișcare din ce în ce mai accelerată, nu e de mirare că și artiștii încearcă modalități noi de a ajunge la inima publicului, pe care încearcă să-l șocheze spre a-l țintui de scaunul sălii de spectacol sau de ecranul tabletei, după caz. Nu discutăm de șansele de izbândă ale unei atare strategii. O folosim doar pe post de contrapondere la cealaltă variantă, cea „clasică”.

Vă povestesc azi despre un spectacol din a doua categorie. Ar merita aplauze chiar și numai pentru curajul de a se încadra aici. Dar veți vedea, motive sunt mult mai multe!

Mihai Mălaimare, căci despre el e vorba, este identificat de ani buni cu Teatrul Masca. Sau invers. Nu contează. Sunt și alte cazuri, dar cel de față e un superlativ. Probabil, ar fi funcționat, identificarea zic, și în cazul în care MM-ul ar fi fost doar fondatorul acestui teatru-unicat. Dar, din nou, e mult mai mult decât atât.

Nervos ca tot omul pe pandemie, Mihai Mălaimare are, spre deosebire de noi ceilalți, mijloace specifice pentru a-și exhiba stările, inclusiv cele de nemulțumire. Știți vorba aia care circulă în folclorul urban – „nu mai bine un cântecel vesel să cântăm?”. Așa că din „nervii” lui Mihai a rezultat o nouă producție a Teatrului Masca: „Despre dragoste și alte bazaconii”, o operă bufă (millenials, dați repede pe Google, că așa ceva n-ați mai văzut!). Scenariul: Mihai Mălaimare. Regia: Mihai Mălaimare. Muzica: nu, nu e Mihai Mălaimare, ci Răzvan Diaconu. În alte roluri: Mihai Mălaimare.

Un spectacol de autor, ar părea la prima vedere. Dar nu e chiar așa. Mihai Mălaimare nu monopolizează scena, deși ar avea și motive, și calitățile necesare. El este, în acest spectacol, virgula dintre propozițiile unei fraze lungi, sau pauza de respirație dinaintea unei note înalte și prelungi. El este acolo, alături de restul distribuției, îi conduce, deși tu, spectator, nu vezi asta, îi încurajează.

Deși cine are timp, chef și disponibilitate să asculte va putea sesiza nuanțe profunde ale textului, pentru cei mai mulți libretul este unul simplu, făcut să pună muzica în valoare, nu s-o eclipseze. Pe foarte scurt, un băiat iubea o fată, și de-aici o sumedenie de tărășenii. Iar în final, toate femeile din lume știe, binili învinge! Doar că frazele acestei povești simple, adică bazaconiile, au fost pictate cu migală – decoruri inteligente, costume cu schepsis – pentru a-i lua, în sensul bun, ochii spectatorului. Iar condimentul minune, ingredientul secret, prezent în cam toate spectacolele de la „Masca” este latura non-verbală a jocului actorilor. Spectacolul de față nu e non-verbal, dimpotrivă, dar veți vedea ce înseamnă un actor obișnuit să performeze cu gura închisă. 

Așadar, printre atâtea bazaconii care ne umplu zi de zi viața culturală, merită să acordați o șansă spectacolului lui Mihai Mălaimare. Vă promit că nu veți regreta.

#cronicardupaureche

Detalii, program și bilete AICI.

Nota B365.ro: Printre atâtea bazaconii care se întâmplă (și cu toate bazaconiile aferente care se scriu despre), merită să acordați șanse spectacolelor din București. Dacă nu suntem noi foarte convingători, Radu #CronicarDupaUreche sigur este:


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button