Deși la revoluție nici măcar nu era conceput, un dramaturg a pus în scenă dispariția cartierului Uranus. “Când știi pe ce stai, Bucureștiul văzut de pe Casa Poporului este frumos și trist”. I INTERVIU

Ai zice că istoria dramatică a demolării cartierului Uranus, pe locul căruia astăzi tronează zdrobitor Casa Poporului și Catedrala Mântuirii Neamului, nu este un subiect atractiv și cool pentru cei tineri și foarte tineri. Greșit. Născut în anul 1997, un dramaturg a pus în scenă povestea cartierului Uranus, o mare bucată de oraș rasă de pe fața pământului de regimul comunist. “Câini vs Uranus” a avut primele reprezentații pe terasa Muzeului Național de Artă Contemporană, un spațiu emblematic pentru istoria recentă a Bucureștiului. Mai jos, interviu cu actorul și dramaturgul Alexandru Ivănoiu despre un spectacol emoționant, smart și fresh, pornit de la cea mai mare catastrofă urbană în timp de pace: demolarea cartierului Uranus în anii ’80.

În “Câini vs Uranus”, dramaturgul Alexandru Ivănoiu a relocat toată România, cu eșecuri și victorii, cu frământări, probleme, absurd și nedreptăți, într-un bloc atât de mare, încât te poți rătăci. O construcție mastodont în care speră și traiesc oameni mici în mici apartamente, relocați, mereu relocați și dezrădăcinați din voia vreunui puternic.

“Uneori, un strigăt trebuie doar auzit”

Alin Uberti, regizorul spectacolului: În București, undeva între anul 1980 și infinit, un bloc se ridică din pământ. Într-o seară, din alea în care pare că vara e doar un purgatoriu, patru locatari se strâng în fața blocului și din nevoia profund umană de a face parte dintr-o comunitate cu care să spargi semințe, încep să îi adune pe ceilalți locatari. Și pentru că uneori un strigăt trebuie doar auzit, locatarii ascultă.

În “Câini vs Uranus” joacă tinerii actori Bogdan Iancu, Vlad Pânzaru, Tiberius Zavelea și Maria Moroșan. Despre proiectul “Uranus Acum” și “Uranus-Reconciliere”, inițiat de echipele Zeppelin și Ideilagram, am scris aici: Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București: „Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”

“Prin tot ceea ce facem căutăm să nu ne ascundem rănile și crăpăturile, victoriile și relocările”

Alexandru Ivănoiu, dramaturg: “Eu sunt Uranus” este un proiect de îmbrățișare a orașului. Spectacolul, tururile ghidate, Q&A urile și expoziția online sunt un impuls să ne uităm mai atent la vecini, la spațiul tangibil și la răni. Prin tot ceea ce facem căutăm să nu ne ascundem rănile și crăpăturile, victoriile și relocările, ci să găsim un nou mod, mai cald, mai matur și mai împreună de a le privi cu blândețe.

“Cumva, această nedreptate din Uranus a rămas cu mine, deși am doar 26 de ani și n-am trăit acele vremuri”

B365.ro: Alexandru, când ai auzit prima dată de Uranus, cartierul dispărut?

Alexandru Ivănoiu: Eram în liceu și am o amintire cu mama care se lupta pentru niște retrocedari ale unor case luate de comuniști. Atunci am aflat pentru prima dată că odată, în istoria acestui oraș, Ceaușescu a decis să-i mute pe unii sau pe alții și să le demoleze casele. După aceea, cumva această nedreptate a rămas cu mine.

B365.ro: Ce este Asociația IOTA?

Alexandru Ivănoiu: Eu și Ilinca Prisecariu, colega și buna mea prietenă, am fondat Teatrul Improbabil, un teatru radiofonic independent. Ne trebuia o formă legală în care să existăm, cum au nevoie toți independenții, și am fondat această asociație. Tot IOTA a creat proiectul “Eu sunt Uranus” care se va desfășura în jurul spectacolului în lunile noiembrie și decembrie.

„Eu cred că Uranus se întâmplă în continuare, nu s-a terminat, empatizam și acum cu această distrugere”

B365.ro: Îți place să spui povești simple, chiar naive. De ai ales Uranus drept subiect? Este o temă grea, nu se învață la școală, o bucată din București a fost ștearsă de pe față pământului.

Alexandru Ivănoiu: Pentru că eu cred că Uranus se întâmplă în continuare, nu s-a terminat, empatizam și acum cu această distrugere. În istorie, mereu este vorba despre o relocare, dacă ne gândim la cei care au fugit din Ucraina din cauza războiului și până la exemple foarte simple de relocare, cum ar fi un divort, o despărțire. Uranus a rămas în conștiința oamenilor.

“Încercăm să ne uităm puțin mai atent la oraș, la vecinii noștri, și să avem o relație mai matură cu Bucureștiul, să nu-l mai tratăm ca pe un oraș-hotel”

B365.ro: Ce este “Eu sunt Uranus”?

Alexandru Ivănoiu: Este un proiect de îmbrățișare a Bucureștiului. Mobilizați de spectacolul “Câini vs Uranus” încercăm să ne uităm puțin mai atent la oraș, la vecinii noștri, și să avem o relație mai matură cu Bucureștiul, să nu-l mai tratăm ca pe un oraș-hotel, cum facem de multe ori. Să nu mai spunem eu sunt aici în tranziție, Bucureștiul este un loc temporar, până când mă voi muta în altă țară. Ar trebui să luăm ce este al nostru într-un sens sensibil, să ne recunoaștem spațiile, orașul. Vor exista tururi ghidate realizate de arh. Dorothee Hasnaș în cartierul Uranus, vor fi discuții după spectacol și, pe lângă acestea, facem și o expoziție online unde cei care au trăit în cartierul Uranus pot urca fotografii cu locuri pe care nu vor să le uite. Acele fotografii sunt împletite cu fotografii de arhivă din cartierul Uranus.

B365.ro: Arh. Dorothee Hasnaș cum te-a inspirat? Cum ai ajuns la ea și la proiectul Uranus Reconciliere, Uranus Acum?

Alexandru Ivănoiu: Când am început să scriu piesa și prima scenă, care este profund despre Uranus, am consultat materialele și mărturiile de pe site-ul Uranus Acum și m-au inspirat foarte tare. Am invitat-o pe arh. Dorothee Hasnaș la spectacol, i-a plăcut foarte mult, și de acolo a început colaborarea noastră.

“Mi se pare foarte frumos că Uranus a devenit o preocupare pentru cei tineri care nu au trăit acele vremuri”

Arh. Dorothee Hasnaș: Mi se pare foarte frumos și interesant că un dramaturg, care face parte dintr-o generație atât de tânără, a fost atât de preocupat să înțeleagă ce s-a întâmplat acolo, în Uranus. Spectacolul este foarte impresionant, tinerii au câștigat o finanțare de la Primăria sectorului 5 ca să facă 5 reprezentații, urmate de un tur de cartier și de o discuție, moderată de mine, cu foști locuitori, în care se va vorbi despre ceea ce a fost cartierul Uranus și cum se poate reintegra și relega această bucată de oraș, Despre cum putem să lucrăm cu istoria, să facem pace cu ea și să înaintăm. Este foarte frumos și mi se pare onorant că m-au invitat să moderez aceste întâlniri.

“Apare în spectacol povestea unor bătrâni care au refuzat să plece din locuința lor din Uranus și s-au sinucis acolo”

B365.ro: Ai reconstruit în spectacol scene care s-au întâmplat în timpul demolării cartierului Uranus?

Alexandru Ivănoiu: Am aflat de pe uranusacum.ro despre cazul real al unor bătrâni care au refuzat să își părăsească locuința și s-au sinucis acolo. Nu a fost casa lor efectiv dărâmată peste ei, așa cum apare în spectacol. Mai există și povestea reală a arhitectului care se ocupa de demolări. Mama lui locuia în Uranus și el a făcut planurile astfel încât demolările să treacă pe lângă casa mamei sale. Comuniștii au schimbat însă acele planuri, iar când mama lui a aflat, a făcut infarct și a murit pe loc. Aceste două povești sunt reale, restul am dramatizat.

“Am jucat pe terasa MNAC, pe scena care se află chiar deasupra cartierului Uranus”

Alexandru Ivănoiu: A fost foarte important pentru noi să jucăm spectacolul chiar pe locul unde a fost cartierul Uranus, și aici mulțumim MNAC pentru găzduire. Am jucat pe terasa MNAC, pe o scenă care se află chiar deasupra cartierului Uranus, am vorbit despre fapte care s-au întâmplat chiar sub noi.

„Spectacolul nu este doar despre Uranus, ci și despre victoriile și eșecurile societății noastre din ultimii ani”

B365.ro: Este un spectacol interactiv, fresh, modern, are muzică bine aleasă, dar nu e numai despre Uranus, asta am observat.

Alexandru Ivănoiu: Uranus este un pretext, spectacolul nu este numai despre Uranus. Oricum metaforele spectacolului nu sunt foarte fixe, nu este o chestie pe care s-o poți traduce exact. Ele funcționează împreună și separat la un nivel sau altul. Tot textul este gândit sub acest cadru convențional al unui bloc în care trăim cu toții și ne uităm în niște mici apartamente, în care acești mici oameni fac anumite lucruri. Am reluat și povestea din anul 2013 cu copilul mușcat și omorât de câini, am reluat tema actorului aflat la debut, a femeii în societate, cumva am trecut prin mai multe apartamente în care știam că mai avem ceva de rezolvat.

“Bucureștiul văzut de pe terasa MNAC este frumos și trist. Te bucuri de priveliște, dar cu ce preț?”

B365.ro: Cum se vede Bucureștiul de pe terasa MNAC?

Alexandru Ivănoiu: Frumos și trist. Sigur, este o terasă, o deschidere, un wiew cum se spune mai nou, dar când știi pe ce stai este foarte trist. Eu personal eu nu sunt un adept al Catedralei Mântuirii Neamului, nu știu dacă este cea mai bună decizie și cea mai bună investiție, dar locul este un simbol. Stai pe Parlamentul României și ai, vis-a-vis, acea Catedrală enormă, asta spune ceva despre noi ca neam. Mulți oameni au murit construind Casa Poporului. Sigur, te bucuri de priveliște, dar cu ce preț?

“Se creează un pod atunci când copilul merge la teatru și își aduce părintele ca să-i arate ceva, și nu invers. Pentru noi această este cea mai frumoasă reușită”

B365.ro: Care a fost feedbackul pentru spectacolul “Câini vs Uranus”? Spectatorii tăi sunt oameni tineri și foarte tineri, tu la Revoluție nu erai nici măcar conceput.

Alexandru Ivănoiu: Nu, nu eram. Este foarte special faptul că, la un moment dat, noi nu ne-am mai cunoscut publicul. Dacă la primele reprezentații ne uitam în public și știam 80% dintre persoane, acum dacă știm 10. Cred că și în asta se măsoară reușita unui spectacol, atunci când nu îți mai cunoști publicul, mai ales în teatrul independent. Media de vârstă este foarte variată. Chiar aseară, la spectacol, am întâlnit o adolescentă care venise să vadă piesa a două oară și a adus-o și pe mama ei, care a fost foarte, foarte impresionată. A râs, a plâns, a trecut prin mai multe stări foarte profunde. Se creează un pod atunci când copilul merge la teatru și își aduce și părintele ca să-i arate ceva, și nu invers. Pentru noi aceasta este cea mai frumoasă reușită.

“Nu știu unde să pun punctul exact, dar în mod cert și pe mine m-a afectat comunismul, deși m-am născut în 1997”

B365.ro: Ai spus că “prin tot ceea ce facem căutăm să nu ne ascundem rănile și crăpăturile, victoriile și relocările”. De ce este important ceea ce faceți?

Alexandru Ivănoiu: Pentru că ne urmăresc lucrurile acestea. Și un corp omenesc, dacă este lovit într-un loc, sigur se va vindeca în timp, dar trauma rămâne. Și nu cred că este util să ne ascundem de acest proces al vindecării, mai degrabă trebuie să vorbim despre ce ne apasă și ce ne doare, să vedem ce facem cu trecutul nostru. Pentru că nu știu unde să pun punctul exact, dar în mod cert și pe mine m-a afectat comunismul, deși m-am născut în 1997. Și pe mine mă afectează Uranus, deși nu am fost relocat. Este ceva care face parte din structura și din istoria noastră și trebuie să admitem că suntem împreună în asta.

“Am trăit la Viena 4 luni, dar în București mă simt util”

B365. ro: Te vezi trăind în alt oraș?

Alexandru Ivănoiu: Și la Teatrul Improbabil am vorbit despre oraș. Aici sunt prietenii mei, aici este familia mea și aici mă simt util. Cunosc Bucureștiul, cunosc oamenii. Am locuit timp de 4 luni la Viena, desigur, am învățat enorm și mi-a plăcut enorm orașul și toată acea perioadă, dar nu mă simțeam util acolo.

“Se spune că nu poți scrie despre ceva ce nu ai cunoscut. Dar eu am putut să cunosc, am putut să mă documentez despre Uranus”

B365.ro: Te-ai gândit vreodată, atunci când ai scris scenariul Câini vs Uranus, pe cine mai interesează ce s-a întâmplat în anii ’80 sau cum a fost construită Casa Poporului?

Alexandru Ivănoiu: Am avut un workshop cu dramaturgul Duncan Macmillan și acolo s-a spus din nou că nu poți scrie despre ceea ce nu cunoști sau nu ai trăit. Ei bine, Duncan MacMillan a întors vorba asta și a spus: nu poți scrie despre ceea ce nu poți cunoaște. Ori, eu am putut să cunosc, să mă documentez, și atât timp cât pe mine m-a lovit ce am aflat, eu având 26 de ani, am avut certitudinea că îi va lovi și pe alții. Și aceasta ține puțin și de felul în care construiești lucrurile, cred că dacă ai un subiect pe care ajungi să-l cunoști foarte bine, ține de măiestria ta să produci această emoție și în alții, să creezi interes, empatie și curiozitate.

B365.ro: Când se va juca din nou Câini vs Oameni, să știe lumea să vină să vă vadă?

Alexandru Ivănoiu: În noiembrie vom lansa proiectul “Eu sunt Uranus”, iar următoarea reprezentație a spectacolului va fi pe 19 nov și pe 2, 3, 9 și 10 decembrie. Vom juca afară, dar vom avea și căldură, va fi cu încălzitoare și pături, să nu se teamă publicul de intemperii.

Vezi și: Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați

“Importanța proiectului Eu sunt Uranus constă în revitalizarea amintirilor legate de cartierul Uranus, în educarea comunității cu privire la trecutul său istoric”

Proiectul „Eu sunt Uranus” are ca scop principal recuperarea și conservarea memoriei cartierului Uranus și spectacolele de teatru cu site-specific, contribuind la îmbogățirea vieții culturale din sectorul 5 și din București. Importanța acestui proiect constă în revitalizarea amintirilor legate de cartierul Uranus, în educarea comunității cu privire la trecutul său istoric și în dezvoltarea unui spirit civic activ și a gândirii critice.

„Impactul direct al proiectului este îmbunătățirea relației locuitorilor cu spațiile lor de locuire și între ei, iar impactul indirect constă în promovarea unei echipe tinere de artiști și în îmbogățirea patrimoniului cultural al orașului. Prin activitățil multidisciplinare și prin impactul emoțional (deja verificat în reprezentațiile anterioare ale spectacolului câini vs uranus), Asociația IOTA creează un proiect unic, cu șanse reale, bazat pe colaborare și manifestând deschidere către locuitorii sectorului 5 și față de comunitățile implicate (persoane mutate din Uranus, comunități vulnerabile și artiști independenți”, anunță IOTA.