Demolarea Pieţei Matache: „Ne alungă omul nou?”

O parte critică aspru această măsură, fapt uşor de observat la protestul mut care a avut loc astăzi, chiar lângă piaţă, la care au participat circa 100 de persoane, dintre care vreo 30 de ziarişti. La care s-au adăugat vreo 30 de jandarmi şi poliţisti pentru că, nu-i aşa?, presa reprezintă, potrivit şefului statului, o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. Vorba unei trecătoare: „Când mergeam în piaţă şi veneau tiganii să mă fure nu vedeai picior de poliţist, acum când au venit câţiva ziarişti să facă poze e plin de ei.”.

Aşadar, avem tabăra care-l contestă pe Sorin Oprescu în această operaţiune, şi care spune că nu degeaba numele lui se termină în „escu”, precum cel care a condus România până în 1989. La o poză de grup de astăzi, unul dintre protestari purta o mască de gaze şi o pancartă pe care scria: „Ne alungă omul nou?”. Mircea Toma, prezent şi el, consideră că banii care sunt băgaţi în construirea bulevardului Uranus ar fi putut fi folosiţi pentru refacerea clădirilor vechi şi transformarea Bucureştiului într-o atracţie turistică extrem de atractivă pe plan internaţional.

Există însă şi oameni care nu plâng după Piaţa Matache. „Era un focar de infecţie, bine că o demolează. Nu mai treceam pe acolo pentru că era plin de hoţi şi de mizerie”, spune o doamnă care locuia în zonă. „Eu m-am şi bătut cu un hoţ. Vroia să-mi ia banii din mână”, o completează alta. La un moment dat au venit şi doi romi. „Normal că-mi pare rău, stăm de atâţia ani aici. Ceauşescu a construit şi ăştia vin să dărâme!”, este de părere cel mai tânăr dintre ei. „Este scandalos domnule, ăştia vin să dărâme tot. Ce construiesc la loc? Nimic!”, l-a completat prietenul lui mai în vârstă.

Cei doi s-au evaporat la venirea forţelor de ordine. Forţe care au venit foarte hotărat şi au format un cordon între şosea şi mulţimea de ziarişti, artişti sau oameni de prin zonă care veniseră să-şi ia rămas bun de la piaţă. Dragoş Bucurenci nu a pierdut ocazia şi i-a pozat repede, lucru pe care l-am făcut şi eu, „mandru” că aveam acum, alături de noi, poliţişti care să ne impiedice să călcăm pe carosabilul plin de pericole şi care să ne apere de elementele infracţionale specifice zonei.

Am încercat apoi să intru în hală, dar era imposibil, clădirea fiind pregătită de demolare şi fiind sigilată. Intru apoi în singura cameră deschisă publicului, care se întâmpla să fie o mică bodegă. O ţuică doi lei, iar o bere trei lei. Aspectul? De secolul XIX, toamna, imediat cum treci de Caracal. Clienţii barului? Trei moşi care sorbeau cu sete din ţuicile lor. Unul dintre ei avea o şapcă cu PD-L. „Băsescu e fratele meu, cu el am votat şi cu el am să votez în continuare”, îmi explică el mândru, în râsetele celorlalţi. „Fi-ţi-ar fratele al dracu’, că m-am săturat de el!”, spune un tovarăş de pahar. „Pe Băsescu nu l-am votat niciunul dintre noi, nu ştiu cum a ajuns ăsta preşedinte. Eu cred că a câştigat alegerile cu şmenuri, altfel nu avea cum!”, a continuat acesta. „Au venit ăştia la alegeri cu găleţi pline cu carne, făină, ouă. Toţi am luat, cum să nu luăm? Era gratis. Dacă am votat cu ei?! Da’ de unde!”, a spus şi al treilea. Când au început să insiste să beau şi eu ceva cu ei le-am explicat că sunt în timpul serviciului şi am ieşit, urându-le distracţie plăcută în continuare şi să se bucure de Piaţa Matache. Cât mai au timp.