Demolarea Cartierului Evreiesc, episod tragic în istoria Bucureștiului. Cum a fost pusă la pământ Casa cu havuz “Malide”, de pe strada Parfumului

Dacă ajungi azi în zona Unirii și mergi spre Dudești, este greu să-ți imaginezi că acolo a existat un cartier cu 300 de ani de istorie, un labirint de străzi mici, pline de viață, cu case joase și curți tihnite, cu prăvălii, sinagogi, școli și ateliere meșteșugărești.

Cartierul Evreiesc se întindea aproximativ între Calea Văcărești, Calea Dudești și zona actuală a Pieței Unirii și a dispărut aproape complet în anii ’80, în epoca de aur a buldozerelor.

Rețeaua de străzi a fost total ștearsă, oamenii s-au trezit alungați din case și mutați în blocuri uniforme, zone rezidențiale cu valoare culturală și comunitară au fost rase sau mutilate.

Demolarea Cartierului Evreiesc, moment violent de transformare urbană. Nicolae Ceaușescu nu dorea să sistematizeze Bucureștiul, ci să-l reconstruiască de la zero, din lama buldozerului, de la firul ierbii

Cartierul Evreiesc era unul din cele mai vechi din București și, la apogeul său, nu însemna doar o zonă a orașului, ci locul unde trăia una din cele mai mari și mai dinamice comunități evreiești din Europa de Est. În jurul anul 1930, în București existau aproximativ 80.000 de evrei, buni comercianți, negustori, întreprinzători.

Reședința Malide a fost proiectată în stil neoclasic și avea 11 camere, grădină și havuz. Casa ar fi împlinit 100 de ani în 1989

În perioada 1983-1988, pentru a fi construit noul Centru Civic faraonic, au fost distruse sute de clădiri istorice, sinagogi și străzi întregi. Dispărută este azi, în totalitate, strada Banul Mărăcine (fostă Spaniolă și Israelită) și mutilată a fost și strada Labirint.

Cristian Malide locuia în anii ’80 în casa părintească de pe strada Labirint colț cu Parfumului și, în vara anului 1988, a fost mutat împreună cu părinții și cu mătușa sa paralizată într-un apartament din Vitan. În locul Casei Malide s-a ridicat apoi un bloc cu 4 etaje.

Mai jos, interviu cu Cristian Malide, fost locuitor al Cartierului Evreiesc. În anul demolării, Cristian Malide avea 32 de ani, era electronist la Institutul de Cercetări și Componente Electronice și a rămas pasionat de fotografie.

Strada Parfumului se afla într-o zonă cuprinsă între Calea Văcărești, strada Mămulari și strada Olteni și avea case cu o arhitectură diversă. În mintea dictatorului, Cartierul Evreiesc era prea insalubru, prea dens, prea vechi și deloc socialist-monumental.

După cutremurul din 1977, zona a fost inclusă în perimetrul noului Centru Civic, proiectat în jurul Casei Poporului de azi și al axei reprezentate de Bulevardul Unirii, fost al Victoriei Socialismului.

Casa Malide și demolarea ei au fost evocate de scriitoarea Silvia Kerim în volumul “Vedere din Parfumerie”

Silvia Kerim (1931-2016), scriitoare și jurnalistă, a fost martoră la demolări și a scris “Vedere din Parfumerie” și “Fereastră de la Veneția”, cărți în care surprinde atmosfera unei epoci și a locurilor dispărute în anii 80.  Doar în rândurile sale se mai păstrează memoria familiilor și a caselor distruse.

Casa Malide era peste drum de Primărie, la capătul străzii Parfumului, colț cu Labirint. Era o casă impunătoare, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. Era albă, cu două ferestre la stradă cu partea dinspre Labirint și câteva ce dădeau spre curtea largă. (Silvia Kerim în „Vedere din Parfumerie”).

Cristian Malide: Intrarea în casă era ca un decor de teatru. Ușa de fier forjat, cu vreo patru secțiuni, avea geamuri groase, colorate, pe care le menționa Silvia în „Vedere din parfumerie”. Urma un hol intrare, în ultimii ani, cu totul lipsit de poezie, stocam acolo lemnele de foc. Ușile de lemn dădeau spre sufrageria imensa și erau cu monograma familiei.

Ca să intri în casă, pășeai pe cel puțin 6 trepte joase, foarte largi, mărginite vara de palmieri mici, frumos așezați în ciubere de lemn.

Curtea, pardosită cu piatră dreptunghiulară, rozalie, era întotdeauna măturată “bec”. Avea și un havuz mic, cam cât două roți de caleașcă alăturate, din care țâșnea în sus un izvor mititel de apă curată.

Mai ales la havuz ne uitam noi, copiii – noi nu aveam havuzuri prin curți, ci doar cișmele care, iarna, pe vreme geroasă, erau lăsate să curgă întruna, ca să nu înghețe apa. (Silvia Kerim, „Vedere din Parfumerie”, editura Minerva, 2003. Casa Malide, pg. 59).

“La sfârșitul anilor ’80, urma să ne prefacem cu toții într-un vast “spațiu verde”

Silvia Kerim în “Vedere din Parfumerie”: Așa își dorea Ceaușescu: ca pe aici să se lăfăie un parc imens, nou, lipsit de amintiri, mânat de acea voluptate furibundă de a distruge tot ce venea din istorie, tot ce însemna trainic, bun, frumos și creștinesc.

Cei care urmau să fie demolați erau obligați să semneze o cerere adresată ICRAL-ului în care rugai să ți se demoleze casa, cu toată considerația față de partid și de stat. Cui îi pasă de fleacurile astea? Cui îi pasă că rămâneai fără curtea în care te-ai jucat cu păpușile? Că smulgere asta din casă echivala cu o moarte lentă? Ori bruscă.

Vezi și:

• Cea mai veche și mai iubită casă de pe Parfumului a renăscut. În “Parfumeria” din cartierul evreiesc, Silvia Kerim a trăit o dragoste profundă cu regizorul Mircea Veroiu

Lista caselor demolate pe strada Labirint, azi amintire

Cristian Malide: Casa noastră avea două corpuri, se afla pe str. Labirint la numerele 70 și 70 A, pe Parfumului fiind doar curtea. La numărul 72 era Casa Sacalis, un imobil cu o curte lungă și îngustă. La nr. 74 era casa Luciei Avram, cu o curte foarte mare, cu grădină la stradă, un corp de clădire în spate și altul perpendicular pe stradă. La numărul 78 era azilul Calist cu o imensă curte interioară, cu turlă și capelă. La numărul 94 vedeai o casă retrasă de la stradă, cu o curte uriașă și la demisol locuia Virginia, colega mea de școală.

La nr. 98, colț cu Traian, era Alimentara “Tabacu”. Toată zona numerelor pare a fost demolată, doar clădirea de vizavi de Alimentară, de la nr 113, a supraviețuit. O parte a străzii Labirint, cea cu numere impare, a supraviețuit dar nu în totalitate. Șirul de case de la numărul 7 făcea parte din Aleea Parfumului și au scăpat, acum pe plan denumirea oficială este Intrarea Parfumului.

“Pe strada Ceauș Radu, la numărul 9, mergeam să cumpăr borș făcut în casă, cu un leu”

Cristian Malide: Strada Parfumului era destul de circulată, aveam și transport public, îmi amintesc că pe acolo trecea tramvaiul. Sunt multe elemente de adevăr despre casa noastră în cartea Silviei Kerim, știa foarte bine cartierul, acolo locuia. Cât despre reședința noastră, Silvia Kerim a urmărit un fel de legendă urbană, ea vorbește despre casa Malide din perioada interbelică.

Cristian Malide: Bunicul a cumpărat casă în anii ’40 iar părinții s-au refugiat de la Galați în 1944, când veneau sovieticii. Silvia Kerim vorbește despre casa cu geamuri colorate, erau cele de la intrarea mare de pe Parfumului. Demolarea a venit în 1988, bunica Malide murise în 1987 și, când a venit camionul și ne-a luat, cea paralizată era sora ei, mătușa mea. Nu avea scaun cu rotile, ci un cadru, se mișca greoi.

Cristian Malide: Până la urmă, mutarea la bloc, paradoxal, a fost bună. Mătușa se deplasa cu greu, în casă aveam camere mari și trebuia să străbată un culoar lung până la baie, era dificil. În schimb, la bloc, dormitorul era chiar lângă baie, putea să ajungă mai repede, din punctul acesta de vedere a fost mai avantajos. Aveam o curte relativ mare cu două porți mari, pentru trăsuri probabil, pentru că imobilul data din 1889.

“Casa nu a scăpat complet de naționalizare, în anii ’60 îmi amintesc că ne băgaseră o mulțime de chiriași, noi eram 5 persoane și stăteam într-o singură cameră”

Cristian Malide: Aveam vreo 5 familii de chiriași, stăteau și în pod, deși nu prea era locuibil. Grădina era frumoasă, în centru avea un havuz în care ne scăldam vara, noi ziceam că e piscină. În grădină erau flori, pe Parfumului aveam liliac, în grădină aveam pomi fructiferi, cais, piersic, cireșe și vișin. Am avut o copilărie frumoasă, noi eram mici și nu prea ne afecta comunismul.

În 1985, deja se apropiau demolările de casa noastră, era o certitudine, nu mai era doar o posibilitate. La noi s-a întâmplat exact cum i s-a întâmplat unui prieten, Mircea, care avea casă pe Labirint 20 colț cu Mircea Vodă. Cu doi ani înainte m-a chemat să-i fotografiez casa, dar a fost amânată demolarea și l-a prin iarna fără lemne. Așa a fost și la noi, în toamna lui 1987 așteptam demolarea, eram cu lucrurile strânse și s-a amânat pentru primăvară. Am stat o iarnă cu toate lucrurile strânse și a trebuit să luăm combustibil de urgență, lemne la preț mai mare.

“Ceaușescu Pingelică nu a venit în cartier, nu a venit personal să facă cu mâna, dar a demolat”

Cristian Malide: Casele din cartier erau valoroase, nu era mahala, multe din locuințe erau frumoase. Mai există acum din Labirintului doar partea cu numere impare, au fost demolate clădirile de la numerele pare. Demolarea a îndreptat bucla care o făcea str. Labirint, de la noi de la Parfumului, spre Hala Traian.

B365: Vă pare rău de faptul că ați pierdut casa?

Cristian Malide: Sigur că da, cu grădina și curtea era însă mult de lucru, cădeau frunzele, aveam de făcut reparații, dar era frumos. Partea din față era casă boierească și în spate aveam un corp cu etaj, imobil de raport. Camerele erau mari, frumoase, dar nu foarte practice, înălțimea de 3, 80 metri era greu de încălzit, aveam sobe mari de ceramică albă, doar că în jurul sobei era cald și în colț frig.

Cristian Malide: Acum nu mai există strada Labirint, cred că îi zice Mircea Vodă. Pe colțul unde a fost casa noastră este acum un bloc cu 4 etaje, la revoluție avea doar fundația și s-au terminat lucrările cam prin 1994. Acolo unde aveam noi curtea și grădina există azi o grădină japoneză, nu este doar blocul.

Citește, mai jos, și alte istorii ale cartierelor bucureștene 

• Finanțe, cartierul fără blocuri comuniste din Bucureștii Noi. De la moșia mitropolitului la moșia statului
• Dămăroaia din Bucureștii Noi, cartier tihnit, dar cu blocuri între case. Bazele sportive au fost distruse, accesul la malul lacurilor este îngrădit
• Cum au apărut Bucureștii Noi, opera vizionarului Nicolae Basilescu, omul paradoxal numit în epocă “un mare escroc”. Cartierul avea fabrică de bere, de cărămizi și lăptarie
• Pajura, perla coroanei verzi din Bucureștii Noi, cartierul unde a stat Emil Constantinescu. Paradoxal, în comunism, unii au avut voie să-și facă vile printre blocuri
• Floreasca, primul mare cartier construit de comuniști în București. Cum a ajuns raionul socialist magnet pentru milionari de azi
• Rahova, cartier cu istorie extraordinară, ignorat de centrul Bucureștiului. Zona va avea o hartă a locurilor unde s-au întâmplat evenimente remarcabile
• Expoziție de palate prețioase pe Polonă. Nobila stradă, cu cele mai multe și fermecătoare intrări din București, a fost sluțită pe alocuri de blocuri stridente

• Elisabeta, primul mare bulevard tăiat în București, după model parizian. Drumul avea “pavagiu de piatră cioplită și trotuare cu lespezi de gresie”
• FOTO I Cele mai frumoase case din vechiul cartier Vitan-Dudești, unele adevărate castele scăpate de la demolare. Comorile arhitecturale ascunse după blocuri
• FOTO I Vitan, ultimul cartier ridicat în comunism. Blocurile n-aveau magazine la parter, toată lumea urma să mănânce la Circul Foamei, devenit primul mall din București
• Calea Moșilor, traumele unui cartier al contrastelor. Cea mai veche arteră comercială a Bucureștiului și degradarea ei continuă
• Aviatorilor, cartier de protocol amețitor de scump, unde proprietarii își vând rar casele. Cum a devenit Bulevard un “drum de țară, mizerabil de primitiv”
• Sălăjan, vatra boierilor Dudescu acoperită de blocuri. Cum de a rămas singurul cartier din București care încă mai poartă numele unui stalinist sinistru
• FOTO I Chitila, orășelul care depășește, ca standarde de viață, vechi cartiere din București. În 1910, avea primul aerodrom din țară
• Băneasa, cartier și străveche zonă de loisir de care toți vor să profite. Pe vremuri avea han, fabrică de oțet, de săpun și moară, acum are uriașă miză imobiliară
• FOTO I Trecut-au anii și în Grozăvești. Cartierul muncitoresc-studențesc de prin ‘’80 e azi complet diferit, cu blocuri și mall-uri unde erau fabrici și uzine
• O istorie uitată: Herăstrău, agrement, propagandă și sovietizarea naturii. Cel mai mare parc al Bucureștiului e ctitoria Regelui Carol al II-lea
• Cum se trăiește în cartierul Gara de Nord – Matache Măcelaru, după măcelul demolărilor. Mașini și claxoane pe ruinele unui loc pe vremuri fermecător
• EXCLUSIV | Demolări și praf apocaliptic. Cum a fost construit Bd. Victoria Socialismului, azi al Unirii. Neștiuta istorie a arterei faraonice a lui Ceaușescu și a faimoaselor fântâni
• “Orașul neterminat” – Micul Paris era planificat să devină Mica Moscovă. Cum a fost construit Bucureștiul socialist și istoria cartierului-dormitor Dristor I INTERVIU
• Renașterea Blocului Liric, minunea care schimbă viața bucureștenilor din cartierul Cișmigiu. Aici, de pildă, oamenii își fac singuri compost pentru grădini
• EXCLUSIV | Bucureștenii care redau gloria unui loc rămas fără glorie: Piața Palatului Regal, acum a Revoluției. Cum poate fi transformată parcarea MAI într-o oază de verde
• EXCLUSIV I O singură clădire redă viața unui întreg cartier. Bursa Mărfurilor București, monument industrial de rară frumusețe, e acum The Ark – arca lui Noe din Rahova-Uranus
• EXCLUSIV I O istorie fabuloasă. Parcul Tineretului, făcut cu eforturi gigantice pe fosta groapă de gunoi Valea Plângerii – Cocioc, cel mai toxic teren din București
• EXCLUSIV I Parcul Circului, o groapă de gunoi transformată în Paradis. Cum se alege praful de opera unui mare arhitect peisagist din București
• Titulescu, cartier cu prețuri săltate de Piața Victoriei, dominat de cel mai frumos palat administrativ din București: clădirea Primăriei Sectorului 1
• Tei, cea mai mare resursă verde-albastră din București. De la săraca mahala cu copii în cămăși de sac în toiul iernii la cartier cu blocuri de lux pe malul lacului
• VIDEO | Bucureștiul dispărut. „Între Bariera Vergului și Bariera Mogoșoaiei”, cum arăta cartierul Ștefan cel Mare înainte să apară blocurile
• Invitație la îndrăgostire. Flămânda și Sfânta Ecaterina, cartiere unice, care-și păstrează numele de mahalale și tot farmecul din vechiul București | INTERVIU
• De ce e Floreasca un cartier atât de atractiv (și scump), deși e plin de blocuri tip cazarmă, cu apartamente minuscule. Microuniversul ridicat în locul hipodromului lui Negropontes
• Într-o mare de blocuri comuniste, două oaze de case vechi din cartierul Tineretului au scăpat de demolare. Parcelarea Lânăriei, concepută de arhitectul palatelor din Micul Paris
• Cartierul Tineretului, construit în ritm infernal, a înlăturat brutal casele și rostul a mii de bucureșteni. Călătorie în lumea dispărută a florarilor de la care Regina Maria lua bujori
• Cartierul evreiesc din vechiul București, azi umbra unui spațiu cândva vibrant, cu prăvălii și case interbelice valoroase. Unde azi e magazinul Unirea era inima comunității
• Dorobanți, azi cartierul cu cele mai râvnite vile din București, a plecat de la case-vagon cu grădini mari. Cine au fost dezvoltatorii care au transformat spectaculos zona | Interviu
• Pipera, exodul bucureștenilor în câmp. Cartier de business cu zgârie-nori lângă urbanism de tarla, aplicat după coduri de pe vremea lui Cuza I INTERVIU
• Ferentari, cartierul promisiunilor neonorate de mai bine de 100 de ani. Cum a ajuns “Câmpul Veseliei” să fie considerat ghetoul Bucureștiului | INTERVIU
• Colentina, pe vremuri colea-n tină, cartierul căruia natura i-a dăruit și lac, și râu. Unde acum e Parcul Plumbuita, cândva era o mare mlaștină din București | INTERVIU
• Icoanei, cartierul perfect pentru plimbare. Mahalaua de unde izvora Bucureștioara cu apă “greu mirositoare”, acum zona cu cele mai frumoase (și scumpe) case din București
• Iancului, vechi cartier bucureștean și marile transformări prin care a trecut. Ca să-l refacă așa cum voiau, comuniștii i-au închis complet bulevardul vreme de 2 ani
• Militari: cum s-a transformat din cartier-dormitor liniștit în comunism, în dormitor neliniștit în capitalism. Este singurul cartier din București care n-a avut parc până anul acesta
• Cățelu, singurul cartier din București cu locuințe cu prispe lungi, ca la țară, geniala “găselniță” a unui mare arhitect, Tiberiu Niga
• Bucureștii Noi, așezarea clădită de la zero de magnatul Basilescu, un om cu un vis formidabil. “Comunele suburbane se înăbușă sub dictatura primarului central și a hoților”
• Acolo unde azi e grandioasa amenajare Lacul Morii, cu cele mai pitorești apusuri din București, a fost odată străvechiul Crângași, cu biserică și cimitir. În locul lor au apărut blocuri I Interviu
• “În Titan, stelele-s mentosane”. Cel mai mare cartier muncitoresc din București a fost admirat până și de președintele Nixon și de dictatorul Mobutu | Interviu cu jazzmanul Iordache
• “Domenii” de vis, cu case cu grădini de milioane. Peste o sută de familii se luptă cu rechini imobiliari și presează administrația să protejeze frumusețea unui cartier unic în București
• Bucureștenii din Berceni au câștigat meciul cu investitorul care voia să transforme baza sportivă Girueta în hipermarket. ”E un caz fericit unic, lista parcurilor sportive demolate e uriașă”
• VIDEO I Podul Calicilor sau Calea Rahovei, drumul negoțului din care s-a născut un cartier. Rahova, în imagini: trecutul pitoresc al unui mic sat înghițit de un mare oraș
• VIDEO | La mulți ani, Berceni (ori îți place, ori te temi)! Acum 59 de ani, nașterea cartierului era anunțată la gazetă
• Incredibil, dar adevărat în orașul betonat: Vatra Luminoasă, cartierul-miracol cu case cu grădină pentru bucureșteanul simplu. Case ieftine și subvenționate de stat