De ziua lui Emil Prager, inginerul care a înălțat Bucureștiul modern din beton armat. Cine era “Opapa” pentru nepoata strălucitului constructor I INTERVIU

Inginerul constructor Emil Prager s-a născut la 19 august 1888, anul în care a fost inaugurat Ateneul Român, și ne-a părăsit în 1985, când vechiul București era demolat cu ferocitate de buldozerele regimului comunist, ca să facă loc Casei Poporului, „măreața ctitorie a Epocii de Aur”.

Personalitate de excepție, meticulos, profund dedicat profesiei sale, ing. Emil Prager a continuat să învețe toată viața, ca să știe mereu tot ce e nou în domeniul tehnic mondial, chiar și în timpul comunismului

Imaginați-vă că inginerul Prager a muncit până la vârsta de 90 de ani.

1948, Antrepriza de construcții „Emil Prager” este naționalizată și inginerul ajunge chiriaș în casa sa, construită de el

Antrepriza de Construcții „Ing. Emil Prager” a fost preluată de Ministerul Construcțiilor, asa cum reiese din Anexa nr. 6 a Legii 119, și, de asemenea, întreg parcul de mașini aferent: 4 autoturisme (Mercedes, Plymouth, Ford Taunus), 2 motociclete, 12 autocamioane (Ford, Chevrolet, Mercedes, Chrysler Pickup, Opel-Blitz), ș.a.m.d.

Emil Prager a trăit aproape 100 de ani, în două secole diferite, și ne-a lăsat o moștenire uriașă, construită trainic și inegalabil din beton armat, o premieră pentru România începutului de secol XX

Activitatea complexă și atât de bogată a ing. Emil Prager a făcut să fie cel mai bun și mai căutat inginer din țară.

Omul și Opera sa excepțională, mai jos interviu cu Ioana Nicolau Costa-Foru, nepoata inginerului Emil Prager, informații inedite și imagini inedite din Colecția familiei Costa-Foru/ Prager.

În perioada interbelică, Antrepriza “Ing. Emil Prager” a construit edificii monumentale, ridicate în București sau în țară, dar și lucrări industriale, termocentrale, căi ferate, drumuri moderne, șosele, biserici, palate

Ioana Nicolau Costa-Foru: Bunicul meu a trăit într-o epocă în care i-a fost dat să vadă schimbări majore, atât în plan politic, cât și în plan tehnic.

Nimic nu i-a fost străin din toate acestea: studii la cele mai bine cotate școli și universități din țară, continuate prin studiu individual neîncetat pe tot parcursul vieții sale, două războaie mondiale, crearea României Mari, progresul tehnic, în general, și al tehnicii în construcții, în mod special, progres la care a încercat in permanență să se adapteze și al cărui promotor pe meleagurile noastre a fost cu siguranță, dragostea pentru arte, lectura, prietenii, călătoriile, schimbările de regim politic, venirea comunismului cu toate consecințele acestei transformări dure.

A trecut prin toate acestea păstrându-și optimismul și dragostea de viață și continuând să fie un profesionist de excepție. Amintirea lui ne este prețioasă, ziua bunicului era o zi de sărbătoare pentru noi.

Ing. Emil Prager a ridicat clădiri civile și industriale definitorii pentru România modernă, construcții reprezentative și astăzi

Emil Prager s-a născut în București într-o familie mixtă, tatăl său fiind austriac iar mama, româncă. La 12 iulie 1912, Emil Prager absolvea cursurile Școlii Naționale de Poduri și Șosele și era numit la Direcția Generală a Porturilor și Căilor de Comunicație de Apă din Ministerul Lucrărilor Publice.

În 1921, inginerul Prager a înființat un birou de studii, expertize și proiecte pentru lucrări din beton armat, primul de acest fel din România.

Biroul a fost transformat în faimoasa Antrepriză de Construcții “Ing. Emil Prager”, care a funcționat până în anul 1948 când a fost naționalizată, inginerului Prager fiindu-i confiscat totul. Despre acei ani de început, inginerul Emil Prager spunea spre finalul vieții:

Pentru că autobiografia, la vârsta mea, ține deja de istorie, vă rog să rețineți că sunt unul din cei mai vârstnici constructori români în viață, diplomat al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București încă din anul 1912, data de la care figurez ca inginer în Corpul Tehnic Român.

Subliniez că toate studiile mi le-am făcut în țară, unde am beneficiat de un corp profesoral de excepție. Mi-i amintesc cu emoție și dragoste pe toți marii mei profesori: Grigore Țițeica, Andrei Ioachimescu, Traian Lalescu, Anghel și Alfons Saligny. Aceștia, și alții,  mi-au insuflat dragostea pentru profesie.

Datorită lor am reușit să construiesc, în stil românesc, foarte multe edificii, câștigând nu o dată licitații la care participau prestigioase firme din străinătate.

Toata viața mi-am dedicat-o profesiei, înțelegând prin aceasta să-mi împrospătez cunoștințele, să preiau ce-i nou în lume, să caut să-l aplic creator la noi.

“Relația noastră a fost foarte apropiată. Opapa îmi povestea o grămadă de lucruri din tot felul de domenii. Niciodată, dar absolut niciodată nu m-am plictisit alături de el”

B365: Ce amintiri aveți cu bunicul dumneavoastră? În anul 1955, Emil Prager devenise chiriaș în casa construită de el.

Ioana Nicolau Costa-Foru: Bunicul meu, căruia îi spuneam Opapa, a fost un personaj prezent în permanență în viața mea. Eu m-am născut în 1955 în casa din str. Paris, în care era și el „chiriaș” pe vremea aceea, chiar dacă deja se mutase la Elvira Godeanu (dacă nu mă înșel s-au căsătorit în 1954, prima lui soție murise în 1952).

„Bunicul venea de multe ori seară târziu, din delegații, și ca să nu o deranjeze pe Elvira dormea în cameră cu mine. Mă trezeam deseori dimineața cu el în cameră. Mi-a fost apoi și naș de botez”

Ioana Nicolau Costa-Foru: După ce am fost evacuați din casa din str. Paris a devenit un fel de obicei ca duminica să fie ziua rezervată vizitelor și plimbărilor cu Opapa. Mă învăța lucruri pasionante, râdeam împreună, când am devenit mai mare mă ducea la muzeu.

De la el am învățat despre pointillism, cubism, despre Picasso, despre arta orientală (amândoi iubeam salonul de artă chinezească, închis pentru mulți ani, cred că s-a redeschis anul trecut). Mergeam în Cișmigiu și hrăneam rațele și lebedele (pe atunci există un fel de mic zoo pe lacul din Cișmigiu), mă răsfăța cu nuga sau cu zahăr candel, când era mai departe de ziua de salariu.

“Ne plimbam pe străzi și ne uitam la clădiri, niciodată nu mi-a spus nimic despre Antrepriza sa sau despre faptul că el fusese constructorul acelor clădiri, îmi arăta însă diferite detalii”

Ioana Nicolau Costa-Foru: Mergeam apoi s-o luăm pe Elvira de la teatru, așa se face că am văzut de nenumărate ori ultimul act din “Apus de soare” sau din “Vizita bătrânei doamne”, sau din “Moartea unui artist’. Aceste vizite însemnau și vizite în culisele teatrului. Era fascinant pentru mine: machiaj, costume, actori… Apoi, dejunam la ei. Elvira era o bucătăreasă grozavă și la ei am mâncat tot felul de „delicatese”, cum erau considerate la acea vreme, varză de Bruxelles sau sparanghel.

“Opapa îmi curăța și tăia mărul în felii de diferite grosimi, pe care le denumeam în fel și chip, feliilor groase le spuneam „mitocanul”

Ioana Nicolau Costa-Foru: După casa din str. Paris, în 1961, ne-am mutat chiar pe aceeași stradă cu Opapa, noi eram la nr. 31 și ei la 7, așa că mergeam de multe ori în vizită și în timpul săptămânii, la o înghețată (altă delicatesă de-a Elvirei!). Și, desigur, la ocazii, aniversări, Paște, Crăciun.

Opapa era încântător cu invitații, sincer cred că nimeni nu se plictisea cu el, știa lucruri din absolut orice domeniu, era interesat de toate, era informat, revistele pe care le vedeam la el erau adnotate pe toate părțile cu observații sau întrebări cărora le caută răspuns. Avea haz, era mereu vesel și bine dispus (sau așa ni se arăta). Mama mea considera asta un secret al longevității:

Mai există un secret al tinereții, care ținea de natura tatălui meu: era întotdeauna (sau aproape întotdeauna) bine dispus. Că e mai bine să râzi, decât să plângi pare să fi fost la el o terapie.

„Opapa era interesat de tot ceea ce era nou, în tehnică, știință dar și în artă, și era interesat nu numai la nivel de informație, ci la nivel de înțelegere, de cunoaștere”

Ioana Nicolau Costa-Foru: Când eram, cred, prin clasa a V-a mi-a cumpărat cadou cartea “Matematica modernă” a lui Papy, o noutate la noi pe vremea aceea, și am învățat împreună să scriem numerele în sistem binar. Avea, pe atunci, aproape 80 de ani!

De la el, indirect, am văzut și lumea, avea prieteni în toate colțurile lumii și primea ilustrate din tot felul de locuri; au fost baza colecției mele de cărți poștale.

“Marele lui proiect din acei ani a fost monografia „Betonul armat în România”. Îl găseam mereu lucrând la biroul lui, dar nu era un subiect pe care să-l dezbată cu mine”

Ioana Nicolau Costa-Foru: Îmi aduc acum aminte de o vorba a Elvirei, învața rolul pentru “Moartea unui artist” și eu îi dădeam replicile. Am întrebat-o ce înseamnă un bărbat seducător și mi-a răspuns: „Așa ca Opapa”. Nu prea am înțeles atunci.

Despre proiecte nu cred că mai putea fi vorba în anii aceia, oricum nu vorbea cu mine despre ele. Din câte știu de la mama, nici înainte nu povestea prea mult acasă despre activitatea lui profesională, și așa petrecea destul de puțin timp cu familia, printre deplasări și șantiere.

“Între 1948 și 1950, bunicul a lucrat ca inginer-șef al întreprinderii Sovrom Construcția, sub conducerea direcției sovietice reprezentată de ing. Dubinin. A contribuit la realizarea planului de electrificare a R.P.R”

B365: Cum a trecut Emil Prager peste schimbarea de regim politic din anul 1947-abdicarea forțată a Regelui Mihai I?

Ioana Nicolau Costa-Foru: În 1948, la 60 de ani, a luat-o „da capo”, desigur nu fără aprehensiuni, în condiții noi, nemaiîntâlnite. Și totuși, deznădejdea nu-i era proprie, n-a stat să tot compare ceea ce se întâmpla și nu putea fi abătut din drum, cu ceea ce ar fi putut fi.

La 25 decembrie 1950, acceptă propunerea de colaborare în cadrul unităților create de noul ministru al Energiei Electrice – aici funcționează ca inginer-șef al Trustului de Construcții Energetice, între 1951-1957, unde contribuie la organizarea lucrărilor planului de electrificare a țării și la construcția termocentralelor Ovidiu, Paroșeni, Doicești, Sângeorgiu de Pădure, Ișalnița, București Sud și la numeroase stații de transformare de înaltă tensiune, linii de transport pentru energie.

După 1958, devine inginer principal în Direcția tehnică a M.E.E, unde activează și în corpul de avizare a tuturor proiectelor de lucrări privind planul de electrificare, ca membru al Consiliului Tehnic al Ministerului, cu activitate permanentă până în 1980. În această perioadă este solicitat constant în calitate de expert de diferite institute de cercetare și proiectare în cadrul Ministerului Energiei Electrice, Ministerul Industriei Ușoare, Ministerul Metalurgiei, și a altor instituții publice.

„La cariera lui din perioada interbelică, se adaugă trei decenii de activitate în timpul comunismului, în care își continuă activitatea profesională în ciuda vicisitudinilor regimului și a vârstei înaintate”

Se păstrează amintirile unui fost coleg de-al său, inginerul Tiberiu Comănescu, așternute pe hârtie cu ocazia unui eveniment organizat de vărul meu și de mine la Casa Costa-Foru, cu ocazia împlinirii a 130 ani de la nașterea bunicului nostru. 

Regimul comunist s-a folosit de experiența, vitalitatea și profesionalismul inginerului Prager. “La peste 70 de ani, inginerul se urca pe o scară de cca. 6 metri înalțime”

Ing. Tiberiu Comănescu: L-am cunoscut pe d-l Prager prin anii ’60, când a venit la Uzina Electrică Grozăvești să ne dea o soluție la așezarea cadrului unei turbine pe fundație -TA-8 de 20 MW, prima turbină de termoficare instalată.

Datorită unei așezări inițiale necorespunzătoare, turbina vibra inadmisibil în funcționare. Cu această ocazie D-l Prager a controlat și starea fundației de beton armat după o perioadă de funcționare cu vibrații a turbinei, urcându-se pe o scară la cca 6 m. Avea, la acea dată, peste 70 de ani.

Între 1951 și 1952, dânsul a fost Director tehnic al Întreprinderii Energo-Construcția din cadul M.E.E. Din anul 1967, când am fost transferat la dir. Tehnică din M.E.E., am fost coleg de birou cu d-l Prager. Dânsul ocupa un post de consilier.

“În anul 1978, la vârsta de 90 de ani, Emil Prager a rămas numai pensionar, renunțând forțat la serviciu”

Ing. Tiberiu Comănescu: În 1970, se schimbase grilă de salarizare, Emil Prager era pe un post de ing. principal. Un fost dulgher ce lucrase la Antrepriza sa de construcții, și care ajunsese ministru al Construcțiilor Industriale, s-a dus la Ceaușescu și l-a informat despre activitatea D-lui Prager.

Ca urmare, d-l Prager a primit o pensie viageră de 3.500 lei și a început să lucreze cu jumătate de normă de inginer principal. Ministrul a dorit să-l ia consilierul său, însă D-l Prager l-a refuzat, avea 82 de ani și nu mai putea să facă față unor deplasări intempestive.

În 1978, când a împlinit vârsta de 90 de ani, d-l Prager a fost chemat la Cadre și i s-a comunicat că nu va mai fi plătit cu jumătate de normă pentru prezența sa la serviciu. Când s-a întors în birou ne-a adus la cunoștință comunicarea primită și răspunsul său a fost: “Toată viața am lucrat pe bani și dacă nu mai sunt plătit nu mai vin la serviciu”. Din zilele următoare nu s-a mai prezentat la serviciu.

“Este o performanță deosebită să lucrezi până la vârsta de 90 de ani și, mai ales, să fii deosebit de lucid”

Ing. Tiberiu Comănescu: În perioada care a urmat, noi colegii din birou îl vizităm cu regularitate acasă, îi ofeream compania noastră. Îi citeam revistele pe care le primea de la prietenii săi din Vest: Le Point, L’Express, Paris Match, pe care ni le împrumuta nouă, colegilor săi.

Locuia într-un apartament la etajul 3 într-un bloc vizavi de biserica Albă pe strada George Enescu 7. Venea la serviciu și pleca acasă pe jos. Nu a întârziat niciodată și nu a fost niciodată în concediu medical.

Mi-a rămas în minte o anumită situație. Dânsul aviza partea de construcții a S.T.E -urile de centrale electrice termo și hidro, analizându-le împreună cu proiectanții de la institutele de proiectare I.S.P.E. și I.S.P.H. Cu această ocazie le spunea unora:

Pe dvs. nu pot să vă trec în dosar, puneți pe hârtie cine sunteți, despre ce este vorba și ce doriți de la mine.

Este ușor să copiezi, dar nu știi unde ajungi.

Practica este amară, dar este cea mai sănătoasă.

Hârtia suportă orice.

Purta totdeauna la dânsul un carnețel (și un creionaș), în care își nota promisiuni de cărți sau reviste pe care urma să le împrumute colegilor săi. A doua zi le aducea și ștergea din carnețel promisiunea.

“Ing. Prager îmi spunea că avea întotdeauna, pe noptiera sa din dormitor, un carnețel și un creion în care își nota ideile care, de regulă, îi veneau în timpul nopții”

Ing.Tiberiu Comănescu: Toate revistele și cărțile pe care le citea le adnota cu observații și completări. Se supăra vara când nu-i găsea la serviciu pe directorii de la întreprinderea Energo-Construcția, deoarece erau plecați în concediu. Dânsul ne spunea că de regulă își lua concediu iarna, când constructorii nu lucrau.

“Inginerul Prager inspecta șantierul punând accent pe calitatea lucrărilor, dar și pe ordine și disciplină”

Ing.Tiberiu Comănescu: Mi-am reamintit de modul cum domnul Prager îmi spunea cum își controla șantierele sale din cadrul Antreprizei de Construcții, deosebit de simplu dar foarte ingenios și eficient.

Mai întâi se ducea la banca la care era deschis acreditivul șantierului. Dacă din acesta fuseseră scoase sume de bani, însemna că se lucrase pe șantier. Apoi inspecta șantierul punând accent pe calitatea lucrărilor, ordine și disciplină. La sfârșit, cerea șefului de șantier carnețelul în care acesta nota zilnic prezența personalului șantierului. Chema la dânsul câțiva oameni. Dacă constata că era vreunul pontat fictiv, îi punea în vedere șefului de șantier ca, în două-patru săptămâni, să-și caute de lucru în altă parte.

“Emil Prager acorda burse studenților merituoși, din ultimul an, de la facultatea de Construcții, pentru ca apoi aceștia să se angajeze la antrepriza sa”

Ing.Tiberiu Comănescu: Cunosc cazul inginerului Alexandru Floreștenu, care mai întâi a lucrat la Antrepriza sa și mai târziu a fost directorul întreprinderii Energo-Construcția.

D-l Prager îi susținea material și pe copii angajaților săi pentru a urma studii superioare. Una dintre juristele de la minister, fata fostului său șofer, a fost în această situație.

D-l Prager mi-a spus că în Bucureștiul interbelic activau 5 antreprize de construcții, care concurau pentru câștigarea unor lucrări. Dânsul practica un adaos comercial de numai 1-2 %, dar avea o cifră de afaceri anuală de 100 mil. lei. Mi-am amintit și următoarele informații despre economia capitalistă, primite de la Domnul Prager, deoarece generația mea fusese instruită în economia socialistă:

Dacă o investiție se recuperează în 2-3 ani trebuIe făcută imediat.

Dacă o investiție se recuperează în 5 ani trebuIe făcută într-o lună.

Dacă o investiție se recuperează în 10 ani trebuie să te mai gândești.

“La 11 iunie 1948, Antrepriza ing. Emil Prager este naționalizată împreuna cu toate bunurile personale, bunicul meu nemaiputând să-și pună semnătura pe niciun edificiu de înaltă ținută”

Ioana Nicolau Costa-Foru: Din dosarul ing. Emil Prager de la CNSAS am aflat că multor colegi li s-a solicitat să dea informații despre activitatea lui, despre părerile sale politice, ba chiar erau instruiți cum să-l tragă de limbă ca să îi provoace comentarii.

Toți s-au plâns că evita cu dibăcie capcanele și evita orice fel de discuții politice, limitându-se strict la discuții pe teme profesionale.

Anii comunismului l-au găsit în aceeași casă din strada Paris în care, la sfârșitul anilor ’40, s-au înghesuit vreo opt familii străine, în discordie, și în care au devenit după naționalizare chiriași, supravegheați atent, nu doar de sectorist.

“În primăvara lui 1961, în 24 de ore (care – ce e drept – s-au lungit la 48, dar nu mai mult) am fost cu toții evacuați din locuință, pentru a o lăsa la dispoziția Corpului Diplomatic”

Margareta Prager, prima sa soție, bunica mea, avea să moară și ea tot în casa din Str. Paris, în 1952. Nu avusese capacitatea de cicatrizare a soțului ei, iar moartea fiului ei (în 1940) o prăbușise.

Tot în dosarul CNSAS există rapoarte de urmărire. Bunicul era filat, pleca de la Ministerul Energiei Electrice, de multe ori cu mașina instituției, care îl lăsa în str. Paris, dar urmăritorul nu avea mașină așa că se suia în tramvai până la Piața Dorobanți și de acolo alerga până în fața casei din str. Paris, unde desigur ajungea prea târziu.

Ioana Nicolau Costa-Foru: Parte din proiectele inginerului Prager au inclus întregul proces de la proiectare până la execuție și post-execuție, altele au fost proiecte de beton armat sau de beton armat și execuție, altele de execuție sau de supraveghere a execuției lucrărilor.

Toate aceste lucrări au fost încununări ale unor colaborări de excepție cu arhitecți renumiți ai vremii, printre care amintesc, într-o ordine absolut aleatorie, pe arhitecții: Nicolae Nenciulescu, G. Negoescu, Jean Monda, Paul Smărăndescu, Arghir Culina, N. Teodorescu, A. Popper, Petre Antonescu, Horia Teodoru, Constantin Iotzu, Cezar Popovici, Ionescu D. Berechet, V. Ștefănescu, Duiliu Marcu, Octav Doicescu, A. Lorenz, I. Niga, R. Dudescu, G. Dragu, R. Culcer, E. Lăzărescu, etc.

“Prager reintroduce piatra naturală de carieră sub toate formele, încă din anul 1928 când începe să lucreze la execuția clădirilor monumentale precum Palatul Regal, Fundația Universitară Iași, etc.”

Irina Nicolau Costă-Foru: Odată cu dezvoltarea producției de materiale de construcții, piatră naturală devine aproape complet eliminată spre sfârșitul secolului al XIX-lea.

Emil Prager redeschide cariera de piatră de la Bașchioi, din județul Tulcea, și reorganizează carierele vechi de la Poeni, județul Cluj și Racoș, județul Brașov, cu linii CFR de garaj legate de gări, destinate diferitelor antreprize ocupate cu executarea programului de modernizare a rețelei de drumuri.

“Emil Prager a colaborat cu specialiști pietrari veniți din Italia în vremuri în care în România se construia mult și se putea trăi bine”

Ioana Nicolau Costa-Foru: Se spunea că meșterii cei mai iscusiți, cu influență directă asupra formării meseriașilor români, au fost italienii. La ei, meseria era transmisă ca moștenire din tată în fiu. Erau mulți specialiști în cioplitul pietrei și al marmurei, în stuccomarmură, în lucrări de mozaic, zidari, specialiști în executarea fațadelor etc. Frații Santalena au fost cu siguranța colaboratori ai antreprizei Prager, poate și alții.

Emil Prager, pionier al mecanizării lucrului și al transportului materialelor de construcții. În 1926 a importat prima macara mobilă din România

Ioana Nicolau Costa-Foru: Emil Prager este un premergător în această activitate – în 1926 folosește betoniere și elevatoare electrice, în 1929 importă prima macara mobilă tip Wolff, în 1933 introduce aparatele de torcretat cu aer comprimat, iar în 1935 primele aparate de transport fluid al betonului pe conducte, folosind aerul comprimat.

Între anii 1930-1935, execută primele clădiri cu schelet metalic din țară (ex.: uscătoria de cereale din portul Constanța, clădirea fostului Minister al Energiei Electrice din Bulevardul Magheru), iar după 1938 introduce tehnica pânzelor subțiri din beton armat, tip Shed, cu decofrare rapidă.

Între anii 1935-1937, Emil Prager importă numeroase utilaje mecanice manuale, cu aer comprimat și electrice.

În 1936, Emil Prager importă utilaje mobile și semi fixe pentru prepararea amestecului de asfalt, utilaje vibratoare pentru drumuri din beton, vibratoare de suprafață, cilindri compresori, etc.

Ioana Nicolau Costa-Foru: Emil Prager a fost în permanență preocupat de progresul tehnic, astfel că nu doar acceptă lucrurile ieșite din comun, ci le și integrează în soluțiile tehnice. Una din lucrările de acest tip este Biserica din comuna Rebegești-Buftea, județul Ilfov, lucrare în care folosește betonul armat pentru fundarea și consolidarea construcției.

Între 15 iunie și 1 octombrie 1935, se execută pentru prima dată în țară ridicarea unei construcții – într-un ritm de 0,30m pe zi, biserica este înălțată deasupra noului nivel al apelor.

După cutremurul de pe 11 noiembrie 1940, solicitările la care au fost supuse construcțiile în timpul seismului sunt studiate de către o comisie superioară de pe lângă Consiliul Tehnic Superior, instituită de Ministerul Lucrărilor Publice, din care făcea parte Emil Prager. La 19 ianuarie 1942 apar primele prescripții oficiale de proiectare antiseismică.

Emil Prager reface, pe cheltuiala Antreprizei sale, cupola Ateneului Român după bombardamentele din 1944 și susține ideea reconsolidării Teatrului Național avariat în urmă bombardamentelor din 1944

Ioana Nicolau Costa-Foru: Ideea refacerii Teatrului Național a fost susținută la acel moment (1946) de către Ministerul Cultelor și Artelor, numai că a venit anul 1947 și, odată cu el, guvernul Petru Groza.

Degeaba a demonstrat inginerul Prager că teatrul poate fi reparat cu o cheltuială relativ modestă. Degeaba i s-au alăturat ingineri de valoare ai momentului, Ion Vardală şi Dumitru Stan, degeaba au protestat scriitori, actori, specialiști în artă, degeaba au urlat ziarele. Teatrul a fost demolat lăsând un loc viran în centrul orașului pentru mulți ani, până la construirea actualului Novotel.

“Emil Prager a fost un promotor al metodelor moderne de lucru, nu numai în probleme tehnice de construcții, ci și în cele de management, organizare, optimizare a fluxurilor și formare a personalului”

Ioana Nicolau Costa-Foru: Astfel, concepte precum ordinea, programarea, respectarea strictă a termenelor angajate, eficiența, libera concurență, formarea profesională (căreia îi acorda cea mai mare atenție), incluzând aici și formarea de specialiști locali, pentru fiecare șantier în parte, încrederea personalului, seriozitatea, un raport corect între libertatea de inițiativă și responsabilitate, prevederea legăturilor cauza-efect, corelarea cu celelalte domenii parte a procesului de finalizare a lucrării erau chestiuni atât de evidente pentru Emil Prager încât nici nu mai intrau în discuție. Calitatea nu putea fi obținută fără toate aceste cerințe.

Emil Prager nu a fost niciodată interesat de activitatea didactică universitară, preferând acesteia activitatea să-i zicem cumva tot didactică, dar pe șantier. Unul din dictoanele sale preferate era:„Lung e drumul prin învățătura, scurt și eficace prin exemple” (Seneca, „Epistole”).

Desigur, una nu exclude pe cealaltă iar în ceea ce privește studiul, l-a considerat ca pe o activitate care nu se sfârșește niciodată.

“Este remarcabilă preocuparea ing. Emil Prager pentru formarea ucenicilor și a meseriașilor calificați prin școlarizare, în special pentru pietrărie, tuneluri, drumuri moderne, finisaje etc.”

Emil Prager a avut o activitate bogată și în domeniul publicațiilor, contribuind cu articole în diverse reviste de specialitate. Marea lui realizare a fost  monografia “Betonul armat în România”, volum apărut la editura Tehnică în anul 1979 și pentru care a strâns material documentar pe parcursul întregii sale cariere. La venerabila vârstă de nouăzeci de ani, după ani buni de lucru, a reușit să finalizeze și să publice acest volum de referință în istoria construcțiilor românești.

B365: Cum vedeți astăzi clădirile construite de ing. Emil Prager în București? În ce stare sunt?

Ioana Nicolau Costa-Foru: După știința mea, toate construcțiile executate de Antrepriza Prager s-au comportat bine la cutremure și au trecut cu bine proba timpului. Bineînțeles, majoritatea clădirilor ar trebui recondiționate, multe din ele fiind edificii emblematice pentru București, și ar putea fi clasate ca monumente istorice

Din păcate, acest lucru nu pare să se întâmple iar amprenta anilor și a lipsei de îngrijire se așterne încet-încet peste aceste construcții valoroase.

Lista clădirilor civile și industriale definitorii pentru România modernă, construite de inginerul Emil Prager

Imobilul de locuințe Spicul – Blvd. Elisabeta 44, 1928 – 1929. Imobile de locuințe Calea Victoriei 100 și Calea Victoriei 68. Clădirea Carpați – str. Academiei. Blocul cu zodiac – Calea Dorobanți 36/38. Blocuri de locuințe pentru funcționari de stat în cartierul Ferentari. Palatul Societății de Asigurări Generala – Calea Victoriei 101. Hotelul Union – str. Academiei Str. Carol 42-44 – Banca Marmorosch Blank

Clădiri individuale construite de ing. Emil Prager în colaborare cu cei mai mari arhitecți ai României

Bd. Dacia 15, str. Colței 33, Calea Dorobanți 43, Calea Dorobanți 49, Bd. Lascăr Catargiu 9, Str. General Berthelot 3, str. Dionisie Lupu 1, etc.) Clădiri individuale în noile parcuri și parcelări ale capitalei (Aleea Modrogan 1 și 8, str. Paris 47, str. Londra, str. Oțetari, str. Arh. I. Mincu, str. Washington, etc.

Construcții Publice construite de ing. Emil Prager

Muzeul Țăranului Român (proiectul de beton armat). Casa de Credit a P.T.T. (proiectul de beton armat. Localul Societății Politehnice din București, astăzi sediul AGIR – Calea Victoriei 118 ((proiectul de beton armat). Clădirea Institutului Național de Informare și Documentare, actualmente sediul UGIR, str. George Enescu 29. Clădirea Institutului de Proiectări pentru Construcții de Mașini, fost Banloc, calea Victoriei. Clădirea Academiei Militare. Casa de cultură a Studenților „Grigore Preoteasa”. Spitalul Academiei Române – Elias. Clădirea fostului Minister al Energiei Electrice – Bd. Magheru 33. Palatul Regal din Calea Victoriei. Clădirea Fundației Dalles. Biblioteca Centrală Universitară din Iași. Palatul Ministerului Afacerilor Interne, fostul Palat al Senatului României. Fostul Minister al Petrolului – Calea Victoriei 192. Castelul Foișor-Sinaia. Sanatoriul Balnear Eforie Nord. Sanatoriul Asigurărilor Sociale din Brad.

Construcții bisericești

Catedrala de la Hunedoara (1937 – 1938).Biserica Costești (1932).Catedrala Episcopală Bălți. Ridicarea bisericii din Rebegești. Reconstrucția bisericii Floreasca, după cutremurul din 1940.

În anul 1924, Prager a întocmit schema unui proiect tip de realizare a structurilor de rezistență a bisericilor din beton armat, pe baza unor studii de ansamblu ce urmăreau soluționarea problemelor statice ale construcțiilor turlelor și cupolelor

Construcții industriale impresionante. Emil Prager, inginerul care a lucrat pentru modernizarea României:

Termocentrala electrică Florești – Prahova. Termocentrala electrică Schitu Golești, Câmpulung Muscel (1929 – 1930). Termocentrala Șorecari – Argeș, Cluj (1 august 1930 – 15 august 1931). Fabrica „Țesătura de mătase” din Calea Călărași 169, București – proiectul de beton armat. Atelierele auto (foste C. Leonida) din Bdul Aviatorilor – proiectul de beton armat și execuția.

Clădirea garajului „Taxico” București – proiectul de beton armat și execuția. Uscătoria de cereale din portul Constanța – proiectul de beton armat și execuția. Complexul Rafinăriei de petrol Brazi – în colaborare cu antrepriză Tiberiu Eremia. Fabrica de anvelope „Victoria” Băicoi (fost „Banloc”) – proiectul de beton armat și execuția. Silozurile de cereale Buzău și Cilibia – execuția. Castelul de apă din Târgu Jiu – execuția. Stația de transformare Cluj. Fabrica Schmidt – București, str. Orăscu. Post transformare Târgoviște – Societatea Lignitul. Țesătoria Stan Rizescu – Brănești Dâmbovița. Rafinăria Vega Ploiești. Fabrica Trebitsch & Fiul – Calea Călărași 169-171.

Construcții de căi ferate

Linia ferată Ploiești – Târgoviște cu poduri, terasamente, lucrări anexe. Lotul I din linia ferată Bumbești-Livezeni cu tuneluri, ziduri de sprijin, terasamente, poduri, clădiri. Lotul I din linia Salva-Vișeu cu terasamente și poduri.

Construcții de drumuri moderne

Șoseaua Brătulești – Periș – Scroviștea, din beton vibrat. Șoseaua Ploiești-Vălenii de Munte, din asfalt cilindrat. Șoseaua Buzău-Ulmeni. Șoseaua Pitești-Curtea de Argeș, din asfalt cilindrat. Modernizarea șoselei Focșani – Bacău, cu un sistem de tratament superficial. Numeroase alte șosele de intrare în București, Brașov. Pavaje în toată țară cu calupuri din bazalt de Racoș.

„Bucureștiul construit de inginerul Emil Prager” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:

• EXCLUSIV I Turnul lui Țepeș Vodă, tainele unui monument unic în București. Misterioasa cetate care adăpostea un rezervor de apă a fost restaurată
• Patrimoniu profanat: ciudata capelă din Pădurea Băneasa. Monumentul misterios, năpădit de liane, a fost ridicat pentru “bancherul României Mari”
• Misterele Blocului Roșu, palatul abandonat de pe Calea Victoriei. Clădirea modernistă a adăpostit birourile companiei Banloc-Goodrich, primul producător de anvelope din România
• Tragedie din onoare. Monumentala casă neoromânească din inima Bucureștiului, locul unde Gen.Vasile Zottu, Șef de Stat Major, și-a pus capăt zilelor
• Strigă suferința tăcută a clădirii din str. Traian, o bijuterie arhitecturală distrusă. Bucureștiul caselor arse, cum dispare memoria construită a orașului
• FOTO I Frumusețea uitată a Bucureștiului neoromânesc. Topul clădirilor publice și particulare care-au dat boierie, stil și identitate orașului. I INTERVIU
• VIDEO I Filipescu-Cesianu, singura casă cu foișor și cea mai frumoasă grădină de pe Calea Victoriei. Clădirea cu acoperiș imperial și-a redobândit strălucirea
• Dispariția unei comori din București. Cum a fost jefuit Palatul din Herăstrău al Principesei Elisabeta, plin de opere de artă până au venit comuniștii la putere
• Mutilarea Sălii Dalles, clădire “înghițită” de un bloc socialist. Elegantul edificiu interbelic a fost clădit din suferința unei mame care și-a pierdut toți cei 3 copii
• Plânge casa părăsită a Prințesei Caradja, o splendoare din Micul Paris, acum probabil cea mai tristă clădire din București. Aici venea Enescu să cânte
• Casele cu băcănie ale neguțătorului Nae Petrescu din Mântuleasa, mărturii ale Bucureștiului dispărut. Ansamblul de patrimoniu trăiește de aproape 150 de ani
• Imaginile unei crime de patrimoniu. Casa arhitectului Grigore Cerchez, o splendoare de pe Calea Victoriei, demolată pentru că se afla pe traseul lui Ceaușescu | INTERVIU
• EXCLUSIV | Vila Nae Ionescu, cu buncăr și tunel secret spre aeroportul Băneasa. Industriașul Malaxa i-a dăruit-o, mareșalul Antonescu și-a făcut-o reședință
• Vila Malaxa, reședință monumentală pe măsura lui “Krupp de România”. Mită, corupție și exil. Cât de bogat era industriașul când a dat Bucureștiul pe New York
• Cea mai veche și mai iubită casă de pe Parfumului a renăscut. În “Parfumeria” din cartierul evreiesc, Silvia Kerim a trăit o dragoste profundă cu regizorul Mircea Veroiu
• VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
• FOTO | Dărâmarea Bisericii Enei, cu turla dislocată într-o noapte de aprilie, când „întunericul s-a umplut de praf”. Imagini teribile, surprinse de arh. Radu Ștefănescu
• Promis final fericit pentru o clădire-simbol a Bucureștiului: Casa lui Dinu Lipatti. Cine promite să salveze locul unde a creat cel mai mare pianist al secolului XX
• Se vinde Castelul de pe Chei, cea mai frumoasă ruină din București. Deslușirea unui mister: monumentul seamănă izbitor cu Templul spiritist închinat Iuliei Hasdeu
• Cadoul otrăvit: o bucată din Casa Dinu Lipatti, scoasă la vânzare de ziua de naștere a marelui pianist. PMB spune că licitația poate fi lovită de nulitate
• EXCLUSIV I Vila Steinebach, cea mai frumoasă casă din Cotroceni. Principele Nicolae i-a dăruit-o iubitei sale, femeia din cauza căreia care a fost expulzat
• Fabrica de ciocolată Zamfirescu, celebră în Bucureștiul interbelic, și destinul ei amar. La naționalizare, proprietarul s-a sinucis. Prin demolare, a devenit miză imobiliară
• Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București
• În căutarea Sublimului Ruginit. „Feronerie București”, cu meșterii care au făcut cele mai frumoase marchize, uși și garduri – bijuteriile din fier forjat ale orașului
• Strălucitul conac al Sabinei Brătianu, cândva templu al artelor. În imensa curte din spate, azi e Sera Eden, grădină de vară cu bar
• Planuri extraordinare pentru revitalizarea Depoului “Victoria”, cel mai vechi din București. Halele și clădirile se află în jalnică degradare I INTERVIU
• Moare Casa lui Toma Zamfirescu, marele fabricant de săpun care-a spălat Bucureștiul. De fabrica lui s-a ales praful, cade și reședința I Interviu cu ultimul Zamfirescu
• Neștiuta dramă trăită într-o superbă vilă din nordul Bucureștiului. Istoria casei făcute de arh. Marcel Iancu pentru prietena lui cea mai bună, extraordinara sculptoriță Milița Petrașcu
• FOTO I Cel mai frumos monument de arhitectura industrială din București, o poveste dulce-amară: vila și fosta Fabrică de calești “Hermann J. Rieber”
• Veste dureroasă: Cartierul Evreiesc mai pierde un monument istoric. Fosta școală de meserii “Ciocanul” e scrum. OAR-București cere intervenția urgentă a autorităților
• Luxoasa vilă a bancherului Jean Juster, perla Bucureștiului modernist. Clădirea e lângă Biserica Silvestru, a fost proiectată de arh. Marcel Iancu și avea chiar și solariu
• Cum a scăpat de demolare Hanul lui Manuc, martor al vechiului București. Paradoxal, în anii ’60, la conducerea lucrărilor de restaurare era un fost deținut politic
• “În căutarea Micului Paris”. Imagini rare cu cele mai frumoase clădiri din București, exemple glorioase de arhitectură franceză. Istoria vie și veselă a proprietarilor
• EXCLUSIV | În casa Principesei Elisabeta era fostul restaurant “Mărul de Aur”. Imagini de epocă din interiorul monumentului de pe Calea Victoriei, cel mistuit de flăcări
• Prima vilă modernistă din București e “cutia albă” a unui negustor de vinuri din Cartierul Evreiesc. Clădirea, proiectată de arh. Marcel Iancu, arată azi deplorabil
• Renaște Palatul impunător de după Dealul Mitropoliei. Acolo, unde acum e Colegiul de Arte Dinu Lipatti, s-a scris istoria feminismului în București
• Minuni ascunse sub două straturi de vopsea în casa căpitanului D. Pandele. Și tu poți să le vezi, monumentul din mahalaua Mântuleasa, restaurat și redat bucureștenilor
• EXCLUSIV | Misterul din Casa cu Sfinx și formidabila ei renaștere. Aici a fost secretă lojă masonică, iar un arhitect italian a transformat-o în magnifica lui reședință din București
• EXCLUSIV I “Casa Suțu, palatul și fantomele sale”. O zi din viața extravagantului cuplu Irina și Grigore Suțu, supranumiți Turcul și Cămila, și sofisticatele lor baluri din vechiul București
• EXCLUSIV | Uzina Electrică Filaret, în imagini incredibile din 1908. Ce șanse are spectaculosul monument de arhitectură industrială să fie redat Bucureștiului
• “Alo, Alo, aici Radio București!”. Călătorie în anii ’50, când s-a construit Palatul Radiodifuziunii. Sediul vechi, o clădire frumoasă de pe Berthelot, fusese distrus în război
• EXCLUSIV I Ecaterina, prințesa răpită. Incredibilul destin al nepoatei Nababului: a copilărit prin orfelinate, și-a dedicat viața orfanilor din Leagănul “Sf. Ecaterina”, de la Arcul de Triumf
• Cel mai frumos castel mediteranean din București ascunde o istorie cumplită. Proprietarii au fugit spre libertate, dar au ajuns în lagărele lui Tito | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Cine-a pus pe roate Caru’ cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones
• EXCLUSIV | Cum a ridicat Nababul Palatul Cantacuzino, azi Muzeul Enescu. Mărețul monument simbol din București e foarte degradat, iar restaurarea nu se mai termină
• Tainele Casei Lipizer, cea mai veche reședință de arhitect din București. Clădirea neogotică, ruptă parcă din “Urzeala Tronurilor”, a fost scanată 3D și va fi restaurată
• Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei
• Fenomenala bibliotecă din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Cum a fost alungat din reședința sa | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatinsă de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU
• EXCLUSIV I Palatul Niculescu-Dorobanțu, o minunăție neogotică unică în București, în 10 imagini superbe și rare din interior | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV | Un secret de 4 stele. Cum a fost construit Hotelul Lebăda de pe insula Pantelimon, pe locul fostei mănăstiri-spital, unde șantierul a reînviat un vechi pericol
• Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie
• Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România
• Cum a fost construit Sky Tower, cea mai înaltă clădire din București. Are 37 de etaje și un restaurant în nori, din care vezi orașul ca-n palmă I INTERVIU
• EXCLUSIV I Cum arată în interior vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic. O casă de tip neoromânesc, devenită spectaculos imobil mediteranean | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Imobiliara, cel cu Pasajul Victoria, splendoare și decădere. Fațada la Calea Victoriei a fost reabilitată, dar construcția, veche de peste 100 de ani, a rămas neconsolidată
• VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în Muzeul Simu, legendarul. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
• Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Hotelul Luvru, azi Capitol, “cea mai măreață clădire de pe Calea Victoriei”, cu ale sale 9 vieți. 10 hoteluri, un singur arhitect: Arghir Culina. I INTERVIU
• Fabulosul Testament al Nababului, cândva cel mai bogat român. Avea munți, moșii, petrol și palate în București. Interviu cu Max Caradja, urmașul lui Gh. G. Cantacuzino
• Revanșa familiei Mavrodin. Cum au reușit doi profesori să recupereze superba reședință a strămoșilor, din buricul Bucureștiului, și apoi să vadă lumea
• Două dintre cele mai frumoase blocuri moderniste din Bucureștiul interbelic. Au rezistat și marilor cutremure, și probei timpului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Omul care a dăruit Bucureștiului cele mai multe biserici. Capodopera sa este Biserica Mănăstirii Cașin, primul lăcaș decorat doar în mozaic
• Cum a renăscut din propria-i cenușă cel mai frumos castel mediteranean din București. Clădirea, făcută scrum la bombardamentele din’ 44 | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Cum a rămas fără turnuleț și fără frumusețe exotică vila istoricului Ionnescu-Gion, mare îndrăgostit de București. Iulia Hașdeu urma să-i fie soție
• EXCLUSIV I Nedreapta poveste a actriței Elvira Godeanu și a casei sale extraordinare de pe Docenților. Comuniștii au dat-o afară din vila primită în dar de la Emil Prager
• Uimitoarele palate cu grădini de pe Aleea Modrogan. Într-unul a trăit amantul Principesei Elisabeta și a fost demolat, altul e sediu PNL | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Tezaurul risipit prin tot Bucureștiul. Rămășițele Mănăstirii Văcărești sunt împrăștiate, în vreme ce PMB promite de 12 ani un Memorial la Palatul Mogoșoaia | INTERVIU
• Cafeneaua Veche e ca nouă și-a luat marele premiu pentru arhitectură de interior. E-n Centrul Vechi și are o istorie fabuloasă. Aici se bea neîntrerupt cafea de aproape 250 de ani
• Cea mai frumoasă poveste din București. Bodega magică de pe strada Povernei, tapetată cu tablouri de Luchian și Tonitza. Cârciuma de cartier rivaliza cu Capșa
• “Patrimoniu cu termopane” – Blocul Mirto din centrul Bucureștiului, cu fațada mediteraneană desfigurată. A fost casa unui demnitar țărănist, anihilat de comuniști I Interviu arh. Mădălin Ghigeanu
• Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
• Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
• Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care