ESENTIAL

Cât de sigură e apa de la robinet, în Bucureşti?

Apa de la robinetele bucureştenilor vine din Argeş dar şi din Damboviţa printr-un sistem ce dispune de aproape 2300 km de conducte principale si de 246 de km de apeducte. Trei uzine, de tratare şi de producţie a apei potabile, asigură necesarul zilnic: Uzina Roşu de lângă Chiajna, Uzina Crivina de lângă Bolintin-Vale şi, cea mai veche uzină de tratare a apei a Bucureştiului, Arcuda din Nord-Vest oraşului. Argeşul alimentează doar uzina Roşu şi Crivina. În cazul uzinei Roşu, de la gura de captare şi până în paharele bucureştenilor, apa străbate până la 30 de kilometri şi trece prin zeci de filtre şi procedee chimice.

Chiar dacă este o distanţă considerabilă de la râul Argeş şi până porţile uzinei, apa brută călătoreşte printr-o aşa-numită casetă subterană, un soi de viaduct ce poate fi tradus ca un râu care circulă pe sub pământ datorită debitului foarte mare. Nu toată cantitatea de apă intră în uzină. O parte se îndreaptă către Lacul Morii, unde asigura un curent care împiedică apariţia fenomentului de băltire. Asta pentru că lacul este artificial şi nu dispune de izvoare subterane proprii.

Apa care trece prin Roşu este supusă unui procedeu de tratare riguros”, explică pentru B365.ro Adrian Stanciu, şeful uzinei. În limbaj ingineresc, la intrare apa are un grad de turbiditate, adică turburare, de aproape 50 de unităţi. „Noi o scoatem la o cifră de 0,25 de unităţi, în condiţiile în care valoarea normală acceptată este de 5”, explică acesta, adăugând că au fost situaţii când s-a obţinut apă potabilă dintr-un grad de 2000 de ori mai mare. „În 2005, când au fost acele ploi puternice care au dus la inundaţii la mai multe zone din tară, la gura de captare de la Crivina am scos apa potabilă dintr-un Argeş cu o cifră de turbiditate de 10000 de unităţi. Practic am scos apă din nămol”, îşi aduce aminte directorul uzinei.

„Magia” apei potabile

Procesul de purificare este destul de complicat. Apa, preluată direct din apeductul subteran este strecurată printr-o serie de grătare, ajunge într-un bazin decantor, unde este folosit un coagulant care adună o mare parte din mizerie. După decantare, apa limpezită, situată aproape de suprafaţă, trece prin 30 de filtre pe nisip urmând ca apoi să fie dezinfectată cu clor gazos.

Acest ultim procedeu distruge toate micro-organismele şi asigură, pe tot traseul de distribuţie, o putere de dezinfecţie ridicată pentru a împiedica aşa-numitele reveniri bacteriene. Adică micro-organismele nedezvoltate în momentul dezifecţiei, care ar putea infecta apa la mult timp după ce a fost tratată. „La ieşirea din Uzina Roşu, după ce este analizată de chimişti, apa este transportată prin apeducte de beton, la cele 20 de rezervoare situate la periferia Capitalei”, adaugă directorul.

Toate procedeele sus-menţionate au loc automat pentru că întreaga uzină este administrată printr-un post de comandă centralizat, personalul doar supervizând întreg procesul prin click-uri, din faţa unui monitor. „Din acest punct de vedere, putem spune că bucureştenii beau apă din calculator”, glumeşte şeful fabricii de apă.

La direcţia de producţie a apei potabile lucrează peste 300 de persoane care asigură un flux continuu catre rezervoarele de apă dispuse, în semicerc, în Sudul, Vestul şi Nordul Capitalei. De aici, prin reţeaua de distribuţie, incluzând conductele ce ating un diametru de până la doi metri, apa potabilă ajunge în casele bucureştenilor.

Apă cât pentru două Capitale

În contextul în care alte capitale se confruntă cu deficienţe în sistemul de producere şi de alimentare cu apă, capacitatea de producţie a celor trei uzine de tratare a apei potabile depăşeşte cu mult nevoile Bucureştiului. Cum vocile care vorbesc despre o nouă reorganizare administrativ-teritorială a României şi implicit de reorganizarea Capitalei prin implementarea Zonei Metropolitane Bucureşti-Ilfov se înmulţesc, o eventuală problemă a alimentării cu apă pare a fi rezolvată de la sine. „Dacă într-adevăr va fi implementată Legea Zonei Metropolitane Bucureşti-Ilfov, din punctul de vedere al capacităţii de producţie putem acoperi o cerere de apă potabilă destul de ridicată”, explică pentru B365.ro, directorul adjunct al ApaNova Bucureşti, Epsică Chiru.

Producţia de apă potabilă, în cifre

  • 3 uzine de producţie şi tratare a apei: Roşu – Arcuda – Crivina
  • 88 km de apeducte de apa brută, nepurificată
  • 178 de km apeducte de apă potabilă
  • 20 de rezervoare de stocare
  • 11 staţii de înaltă presiune
  • 1 baraj pe râul Argeş
  • 962 000 metri cubi de apă potabilă pe zi


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button