De Paște, cele mai frumoase ouă încondeiate pot fi admirate la Vila cu Clopoței. Fabuloasa colecție de la Muzeul Minovici, zestrea Bucureștiului

Pe lângă numeroase și prețioase obiecte de artă națională, Vila cu Clopoței adăpostește o altă comoară: peste 200 de ouă încondeiate, adunate de dr. Nicolae Minovici din aproape toate regiunile țării și pictate cu diferite culori și vechi simboluri.

Bijuteriile încondeiate provin din Bucovina, Muntenia, Oltenia și Țara Bârsei și au fost realizate prin tehnici specifice fiecărei zone. Ouăle încondeiate sunt însemnate cu motive geometrice, zoomorfe, antropomorfe, vegetale și florale.

Vila cu Clopoței, proiectată de arh. Cristofi Cerchez, prietenul strălucitului medic, monument arhitectural emblematic pentru stilul neoromânesc

Muzeul a fost ridicat la marginea Bucureștiului în anul 1905 drept reședința medicului Nicolae Minovici, dar încă din anul 1906 devine locul care adăpostește o vastă colecție de artă etnografică românească și primul muzeu de profil din București, inițial numit “Muzeul de Artă Națională prof. dr. Nicolae Minovici”.

Timp de patru decenii, medicul Nicolae Minovici a adunat obiecte de artă națională, de la ceramică și textile (cămăși, ii, fote, vâlnice, ștergare, scoarțe) la ceramică și tablouri. Muzeul adăpostește colecții impresionante de icoane, ouă încondeiate și obiecte de lemn strânse din gospodăriile țărănești. Sacralitatea artei populare este expusă în vechea capelă a Vilei Minovici, unde puteți admira icoane, candele, candelabre țărănești din lemn și uși de altar.

Încondeierea, meșteșug ridicat la rang de artă. În trecut, se încondeiau doar ouăle crude

Mădălina Manolache, muzeograf: Încondeierea este o tehnică complexă, stăpânită de puține gospodine. Se folosește o “chișiță”, un instrument primitiv format dintr-o bucată de lemn prevăzută cu un capăt cu fire de origine animală, care se înmoaie în ceară caldă de albine. Cu ajutorul chișiței se desenează linii, puncte și motive, se creează chiar o compoziție segmentată în 2, 4 sau 8 compartimente egale.

Oul astfel încondeiat e scufundat succesiv în băi de culoare într-o anumită ordine: de la galben, roșu, verde la negru, pe când albastrul se colorează separat. Ceara este ulterior topită, lăsând la suprafață culoarea albă a oului sau a penultimei culori peste care a fost desenat. Doar ouăle crude se încondeiau în trecut, pentru a transmite vitalitatea latentă a conținutului. În general, ouăle încondeiate sau “muncite” nu se ciocneau, ele simbolizând chinurile prin care a trecut Isus Hristos. (Sursa: Mădălina Manolache, „O colecție de ouă încondeiate-tradiție vie”, M.M.B – Palatul Suțu, pagina de facebook).

Dr. Nicolae Minovici a salvat tradiții demult pierdute, ouă vopsite cu amestecuri de plante: frunze, scoarțe de copac, petale fierte împreună cu un mineral, piatră acră sau alaunul

Mădălina Manolache, muzeograf: Motivele ornamentale sunt numeroase: de la cele geometrice, cele mai elementare, la acelea florale, animaliere, reprezentări ale diverselor unelte, toate regăsite în cadrul satului, până la elemente de geografie fantastică (“calea ocolită” sau rătăcită˝), figura umană sau la însemnele religioase. Dintre motivele cele mai vechi care ornamentează ouăle încondeiate din colecție sunt: cuișoare, talpa gâștei, traista ciobanului, candeluța, cât și numeroase motive astrale. Mai specială este figura țărancuței care toarce sau reprezentarea horei, respectiv crucea sau peștele. Nu lipsesc ouăle cu inscripții, precum un simplu și plin de însemnătate “Hristos a înviat!”. (Sursa: Mădălina Manolache, „O colecție de ouă încondeiate-tradiție vie”, M.M.B – Palatul Suțu, pagina de facebook).

Moștenirea lui Nicolae Minovici, medicul care a salubrizat străzile Bucureștiului

Nicolae Minovici a fost întemeietorul primei Societăți de Salvare din Balcani, doctor în medicină, profesor universitar, primar al sectorului III Albastru (1926) care cuprindea mahalalele Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă. A luat primele măsuri de salubrizare a străzilor, a impus curățarea lor periodică, maidanele au fost plantate cu copaci, a ridicat un cămin pentru gunoierii și măturătorii sectorului. Către finalul vieții, dr. Nicolae Minovici și-a dăruit toată averea statului: casa, ferma, colecția de artă populară și Muzeul de Artă Națională.

Vila cu clopoței, “un spațiu gândit ca un muzeu, încă de la începuturile sale”

În anul 1911 un vizitator al Vilei cu Clopoței scria:

O clădire frumoasă în cel mai curat stil românesc, vila aceasta este o adevărată comoară. Aspectul ei e serios, dar vesel și prietenos, ca și firea românului. Îmi întorc încă o dată privirea și cula cu clopotele ei în toate culorile îmi zâmbește parcă trimițându-mi în sunetele armonioase ale clopotelor mișcate de adierea vântului, un salut prietenesc. Ca și harpele lui Eol, ele cântă ușor și dulce, un cântec blând neînțeles. Mi-au rămas în privire, frumusețile văzute. Într-un salon elegant și modern, doctorul Minovici mă primește amabil și vesel ca un vechiu prieten. Îmi iartă curiozittaea care mă mânase să-i văd comoara de colecționar, și bucuros îmi satisface nerăbdarea de a mai vedea cât mai curând lucrurile de preț pe care le posedă” (Sursa, MMB, Adrian Majuru, conferința Muzeul Nicolae Minovici prin ochii privitorului – o perspectiva din 1911”, “o mărturie vie a muncii depuse de dr. Nicolae Minovici pentru amenajarea acestui spațiu gândit ca un muzeu, încă de la începuturile sale”).