La o frugală privire cu ochiul clipei, Grădina Maicii Domnului părea fără speranță. Destine de români se încâlceau ambigue, dezordonate și confuze, îmbâcsind linia oricărui orizont luminos posibil, făcând previziunile doar sumbre și fără de vreun ecou pozitiv venind din viitor. Soarele apunea în toate colțurile cerului. În locurile lor de veci, Cuza, Decebal, Ecaterina Teodoroiu, Mihai Viteazu, Eminescu, Ioan Luchian Mihalea, Regina Ana, Vuia, Mădălina Manole, Gelu și Menumorut, poate chiar și Freddie Mercury și Marie Curie, din empatie, plângeau cu lacrimi de pământ soarta unui neam ce s-a împiedicat cu grație de propria capacitate de a fi ilustru. O pâclă de necunoaștere îmbălsăma rânjind cu superioritate fruntea unui popor ce își călca pe propriul grai de dragul necuvintelor.
Era nevoie de un erou să ne ridice pe toți din nou. Iar Dumnezeu nu ne-a uitat, doamnelor, domnișoarelor și domnilor! Nu ne-a uitat și ni l-a trimis de unde îl așteptam demult, din America! Statele Unite ale Americii. N-au venit americanii, dar a venit americanul Big Mac. Ca o crăpătură în pătura de nori ce domnea peste frunțile noastre, ca un clivaj în disperare, ca un decolteu pe sânii lăsați ai un babe aflate cu un picior și jumătate în groapă și care a descoperit pentru prima dată în viață sutienul cu push-up, iar acum groparii trebuie să forțeze capacul sicriului ca să se închidă, întrucât pieptul ei ce părea mort acum țintește spre vârful cerului.
În primul rând, n-aș putea să bat câmpii așa dacă mi-ar fi foame. Am două situații în care nu fac față la discuții, când mi-e foame și când mi-e somn. În al doilea rând, pentru cei dintre dumneavoastră care nu cunosc subiectul, odată cu deschiderea celui de-al o sutelea punct de desfacere din România, până pe 26 noiembrie, McDonald’s oferă clienților prin drive thru meniul Big Mac la doar 10 lei, ceea ce a dus la ambuteiaje foarte calorice în București. Drive Thru e atunci când te duci la Mc cu mașina și nu cobori din ea ca să-ți comanzi. Alături de coordonatoarea mea, Anamaria McLembrău care a specificat justificat că la orice coadă e mai bine pe jos, pentru că poți asculta ce se vorbește, am întocmit o listă de personalități cu care mi-ar plăcea să stau la coadă la Mc, fix de dragul unor varii discuții.
Domnul Dorian Popa. Sub lumina ultimelor evenimente în care domnul Popa a fost surprins în lenjerie intimă, cred că discuțiile cu dumnealui ar merge într-o zonă foarte vegană, pășunistică aș putea chiar spune. De asemenea, având în vedere că este un om care chiar se pricepe atât la afaceri, cât și la obținut bani din social media, probabil l-aș ruga să-mi facă o donație, pentru a-mi mai rezolva din problemele pe care le am, gen mă disperă androidul pe care îl folosesc după ce mi-am spart iPhone-ul. Mă rog, să-mi dea cât poate, fără să-i pară rău. Așa negociez cu toți clienții.
Doamna florăreasă din Vitan. V-am mai zis că, până să mă mute soarta pe malul Lacului Snagov, am stat vreo șase săptămâni în Vitan. Vis-a-vis de Mall Vitan e o florărie din asta la chioșc de unde m-am dus să achiziționez niște flori. Doamna care vindea clar nu se simțea bine, știți cum arată omul când e bolnav, se mișcă mai greu, are colțurile gurii căzute, ochii i se amărăsc. Am ales un buchet, mi s-a comunicat prețul, am întrebat de o reducere, iar dumneaei mi-a răspuns: Mi-e rău, dar îți fac reducere. Asta m-a înduioșat și i-am lăsat bacșiș până la costul inițial al buchetului. Cu dumneaei aș discuta despre ce faci atunci când încep să-ți cadă petalele.
Doamna Firea. Aici aș avea foarte multe de vorbit. Doamne, chiar nici nu știu de unde să o apuc cu discuția, că vine dialogul buluc peste mine. Nu știu dacă a fost doar în mintea mea, dar numai gândidu-mă la această situație ipotetică, am simțit câteva replici cum mi-au dat, așa, cu mânuțele lor un ghiont în omoplat. În primul rând doamna Firea și cu mine am depăna amintiri de pe vremea când lucram amândouă în televiziune. În al doilea rând, dumneaei e din Bacău unde am fost eu acum două săptămâni la constelații familiale. Io am așa un fler, o intuiție intrinsecă, o amintire a ceea ce urmează să se întâmple și, prin prisma acesteia, probabil aș ruga-o să-mi facă o donație, pentru a-mi mai rezolva din problemele pe care le am. Mă rog, să-mi dea cât poate, fără să-i pară rău. Așa negociez cu toți clienții.
Micutzu. Lăsând la o parte calitățile lui de comediant, eu cred că Micutzu e un actor foarte bun și mi-ar plăcea să îi spun acest lucru. Și că la replica lui din Teambuilding “Ce este acela cox?” am râs cel mai mult. Având în vedere că l-am văzut de mai multe ori jucând bine inocența sau timiditatea, cu Micutzu mi-ar plăcea să discut despre sensibilitate. Cum nici domnia sa nu cred că stă rău financiar, l-aș ruga să-mi facă o donație, pentru a-mi mai rezolva din problemele pe care le am. Mă rog, să-mi dea cât poate, fără să-i pară rău. Așa negociez cu toți clienții.
Domnul Iohannis. Toți cei care mă cunosc bine mă știu fiert pe adrenalină. Adică nu de puține ori mi s-a întâmplat, de exemplu, să mă sune câte un prieten să facem una alta, iar eu să nu pot nu pentru că aș sări cu parașuta, ci pentru că sunt parașută însăși. Tot eu am fost și balonul din care a sărit iubitul Mihaelei Rădulescu din stratosferă, nu mai caut cum se scrie. Și câte și mai câte extreme nu fac eu. Nu urmăresc știrile, dar înțeleg, totuși, că domnul Iohannis m-ar duce la Fly Thru. I l-aș propune pe cel de pe Buzești ca să aterizăm pe Kiseleff. Cu dumnealui aș tăcea, n-aș vorbi. Cum nici domnia sa nu cred că stă rău financiar, l-aș ruga să-mi facă o donație, pentru a-mi mai rezolva din problemele pe care le am. Mă rog, să-mi dea cât poate, fără să-i pară rău. Așa negociez cu toți clienții.
Domnii copiii ai doamnei Esca. Urmărind din când în când America Express, îmi face o deosebită plăcere să mă bucur de educația de care Alexia și Aris dau foarte des dovadă. Cum spunea cineva la un moment dat, educația e ca erecția, când o ai se vede. Evident, cu domniile lor am discuta despre experiența noastră comună în cadrul acestui show. Aș paria pe ei ca învingători. De asemnea i-aș ruga să vorbească cu mama dumnealor să-mi facă o donație, pentru a-mi mai rezolva din problemele pe care le am. Mă rog, să-mi dea cât poate, fără să-i pară rău. Așa negociez cu toți clienții.
Domnul Nicușor Dan. Aici sunt un pic subiectiv, recunosc. Acum mai mulți ani, când încă nu intrasem conștient pe Calea Domnului, ci mergeam doar în zig zagul necunoștinței de cauză pe Ea (n.r. Calea), mi s-a propus să particip la alegeri din partea USR. Am răspuns: „E nevoie să mă uit doar o clipă la trecutul meu și n-aș candida în viața mea la nimic, în afară la poziția de Domnul Inimii Mele pentru mine însumi.” Cu domnul Dan aș discuta despre clasa clasei politice. L-aș ruga să-mi facă o donație din partea primăriei, pentru a-mi mai rezolva din problemele pe care le am. Mă rog, să-mi dea cât poate, fără să-i pară rău. Așa negociez cu toți clienții.
Doamna Theo Rose. Efectiv aș vrea un singur lucru, deși sunt convins că am mai avea noi ce să vorbim, să o felicit pentru capacitatea nonșalantă, repetitivă și spontană de a-l scoate pe domnul Brenciu din rahat în cadrul emisiunii mele preferate din toate timpurile, Vocea României. Practic, dinamica dintre cei doi este: Horia, tu zbate-te, că închei eu. Nu i-aș cere bani. Aș ruga-o să-i dea domnului Brenciu să tacă sau măcar să cânte, căci omul, în general, e mai ok când cântă decât când vorbește.
Domnul Fuego. Vine Crăciunul, iar eu am o curiozitate: De dragul incluziunii, cum ar reformula domnul Fuego versurile piesei “Împodobește, mamă, bradul” pentru a li se adresa în mesajul său și oamenilor ale căror mame suferă de afecțiuni fizice care le împiedică să facă această acțiune? Mamele cu handicap, adică. Sau paralizie. Sunt convins că e un punct de pornire pentru o discuție amplă. Mă rog, aici aș ieși eu în pierdere, pentru că banii de la domnul Fuego care mi s-ar fi cuvenit mie ar ajunge la persoanele mai sus menționate, dar fie, la urma urmei, asta, suntem buni.
Oricare dintre domnii prietenii mei care nu trece printr-o perioadă în care să se simtă voce critică sau care să aibă impresia că funcția omului e de a ne corecta unii pe alții. Cu ei aș vorbi orice. Și lemne, și profunzimi. Sper că v-ați săturat, iar viața dumneavoastră arată, cât de cât, ca meniul dumneavoastră preferat. Înainte de a încheia, aș vrea să specific că problemele la care fac referință anterior în acest articol țin de faptul că îmi mai trebuie niște bani ca să mă aliniez și eu cât de cât cu vecinii mei din Snagov, să nu mai fiu, așa, pielea p*lii pe malul lacului. Atât de aici, Andreea!
Doamne ajută și Doamne ferește, meniul se și consumă, dar se și dăruiește. Adiul OhMeniul.
Nota B365.ro – Tot Teleșpan, mai jos: