Sunt bucureștenii mârlani? Unde greșim și de ce, în materie de bună-creștere

Testul iniţiat de revista americană a constat în trei probe.
Reporterii au umblat în 35 de ţări ca să observe trei gesturi de bun-simţ şi măsura în care acestea se fac în cel mai mare oraş din ţările respective (în Canada, au fost testate două oraşe.)
Prima probă: câţi vânzători din 20 au spus mulţumesc clientului, după ce acesta a achiziţionat ceva din magazin. Proba 2: numărul de oameni care au ţinut uşa în urma lor pentru persoana care intra după ei şi (3) ce procent dintre cei care văd că un om scapă documentele dintr-o mapă se duc să-l ajute. Bucureştiul a picat testul. Conform topului, doar indienii din Mumbai ne întrec în nepoliteţe.

Însă acestea nu sunt singurele greşeli pe care românii din Capitală le fac şi, mai ales, nu doar cei din Capitală.
Mirela Schmoll, autoarea cărţii Bunele Maniere sau Cum să ne simţim bine între oameni, a explicat pentru B365.ro care sunt cele mai frecvente greşeli pe care le fac românii:

În primul rând, gunoaiele pe care le aruncăm pe stradă sau le lăsăm pe iarbă. Acest lucru e uşor de sesizat la ieşirile la grătar, de exemplu, care se lasă cu muzică dată tare şi, mai întotdeauna, cu mizerie în urmă. „Nerespectarea mediului e groaznică la noi„, crede autoarea.

De ce se-ntâmplă: Antropologul Vintilă Mihăilescu este de părere că “aici intră în joc o problemă mult mai complexă, care ține de spațiul public, care este încă pentru români, în mare măsură, un spațiu al nimănui și nu un spațiu de interes comun; deci nu au încă nici un „interes” să-l protejeze.„

Urmează apoi impoliteţea devenită tradiţională: descălţatul când intri în casa gazdei.
Conform Codului Bunelor Maniere, e nepoliticos să-i ceri musafirului, sau să aştepţi de la el, să se descalţe atunci când îţi intră în locuinţă- indiferent că-i pui la dispoziţie papuci de casă sau nu.
„E cea mai mare impoliteţe”, spune doamna Schmoll,„închipuie-ţi un bărbat la costum, să-l pui să se descalţe când intră în casă. Atunci când te duci în vizită la cineva, nu te descalţi. Te ştergi pe pantofi, dacă ai noroi, nici să intri cu noroi, dar nici să te descalţe gazda. Nu poţi să-i impui unui musafir să se descalţe.„

De ce se-ntâmplă: Dl. prof. dr. Mihăilescu spune că acesta este un obicei al poporului şi, la noi, reprezintă un semn de respect pentru gazdă şi modul său de a îngriji casa, nicidecum o impoliteţe: „Este ca și cum am spune că toți mahomedanii , care procedează la fel, sunt de la natură nepoliticoși!”

O impoliteţe aproape la fel de frecventă este, la noi, tutuirea. „Cunoşti, nu cunoşti persoana, mai ales dacă e mai tânără, te apuci să o tutuieşti. Nu e frumos şi nu e normal.” Bineînţeles, nu vorbim de persoanele apropiate sau cele care-ţi permit în prealabil să le tutuieşti.
Surprinzător, nu tinerii fac mai des greşeala tutuitului, ci cei mai în vârstă, care, prin prisma unei autorităţi pe care o au faţă de persoanele tinere cu care interacţionează, îşi permit să le tutuiască din prima. Şi această impoliteţe a atins rangul de obişnuinţă la noi, mai ales în mediile academice, crede doamna Schmoll, unde profesorii îşi tutuiesc mereu elevii: „Am fost şi eu la învăţământ şi, cu elevii mai mari, mai ales la liceu, vorbeam cu dvs., nu poţi să-l tutuieşti pe unul pe care îl vezi prima dată. Dacă îi respecţi, te respectă şi ei; şi e bine să păstrezi distanţa până când ajungeţi la o înţelegere.”

De ce se-ntâmplă: Această impoliteţe poate fi explicată prin faptul că societatea noastră este una ţărănească, unde vârsta reprezintă și o treaptă ierarhică. Dl Mihăilescu explică: “În asemenea societăți este absolut firesc ca bătrînii să exprime această ierarhie tutuindu-i pe cei mai tineri, iar cei mai tineri să se conformeze ierarhiei sociale, vorbindu-le cu dumneavoastră celor mai în vîrstă. Noi suntem între, drept care chiar același profesor poate vorbi când cu tu, când cu dumneavoastră.”

O altă greşeală gravă facem în ceea ce priveşte mulţumitul şi salutul atunci când intrăm într-un magazin. „Dacă intri într-un magazin mic, să-ţi cumperi un corn, un covrig, nimeni nu zice „bună ziua” şi, în loc să zică „vă rog să-mi daţi”, zice „vreau! vreau ulei, vreau îngheţată, vreau zahăr.” Iar „mulţumesc” şi „vă rog” sunt foarte importante, continuă doamna autor: „Relaţiile dintre oameni aşa se stabilesc, mai ales că nu eşti tu mare şef acolo.„

Românii sunt nepoliticoşi şi atunci când lasă mizeria de la câini în spaţiul public. Când îi scot afară, n-au făraş, n-au mătură ca să strângă după ei şi toată mizeria rămâne pe stradă.

Nici felul în care se face accesul şi ieşirea dintr-o incintă nu s-a îmbunătăţit la noi. „Lumea nu ştie că întâi se iese şi apoi se intră. Dacă intri într-un magazin, nu aşteaptă nimeni să ieşi. Chiar dacă ieşi cu sacoşe, te împing înăuntru, să intre ei primii.”

Urmează vorbitul tare pe stradă sau în autobuz. Suntem un popor care socializează uşor, însă, când socializarea se face pe stradă sau în mijloacele de transport în comun, nu sunt tocmai recomandate discuţiile în contradictoriu, cu voce tare, cu persoane necunoscute. Discuţii care apar mai ales pe teme politice. 

De ce se-ntâmplă: Sociologul Zoltan Rostaş spune că „Românii au tendinţa asta de a porni certuri cu oameni pe care nu-i cunosc pe teme politice din cauză că, la noi, cultura politică este încă în tranziţie: între comunism- în care toată lumea tăcea şi o cultura politică democratică- în care lumea poate să vorbească liber.”

Se vorbeşte tare inclusiv la telefon, pe stradă. Dar, în această privinţă, mai mult greşim atunci când nu închidem telefonul la spectacole şi în locuri publice. Prin acest gest, nu-i respectăm nici pe cei care ne oferă spectacolul, dar nici publicul care se află alături de noi. 

Când vine vorba de interacţiunea stradală, avem o paletă largă de gesturi nepoliticoase pe care tindem să le facem, continuă autoarea: „Când se întâlnesc două fete pe stradă şi încep să se pupe în mijlocul trotuarului, iarăşi nu e ok. Nu mai zic de băieţi, dacă se mai pupă, aoleo! Ei trebuie doar să îşi strângă mâna, atât.„

(foto>cartoonstock.com)

Iar strângerea mâinii mai are nişte reguli de care nu prea se ţine cont: cel mai în vârstă sau cel cu autoritate mai mare trebuie să întindă primul mâna. În niciun caz unul tânăr nu ar trebui să întindă mâna unuia mai în vârstă sau unui profesor.

Şi, deşi nu se mai practică la fel de des, sărutatul mâinii e mai degrabă o impoliteţe, ne spune doamna Schmoll. Conform acesteia, sărutatul mâinii e o favoare pe care femeia i-o face bărbatului şi nu se face la doamne pe care nu le cunoşti. „E un gest intim şi se face între persoane cunoscute. E recomandat, dar doar ca un gest pe care o femeie îl face că favoare unui bărbat, şi nu pe stradă.”

De asemenea, când te întâlneşti sau faci cunoştinţă cu cineva şi ai ochelarii de soare pe nas, îi scoţi, pentru că altfel laşi impresia că te uiţi în altă parte şi nu asculţi interlocutorul.

Un alt gest nepoliticos semnalat e mâncatul pe stradă. Însă autoarea priveşte îngăduitor această impoliteţe: „Nu e nici politicos, nici sănătos. Dar nu poţi să acuzi pe nimeni când vezi că se grăbeşte, că a întârziat, că aleargă după maşină. Mai grav e că aruncă ambalajul pe jos şi nu foloseşte coşul de gunoi.”

Gesturile nepoliticoase ale românilor nu se opresc însă pe trotuar: avem dovezile clare din trafic, la fiecare oră de vârf a zilei. Dar şoferii nu devin nepoliticoşi doar între ei, astfel încât:„Când vrei să traversezi la pietoni, maşinile îţi taie calea, în loc să se poziţioneze pe direcţia de mers. Trec chiar prin faţa ta, îţi taie şi pantofii.„

BĂRBAŢII, MAI POLITICOŞI DECÂT FEMEILE?

Rezultatele studiului american citat au arătat şi că bărbaţii sunt mai politicoşi decât femeile. Ca impoliteţe strict feminină, doamna Schmoll menţionează gestul doamnelor şi domnişoarelor care îşi baga mâna-n păr tot timpul: „Şi-l dau în spate, şi-l dau în faţă, indiferent că sunt la restaurant, la emisiune culinară, tot timpul cu mâna în păr. Nu e frumos.” Însă nu crede că, la noi, bărbaţii ar fi mai politicoşi decât femeile.

TINERII, MAI POLITICOŞI DECÂT BĂTRÂNII

Asemenea celor descoperite de cei de la Reader’s Digest, şi la noi tinerii sunt mai politicoşi decât bătrânii. „Nu vorbim de adolescenţi, dar cei trecuţi de 18 ani sunt mai informaţi probabil, cred că au învăţat regulile minimale.” Deşi se spune că vârsta aduce înţelepciune şi, cu siguranţă, informare, oamenii tind ca tocmai odată cu înaintarea în vârstă să uite regulile de etichetă. Pentru că vine impresia că „indiferent ce funcţie ai avut, când ieşi la pensie, eşti director”, ne explică autoarea. Totuşi, antropologul român ne avertizează că, pentru a susţine cu certitudine această teorie, ar trebui să ne bazăm pe o statistică clară, care deocamdată nu există.

CINE-I DE VINĂ?

Nu degeaba a intrat în vocabularul românesc buna-creştere ca sinonim al politeţii căci, aşa cum ne-a explicat şi sociologul Zoltan Rostaş, principalii vinovaţi pentru lipsa de politeţe sunt părinţii. Dacă copilul vede în comportamentul părinţilor astfel de gesturi, cu greu ar putea şcoala ori cei din jur să-i schimbe viziunea. Şi, de asemenea, profesorii care acceptă de la elevi lipsa de politeţe o încurajează astfel, chiar dacă doar pasiv.  Cu toate astea, sociologul român ne atenţionează să nu privim neapărat cu încredere topul americanilor. Pe lângă faptul că nivelul de politeţe depinde de fiecare om în parte, e greu de contabilizat la nivel naţional: „Nu zic că stăm bine, dar e greu să faci topuri despre politeţe, una e sa faci după natalitate, după lucruri concrete, cu politeţea mai greu.”

Domnul Mihăilescu mai adaugă şi că „Politeţea nu este totuna cu bunul simț- și nici chiar acesta nu se prezinta la fel peste tot în lume.” Politeţea ține de eticheta elaborată inițial la curțile aristocratice și apoi în societatea burghez urbană :  „În lumea rurală „tradițională” există norme de comportare între rude, norme de comportare cu vecinii și norme de comportare cu străinii, care țin de regulile nescrise ale ospitalității. Toate sunt previzibile și codificate. Politețea intervine atunci când oamenii nu se mai cunosc între ei, dar nu sunt neapărat nici „străini” – ceea ce este cazul, în primul rând, al orașului.”

„Când am dat şpaga, Onorată Instanţă, doar eram politicos.”