De ce se vinde Clubul Austro-Ungar, azi teatrul Elisabeta. Monumentul imperial a fost loc de distracție pentru ofițerii germani care au ocupat Bucureștiul
De ce se vinde Clubul Austro-Ungar, azi teatrul Elisabeta. Monumentul imperial a fost loc de distracție pentru ofițerii germani care au ocupat Bucureștiul | Foto credit: Anticariat Unu.ro.
Peste o sută de ani de istorie densă, cosmopolită stă în spatele elegantei clădiri din Bulevardul Elisabeta, azi teatru și restaurant scos la licitație.
Monumentul, simbol al Micului Paris, al clădirilor impunătoare ridicate la tăierea primului bulevard parizian din București – Bd. Elisabeta, exprimă gustul vienez pentru proporții echilibrate și detalii armonioase de arhitectură clasică. Palatul supușilor de altădată ai Imperiului Austro-Ungar din București domină și azi bulevardul Elisabeta.
Cu fațada principală la bulevard, înfrumusețată în stil Secession-Art Nouveau, foarte rar întâlnit în București, edificiul amintește de măreția imperială a Vienei.
Foto: Antoaneta Dohotariu.Fotografie de epocă apud teatrulelisabeta.ro.
Clubul Austro-Ungar, simbol de putere, prestigiu și influență diplomatică la început de secol XX, opera arhitectului austriac Rudolf Quich
În 1912, apărea pe bulevardul Elisabeta o impresionantă clădire având parter, trei etaje și terasă. Partiul, notat în dosarul de autorizare, prevedea spațiile: Diner Zimmer (sufrageria), Buffet, Gedeckte-Raum (spațiu acoperit), Gedeckte-Terasse (terasă acoperită).
La parter era amplasată o sală amplă, posibil pentru a deveni sală de reuniuni sau de spectacol, iar la subsol se găseau Fleicsh Kuhlraum (pivnița de alimente) și Weinkeller (cramă). Sursa: Cezara Mucenic, istoric de artă, în volumul “Întâmplări neîntâmplătoare pe Bulevardul Elisabeta sec. XIX-XX”, editura Vremea, 2024.
Baluri și recepții militare în timpul ocupației germane (1916-1918), în timp ce bucureștenii sufereau. Clubul era administrat de “Guvernământul Imperiului German”, administrația militară a Bucureștiului instalată în clădirea PMB de azi
La 6 decembrie 1918, Bucureștiul a fost ocupat de trupele germane și aliate (austro-ungare, bulgare și otomane) și a fost instaurată administrația militară de ocupație, “Kaiserliche Deurchsche Gouvernement Bukarest”, “Guvernământul Imperiului German”. Clubul Austro-Ungar a devenit astfel fieful ofițerilor ocupanți.
Carnet de bal imperial. Foto credit: anticariat-unu.ro.
După încheierea Primului Război Mondial și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, clădirea a adăpostit ședințele Senatului României. În comunism, Clubul Austro-Ungar a devenit proprietatea Confederației Generale a Muncii, la parter a funcționat un cinematograf, iar după 1989 a fost timp de mulți ani sediul Partidului Liber Democrat condus de Nica Leon.
Clădirea Clubul Austro-Ungar, revendicată de două organizații ale fostei Uniunii Generale a Sindicatelor din România, a fost scoasă la licitație cu preț de pornire de 4,5 milioane de euro
Edificiul a fost scos la licitație în data de 11 noiembrie 2025 prin procedură de executare silită, ca urmare a unui proces de contestare a proprietății între două organizații ale fostei UGSR care revendică imobilul.
Uriașul patrimoniu al U.G.S.R, evaluat la miliarde de dolari în 1989, a trecut printr-un proces ascuns de devalizare și dispute juridice care continuă și azi. Hoteluri, case de cultură, clădiri urbane valoroase au fost preluate în baza unor documente false
Prețul de pornire al clădirii fostului Club Austro-Ungar, anunțată pentru vânzare, a fost de aproximativ 22,8 milioane lei (4,5 milioane de euro). După 32 de ani de procese, o instanță din București a stabilit că preluarea imobilului s-a făcut pe baza unor documente false. Imobilul a fost disputat de două organizații ale Uniunii Generale a Sindicatelor din România, cu coduri fiscale diferite.
Până acum nu există un anunț oficial despre numele câștigătorului licitației, ceea ce înseamnă fie că imobilul nu a fost adjudecat, fie a existat un cumpărător a cărui identitate nu a fost anunțată oficial.
Bulevardul Elisabeta în februarie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.Bulevardul Elisabeta în februarie 2025. Foto: Antoaneta Dohotariu.
Arhitectul Rudolf Quich, creatorul unor clădiri ridicate în stil vienez Secession/Art Nouveau la Oradea
Reprezentant strălucit a stilului de arhitectură Secession/Art Nouveau, arhitectul Rudolf Quich (1875-1937) și-a lăsat amprenta în special în Oradea.
La București, pe lângă Clădirea Clubului Austro-Ungar, Rudolf Quich a proiectat Casa Calimachi de pe strada Batiștei 29. Influențat de curentul vienez Secession, Rudolf Quich introduce în arhitectura Clubului Austro-Ungar linii curbe discrete, motive florale stilizate, decorații geometrice și detalii decorative integrate armonios în structură.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Foto: Antoaneta Dohotariu.
Clădirea Clubului Austro-Ungar, gândită să transmită prestigiu și reprezentativitate, a fost adaptată cerințelor de edificare a modernului Bulevard Elisabeta
Edificiul a fost construit special cu funcțiunea de Club Austro-Ungar și impresionează prin eleganța sa sobră. Interiorul era prevăzut cu saloane spațioase, decorate cu oglinzi și candelabre impunătoare. Mobilierul adus sau inspirat de spațiul central-european completa atmosfera rafinată.
Aici se vorbea limba germană și maghiară și se țineau baluri, seri muzicale, conferințe și recepții diplomatice.
Despre Bulevardul Elisabeta, simbol al modernizării urbane, arteră majoră cu clădiri în stil eclectic și neoclasic inspirate de arhitectura occidentală, citește mai jos:
Clădirea Clubului Austro-Ungar, simbol al dominației străine, în timpul ocupației Bucureștiului
În timpul ocupației, clădirile care aparțineau comunităților germane și austro-ungare au primit o nouă semnificație. Clubul Austro Ungar a devenit punct de întâlnire pentru ofițerii și funcționarii administrației de ocupație.
Dacă înainte de război clubul era un spațiu al diplomației discrete și al vieții mondene, în anii ocupației a găzduit recepții și reuniuni militare, întâlniri festive, într-o atmosferă care contrasta cu lipsurile bucureștenilor.
Foto credit: Muzeul de Fotografie, Alex Gâlmeanu. Intrarea trupelor germane în București, 6 decembrie, 1916.
Hilda Hencz în volumul “Bucureștiul Maghiar”: În 1878, s-a înființat Asociația Austro-Ungară, inginerul Sandor Veress fiind ales membru de onoare al ei.
În 1886, s-a deschis Cazinoul Austro-Ungar frecventat de lumea bună a supușilor Imperiului din București, inițial sediul său s-a aflat pe strada Academiei. În 1913, cazinoul va primi un sediu nou, în palatul construit pe Bulevardul Elisabeta (azi clădirea se află la nr 45, la intersecția cu str. Saligny, nu departe de clădirea Societății Ungare de pe str. Zalomit).
“În clădire a avut loc procesul intentat lui Ion Slavici, acuzat de înaltă trădare pentru atitudinea sa proaustriacă și colaborarea cu “Bukarester Tageblatt”, “Gazeta Bucureștilor”, oficina ocupanților
Hilda Hencz: Ioan Slavici fusese citat să se prezinte la Curtea Marțială chiar de ziua sa de naștere. În ciuda faptului că era foarte în vârstă, nemaivorbind de serviciile aduse românilor pe când era redactor la ziarul Tribuna din Sibiu, Slavici a făcut închisoare 11 luni, din cei 5 ani la care fusese condamnat.
Ziarul Universul, din 14 februarie 1919, informa că Ioan Slavici a ajuns la închisoarea Văcărești, închis sub acuzația de “atentat la siguranța statului și concurs dat inamicului”, alături de Tudor Arghezi, D. Karnabatt, I. Grossman, Dem. Theodorescu ș.a.
Istoricul de artă Cezara Mucenic a cercetat istoria clădirii în volumul “Întâmplări neîntâmplătoare pe Bulevardul Elisabeta sec. XIX-XX”, editura Vremea, 2024, pagina 133-134.
Cezara Mucenic, istoric de artă: În anul 1912, dl. dr. C. Diaconovitch cu domiciliul în str. Sf. Ionică no. 9, cerea, în numele comunității austro-ungare (majoritatea fiind români din Transilvania):
Dorind a construi pe proprietatea mea din bulevardul Elisabeta no 17 vă rog să binevoiți a-mi libera autorizațiunea necesară. Construcțiunile ce voiesc a face sunt: o clădire de zidărie masivă învelită cu fer compusă din subsol, parter și două etaje, conform planurilor anexate, pentru Clubul Austro-Ungar. Proiectul a fost întocmit și semnat de dl. Rudolf Quich, de profesiune arhitect, cu domiciliul în str. Justiției no 28.
Serviciul Tehnic al Primăriei, cel în drept să avizeze construcțiile care se ridicau în oraș, preciza:
Proprietatea este aliniată.. alinierea s-a făcut pe prelungirea Hotelului Princiar (situat la nr 15, pe bd. Elisabeta colț cu str. Brezoianu) spre bulevard iar spre stradelă la 20 metri de soclul Ministerului Lucrărilor Publice. Apă și canal nu este pe proprietate. Trotuarul mai este de asfalt.. Sunt de părere a se da autorizare.
Adaugă și alte detalii și considerente în raport cu funcțiunea și prevederile Regulamentului: Construcția fiind destinată unui club, având birouri, fiind cu fațada pe două străzi credem că se poate tolera fără a avea curtea reglementată de 1/5 parte din suprafața construită”.
Construcția depășea cu un metru clădirea PMB de azi, atunci sediul Ministerul Lucrărilor Publice, și a avut nevoie de aprobare specială
Ulterior, în timpul lucrărilor, proprietarul terenului vine cu o cerere nouă, care modifică parțial planul inițial, drept care Serviciul Arhitecturei preciza:
Construcțiunea este în curs de execuție, comunicam și primarului solicitarea primită și acordul de principiu pentru modificări: Clubul Austro-Ungar cere a i se admite ca la construcția ce execută .. să facă încă un entresol (mezanin.n.n) care aduce după sine înălțimea caselor la 18, 50 metri în loc de 17, 50 după cum prevede Regulamentul și după cum chiar s-a dat autorizație de anul trecut. Având în vedere că Ministerul Lucrărilor Publice este mai înalt și că este colț cu strada și cu Bulevardul cred că s-ar putea admite depășirea cu un metru.
Primarul G.G. Cantacuzino pune rezoluția:
Se aprobă cu înălțimea de 18, 50. Toate aceste discuții se vor concretiza în prevederile finale ale autorizației; Se autoriza Clubul Austro-Ungar .. prin adăugirea unui entr’sol și terasă spre Bulevard iar în partea din fund spre strada Parlamentului va face mansardă conform planului prezentat și aprobat până deasupra cornișei principale. Se va conforma măsurilor.. relativ la funcționarea sălilor de spectacole.
Cezara Mucenic, istoric de artă: Reprezentând concepția creatoare a arhitectului Rudolf Quich format la școala de arhitectură vieneză, fațada elegant decorată, dar cu sobrietate, introduce motive florale și linii curbe/semicurbe din repertoriul stilului Art Nouveau/Sezession, frecvent în Europa acelor vremi, dar mai rar întâlnit în București.
Clădirea a devenit curând un loc important de relaxare al orașului, a cărui semnificație s-a amplificat în anii dificili ai Primului Război Mondial, care au însemnat pentru București anii ocupației germane (1916-1918). Atunci Ministerul Lucrărilor Publice a fost obligat să-și cedeze sediul din bd. Elisabeta no 19 pentru a fi folosit de Guvernământul Imperial German.
Foto: Antoaneta Dohotariu.Sursa imaginii: Imperial War Museum, www.iwm.org.uk.
Clubul Austro-Ungar și Teatrul Donau Palast au funcționat și în timpul războiului, loc de distracție pentru trupele de ocupație
Cezara Mucenic, istoric de artă: Odată cu încheierea războiului și destrămarea Imperiului Austro-Ungar, vin vremuri noi. S-a pierdut comunitatea principală ce patronase clubul, iar el nu mai funcționează, dar rămâne activă sala de la parter cu anexele sale, unde, cum ne menționează Ghidul Pântea în 1923, se afla Teatrul Popular și Varieteul Moulin-Rouge, bd. Elisabeta 25 fost 17.
Soarta clădirii a fost lămurită în 1928, când, în conformitate cu Ordinul Consiliului de Miniștri nr. 1645/5 decembrie 1928, clădirea era cedată Ministerului de Justiție: “ca despăgubire de război de la colonia austro-ungară”. La scurt timp, prin alt Ordin al Consiliului de Miniștri, clădirea a fost cedată Senatului României și luată în primire cu proces-verbal în 22 august 1929.
În 1930, Senatul României se instalează în clădirea fostului Club Austro-Ungar, această fiind considerată o bună soluție, mai ales că cei 85 de membri ai “maturului corp”, cum era denumit, puteau folosi sala de spectacole ca sală de ședințe.
Aici, în anul 1930, se va sărbători succesul de la Haga în procesul contra optanților, proces câștigat de Statul Român.
În altă ședința memorabilă, senatorul și profesorul Rădulescu-Motru va depune o interpelare asupra principiilor după care se conduce Direcția Educației Poporului, considerând că aceasta își propune un program prea vast, și deci nerealist.
Desigur, perioada de activitate a Senatului, dintre anii 1930-1938, este marcată de luptele politice intense din epoca, de schimbările dese de guverne și mai ales de imixtiunea autoritarului rege Carol al II-lea în politică vremii. Odată cu schimbarea radicală adusă de dictatura regală, Senatul își pierde din importanță, decretele regale luând locul legilor votate cu mai multă sau mai puțină chibzuință, dar totuși pe baza unei îndelungi dezbateri.
“Soarta acestei clădirii ilustrează istoria unui oraș, a unei epoci, a unei părți din Europa. Fațada s-a păstrat așa cum a gândit-o arhitectul Rudolf Quich în 1912.”
Cezara Mucenic, istoric de artă: În clădire continuă să funcționeze Senatul și se afla o administrație care este menționată în Cărțile de Telefon chiar și în perioada dictaturii antonesciene (1940-1944). Aparent situația nu s-a modificat, deși Senatul nu se mai întrunea.
Au sosit însă vremurile noi, iar în 1946 este emisă Legea nr. 896 “pentru trecerea în folosință Asociației Româno-Maghiare”, emisă pe baza Decretului nr. 3234/11 nov. 1946, care prevedea:
Art.1: Localul fostului Senat, proprietatea statului, se dă în folosință, fără niciun titlu oneros, Asociației Româno-Maghiare, persoană juridică, pe termen de 10 ani.
În baza Decretului Prezidențial din 1948 apare o nouă hotărâre:
Se va înscrie dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea Confederației Generale a Muncii pentru imobilul compus din “teren cu casă construită din beton cu cărămidă, acoperită cu tablă, având curte cu întinderea de 892 mp.
Istoria clădirii a început cu un imperiu și s-a terminat cu o republică, dar edificiul -surprinzător- a rămas același. Modificările interioare au fost minore, eventuale recompartimentări. Exterior, fațada s-a păstrat așa cum a gândit-o arhitectul Rudolf Quich în 1912.
„Clubul Austro-Ungar” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.
Cel mai vechi bulevard din București, denumit Elisabeta în 1869, în cinstea prințesei de Wied, soția Principelui Carol, a cunoscut de-a lungul timpului înfățișări și denumiri diferite și
Primarul general al Capitalei, Nicușor Dan, anunță care este stadiul lucrărilor de reabilitare de la clădirea de pe Bulevardul Regina Elisabeta nr. 29-31, imobil care a fost sediul Primăriei
În anii 1980, cultura era ea ce era, dar era vremea mea de pipăială. La hotel nu te primeau dacă nu erai soț și soție. Așa că ne iubeam ca nebunii în cinematografele de pe 6 Martie. Eram la