“De ce?”: o întrebare controversată cu care se confruntă părinții când copiii lor o pun adesea (P)

“De ce?”: o întrebare controversată cu care se confruntă părinții când copiii lor o pun adesea (P)
“De ce?”: o întrebare controversată cu care se confruntă părinții când copiii lor o pun adesea

Dacă aceste tipuri de întrebări neîncetate ale copilului tău fac parte din viața ta de zi cu zi… bine ai venit la ceea ce experții în pedagogie numesc “vârsta de ce”! Într-adevăr, pe la 3 sau 4 ani în general, când limbajul copilului devine mai fluid sau are o adevărată logoree, și adesea până la 5 sau 6 ani, copiii au tendința de a se întreba despre tot ceea ce îi înconjoară, tot timpul și în orice împrejurare. Dar de ce pun atâtea întrebări? Și, în unele cazuri, în care acel “de ce” reprezintă o întrebare capcană, ce ar trebui să răspundem? Ar trebui să explicăm totul? Așa că, “de ce?” devine o intrebare controversata cu care se confrunta parintii cand copiii lor o pun adesea. Totuși, nu trebuie să ne îngrijorăm, dimpotrivă. A pune des această întrebare este un pas major în evoluția copilului și în deschiderea intelectuală a celui mic. Prin acest “de ce”, copiii încep să își croiască drumul în viață.

De ce auzim atât de mult… “de ce”?

După acea perioadă dificilă în care copilul a descoperit puterea cuvântului “nu”, vei vedea că vine o altă perioada minunată. Cel mic își dă treptat seama că îți poate mobiliza mai bine interesul prin conversație. Un discurs mai elaborat este, așadar, prima explicație pentru această fază ce ni se pare a fi o interogare permanentă. Dar este, mai presus de toate, începutul vieții sociale a unui copil. Copilul interacționează cu mediul său, ceea ce reprezintă un lucru cât se poate de pozitiv. Ieșind din lumea restrânsă în care a stat până la vârstă de 2-3 ani, copilul tău descoperă că lumea este vastă. Este acel moment când totul îl fascinează. De asemenea, apare conceptul de legătură cauză-efect. Micuțul tău, pe la trei ani, chiar începe să înțeleagă că absolut fiecare efect este produsul unei cauze. Și va dori să experimenteze această teorie. Atunci va dori să afle de ce se învârt roțile de la mașinuță, de ce rața face mac, de ce câinele latră și tot așa. La început, copilul este sincer în nevoia lui de curiozitate. Dar copilul poate ajunge să nu asculte răspunsul și trece la un nou motiv pentru a pune o altă întrebare, desigur, ce începe cu “de ce”. În plus, este vorba și de altceva decât de dorința de a știi. În acest caz, copilul este de obicei mai interesat să atragă atenția. Prin urmare, părinții îl pot mobiliza la rândul lor cerându-i părerea în acest sens. Dacă cel mic întreabă “de ce” un lucru este într-un fel sau altul, îl poți provoca printr-un “de ce crezi?”. Cu această ocazie el se va gândi alături de tine. Dacă nu are nimic de spus, nu va mai pune întrebări pentru o vreme. Totuși, dacă îi poți oferi răspunsul, nu ezita să o faci.

Cum să răspunzi la întrebările copilului tău?

Cu toate acestea, de cele mai multe ori, întrebările sale nu sunt puse în zadar și așteaptă un răspuns. În funcție de vârsta lui, vei vorbi cu el mai mult sau mai puțin amănunțit. Poți găsi întotdeauna cuvinte simple. Un copil mic nu va aștepta un răspuns profund. Nu încerca să-i explici totul. Mai degrabă, așteaptă ca el să te întrebe mai detaliat, indiferent dacă își exprimă un interes real sau nu. De multe ori ne dăm seama că micuții noștri au, de fapt, o teorie despre absolut orice. Teoriile lor pleacă de la o reflecție reală care poate servi drept bază concretă pentru răspunsul pe care i-l dai.

Și când nu știm să răspundem? Ei bine, nu trebuie să te simți rușinat dacă nu cunoști acest răspuns. Punându-ți întrebări, copilul tău te testează și el la rândul lui. Încearcă să afle dacă ești atât de atoateștiutor pe cât își imaginează el. Dacă nu știi să-i răspunzi, arată-i că te interesează curiozitatea lui. Cercetați împreună și descoperiți răspunsul într-o carte, pe internet sau apelând la o persoană care cunoaște acest subiect, de exemplu. Este mult mai educativ să promovezi procesul de a căuta răspunsul la o întrebare decât să încerci să fii cel care știe totul.

Dar subiectele sensibile?

Anumite întrebări îi pot incomoda uneori pe părinți, precum cele care privesc subiecte puțin delicate, chiar tabu, precum sexualitatea, bolile grave sau chiar moartea… Încearcă să fii spontan și sincer în răspunsurile tale. Astfel, vei stabili o legătură de încredere cu copilul tău. Explică-i realitatea, chiar dacă spui doar o mică parte din ea. Totul este o chestiune de dozaj.

Atunci când micuțul tău pune prea multe întrebări “de ce?” nu ar trebui să te îngrijorezi. De fapt, înseamnă că cel mic este foarte curios și dornic să cunoască lumea. Încearcă să fii calm și să îi răspunzi cât de mult poți la întrebări. Dacă nu, îi poți satisface curiozitatea cercetând alături de el răspunsurile. Dacă dorești să înceteze cu întrebările, nu-l brusca și nu-l certa. Încearcă să îi explici ceea ce trebuie cu mult calm și tact!