De ce nu o să mă uit astăzi la meciul România-Olanda, plus o pledoarie pentru entuziasm

Nu sunt, probabil evident, o mare microbistă, de fapt nu sunt deloc microbistă, dar cumva frenezia şi entuziasmul de anul acesta m-au prins şi pe mine. Am ratat primul meci, cel pe care l-am câştigat, l -am văzut pe al doilea, în care am pierdut, l-am ratat pe al treilea. Pe cale de consecinţă, logică, nu o să mă uit nici la meciul de azi. Sigur, veţi spune că nu putem face o regulă din atât de puține exemple, dar nu e doar asta.

Am ceva experienţă în domeniu. Aproape de fiecare dată când îmi arunc privirea la vreun meci, pare că atrag ghinionul ca un magnet. Se întâmplă ceva inexplicabil: jucătorii își pierd mingea, portarul alunecă, și, bineînțeles, adversarii își amintesc brusc cum se dă un gol spectaculos.

Şi să ştiţi că nu se întâmplă asta doar la fotbal. Mă uit la tenis, favoritul turneului pierde. Adesea se întâmplă şi la alegeri, cei cu care votez eu pierd, deşi iniţial nu e neapărat probabil să fie aşa. Nici nu ştiu ce să fac cu gimnastica la Olimpiadă, pentru că abia aştept să mă uit, doar că nu aş vrea să le aduc ceva ghinion fetelor ăstora care au muncit atâta.

La fotbal e oki, pot să mă sacrific, poate chiar mă duc la sală, ceea ce ar fi de fapt ]n beneficiul tuturor participanţilor.  Însă nişte opinii legate de fotbal, comentatorii de pe Facebook, capra vecinului şi drobul de sare am şi eu. Pentru că, la fotbal, politică şi presă se pricepe toată lumea, nu e aşa? 

Aşadar:

1. Toată lumea îşi dă cu părerea despre Ianis Hagi, că nu e cine ştie ce jucător. Acum, să fim serioşi, oricine ar fi, e judecat după performanţa tatălui său şi orice ar face nu va fi niciodată suficient de bine. Şi vă daţi seama că aşa a şi crescut, cu spectrul performanţei tatălui lui în spate. n-a avut timp, n-a fost lăsat să crească natural, ci probabil a simţit această presiune uriaşă încă de la început. 
2. Avem nişte aşteptări uriaşe şi în acelaşi timp foarte mici faţă de echipă. Ne aşteptăm să luăm bătaie, plecăm cu ideea că luăm bătaie şi dacă luăm suntem mulţumiţi, ni s-au confirmat aşteptările. 
3. Mi se pare foarte tare entuziasmul suporterilor, faptul că suntem şi noi pe stadioane, în Germania, e un sentiment foarte mişto şi era momentul să ne unească şi pe noi ceva bun, optimist, cu bucurie, nu doar manifestaţiile politice în care ne ţineau împreună doar riposte, doar scandal, doar opoziţionism. Eu nu sunt mare fan al gândirii pozitive, #goodvibesonly #thinkpink şi alte motivaţionale din acestea, dar în acelaşi timp cred că e important să ne dăm voie şi să credem că o să fie ok, să nu plecăm tot timpul de la varianta lasă, că dacă mă pregătesc pentru rău şi o să fie bine e mai bine decât invers. Avem nişte modele de gândire biiine bătătorite, creierul nostru e pregătit să rezolve probleme, să găsească soluţii la rău, la pericole, dar dacă nu dăm un pic drumul şi la speranţă, la mândrie, la a fi încrezători, bucuroşi, relaxaţi, recunoscători, nu o să ne fie mai bine. Şi nu spun eu asta, sunt studii care ne spun că  emoțiile pozitive activează zone ale creierului asociate cu creativitatea și rezolvarea problemelor. Persoanele care experimentează emoții pozitive au o capacitate mai mare de a găsi soluții inovatoare și de a lua decizii eficiente. De asemenea, emoțiile pozitive îmbunătățesc memoria și capacitatea de învățare. 

Să ne dăm voie să fim bucuroşi înseamnă şi să fim mai sănătoşi fizic. Tot nişte studii ne spun şi că stările emoționale pozitive sunt asociate cu reducerea nivelului de cortizol, un hormon al stresului care, în exces, poate avea efecte negative asupra sistemului imunitar și cardiovascular. 

De asemenea, emoțiile pozitive sunt corelate cu o variabilitate mai mare a ritmului cardiac, un indicator al unei sănătăți cardiovasculare bune. Cercetările arată că indivizii care experimentează frecvent emoții pozitive au o incidență mai mică a bolilor cronice și o rată mai mare de recuperare în urma intervențiilor chirurgicale.

Deci, hai să ne uităm la meci – voi, nu eu – cu bucuria jocului. Băieţii ăştia au arătat că joacă, nu se lasă.

Tot Maria, mai jos:

• 5 motive pentru care să lăsați copiii să se plictisească în vacanță
•  O grădină secretă în spatele unui bloc din Aviației (și câteva gânduri după alegeri)
• Cele 3 cuvinte care te scapă din orice încurcătură