De ce n-o să-ți iasă ce ți-ai propus de Anul Nou (și te mai și căsătorești cu persoana nepotrivită)

07 ian. 2021
626 Afișari
De ce n-o să-ți iasă ce ți-ai propus de Anul Nou (și te mai și căsătorești cu persoana nepotrivită)

A trecut și Revelionul ăsta. Un An Nou al speranței că lumea va reveni la normal, un 2021 burdușit cu voie bună și dorințe mai mari ca niciodată. Anul în care ne facem bine. Dar, cum trăim într-o lume individualistă, nu e atât de mult vorba despre ”noi”, cât despre ”eu/mie/îmi”.

Prin urmare, pe buzele fiecăruia dintre voi au stat mai cuminți sau mai neastâmpărate, afirmații precum:

Mă las de fumat!
Slăbesc.
Mă duc la sală.
Mă apuc de învățat o limbă străină.


Și tot așa până departe…


Starea de extaz în care ne aflăm în noaptea dintre ani, după zile de vacanță, momente liniștite, clipe cu prietenii și familia ne influențează felul în care ne gândim la noi înșine, drept urmare s-ar putea să fim mai încrezători decât e cazul. Și nu asta e problema, normal că e bine să ne simțim bine, dar s-ar putea să nu fie rațional și eficient.

De ce pierdem în februarie lista de pe 1 ianuarie


Știm din experiența anilor trecuți ai vieților noastre că prin februarie nu numai că nu ne-am apucat de ce ne-am propus, dar am cam rătăcit lista cu dorințe pe noul an, sau ne-a păpat-o pisica, sau ne-au furat-o dușmanii.

Ei bine, atunci care-i faza cu planurile astea de Anul Nou?
Ce facem ca să fim siguri că punem de-o planificare sănătoasă, cât mai ușor de urmat și verosimil de îndeplinit?

Problema cu planurile noastre pare să fie aceea că ne îndrăgostim de ele. Da, ne entuziasmăm peste măsură la gândul că vom fi mai frumoși, mai deștepți, mai harnici, mai bogați, mai cum vreți voi.

Bun, ar întreba unii, și ce e rău să ne placă ce ne dorim? Păi cam e. Că nu te folosești de o minte limpede care să te ajute să fii conștient de tot ceea ce implică planurile tale, ci mai degrabă, te ia valul cu lista de dorințe în manieră self-help. Adică ți le lipești prin casă, le scrii cu ruj pe oglindă, îți spui dimineața că ești frumoasă, îți spui seara că ești bogat. Nu am nimic cu arta vizualizării, ba chiar îi înțeleg importanța, dar cred din toată inima că dacă te mai și ridici de pe canapea pe lângă vizualizarea corpului ideal pe care îl poți avea, șansele de reușită sporesc. Zic și eu, nu dau cu paru’, vorba aia.

„De ce te vei căsători cu persoana nepotrivită”


Prin urmare, nu e prea bine să ne îndrăgostim de niște idei despre ce am putea face fără să știm exact care ne sunt resursele pentru a face cu adevărat ceva anume!

Filosoful Alain de Botton a scris un eseu foarte deștept intitulat ”De ce te vei căsători cu persoana nepotrivită?”. Da, chiar așa. Ne spune acolo că, pentru că suntem cam toți un pic nebuni și un pic anxioși și un pic idioți, ajungem, în foarte multe cazuri, să ne ”dăm” la cine nu trebuie. Și apoi să ”luăm” pe cine nu trebuie. Și apoi să stăm toată viața cu cine nu trebuie. Tristul adevăr. Dar pentru că Alain e un domn, ne dă și o serie de explicații și de soluții. Prin urmare, ne ajută să vedem cum arată 3 tipuri de iubire de-a lungul istoriei prin niște seturi de întrebări. Redau mai jos secvența din Why you will marry the wrong person? de Alain de Botton într-o traducere din engleză a semnatarului:

”În epoca de mult trecută a Căsătoriei din Interes, am fi putut lua în seamă următoarele criterii în cazul unei căsătorii:
cine sunt părinții ei/lui?
cât teren dețin?
cât de mult ne asemănăm cultural?

În perioada Romantică, ne-am fi putut uita după următoarele semne pentru a determina calea cea bună:

inabilitatea de a ne opri să ne gândim doar la persoana iubită;
obsesia sexuală;
credința că el/ea este un înger;
dorința de a sta mereu împreună.

Pentru epoca Marriage of Psychology (mi-e frică să traduc asta în românește), avem nevoie de un nou set de criterii. Ar trebui să ne întrebăm:

cum se comportă când e supărat/ă?
cum putem crește un copil cu el/ea?
cum ne putem dezvolta împreună?
cum putem rămâne prieteni?”

…Și, totuși, ce-o fi de făcut?


Bun, acum hai să aplicăm criteriile luminatului filosof la problema noastră: planurile de anul nou.

De la ”gândit încontinuu” la ”cum ne putem dezvolta împreună”.

Se spune că e bine dacă o dorință te preocupă non-stop pentru că asta va duce la îndeplinirea ei. Bălării! Ba chiar ar trebui să ne luăm dorința aceea din cap pentru că altfel devine epuizantă. Din cap să o punem pe foaie și de acolo să o spargem în bucățele. În pași mai mici de îndeplinit, împărțiți pe zile, săptămâni și luni. E un fel de a transforma dragostea sufocantă față de idee într-un parcurs în care ”creșteți împreună”. Ideea devine realitate, iar tu un om mai organizat.

De la ”obsesie sexuală” la ”cum putem rămâne prieteni”.

Nu știu cum se cheamă un om care are obsesii sexuale cu idei, dar nici Asociația Americană de Psihiatrie nu cred că știe. Bine că nu la asta ne referim. Ca să faci sex trebuie să ai cu ce. Simplu. Ca să pui ideile în practică trebuie să ai cu ce. Așa că în loc să ai ”obsesii sexuale” cu ideea ta, mai bine ”rămâneți prieteni”, adică te gândești care îți sunt resursele la care apelezi atunci când punerea în practică a dorinței tale se împotmolește. Pot fi resurse legate de bani, prieteni, educație, sprijin specializat. Un fel de viagra pentru idei.

De la ”este un înger” la ”cum se comportă când e supărat/ă”.

Ne place să idealizăm. Ne plac extremele. Nu ne place griul. E o culoare mohorâtă. Da, din păcate realitatea se împacă bine cu matematica și majoritatea lucrurilor sunt medii, mediocre, average cum ar zice filosofii străini. Și nu este nimic rău în asta. O știm de la Yin și Yang încoace. O știm când ne e foame. Mai bine ceva să avem ceva în stomac decât nimic, nu? Așa și cu planurile. Hai să nu ne mai îmbătăm cu apă rece și cu fraze de genul ”cu asta dau lovitura”, ”anul ăsta rup norma” ș.a.m.d.

Dacă îți dorești ceva, pune-ți întrebări. Cât de pregătit sunt pentru asta acum? Cine mă susține să fac asta? Care sunt indicatorii pe parcurs care îmi arată că merg în direcția potrivită? Aceste întrebări îți arată cum e când o listă de dorințe e un pic supărată. Și e complet ok să știi asta, te va ajuta pe tine să nu fii la fel.


Sunt aici să-ți zic că o să fie bine, doar dacă…
Știu că nu asta vrei să auzi, dar, uneori, ajută. Ține cont că tu stăpânești lumea aia interioară care a produs ideile, gândurile, dorințele tale, dar că lumea exterioară are niște reguli proprii, un pic mai dure. Mai bine să fii pregătit/ă.

Și ia seama la ce zice Jose Saramago: ”Într-un elefant sunt doi elefanți. Unul care se străduiește să învețe totul și unul care se încăpățânează să ignore totul!”













Cookies