De ce a fost demolată vila lui Basile Assan, primul român care-a făcut înconjurul lumii. Fabuloasa “Casă de porțelan” din inima Bucureștiului avea chiar și încălzire prin pardoseală
De ce a fost demolată vila lui Basile Assan, primul român care-a făcut înconjurul lumii. Fabuloasa “Casă de porțelan”, din inima Bucureștiului, avea chiar și încălzire prin pardoseală. Imaginea a fost publicată de Revista Arhitectura și colorizată de Stelian Popa.
Reședința inginerului și exploratorului Basile G. Assan a fost una din rarele și valoroasele clădiri proiectate în stil Sezession în Bucureștiul începutului de secol XX, azi imobil, reper estetic, pierdut.
Atât de specială era reședința primului român care a călătorit în jurul lumii, încât a devenit subiectul mai multor articole ilustrate cu fotografii și publicate în reviste importante de arhitectură din Germania și din Austria.
Casa Assan, sursa imaginii originale: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913, p.84. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
Reședința temerarului călător avea sală de sport pentru copii la etaj, încălzire prin pardoseală, finisaje din alabastru, garaj și a fost construită, parțial, din beton armat, o noutate pentru acele timpuri
Bijuteria de arhitectură Sezession se afla pe fosta stradă Scaune 21-23 (azi Tudor Arghezi), și a fost demolată la începutul anilor ’60, o dată cu ridicarea noului Teatru Național, conform istoricului Simina Stan în articolul “Vila Basile G. Assan din București. Documentarea unei clădiri Sezzesion dispărute” (artnoveau.patrimoniu.ro).
Simina Stan a identificat autorizația de construire a Casei Assan și articolele ilustrate cu imagini publicate în revistele germane.
Casa Assan de pe strada Scaune. Sursa imaginii: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913, p.84.
Fotografiile originale din acest articol au apărut în revista Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913, au fost republicate de Revista Arhitectura și reinterpretate color cu ajutorul AI de Stelian Popa.
Autorul precizează ca este posibil ca unele aspecte (culori, detalii texturi) să difere de realitatea vizuală originală.
Perete vitrat în salonul principal al Casei Assan. Sursa imaginii originale Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913, p.84. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.Sursa imaginii originale: Revista Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913, p.84.
“Casa de Porțelan”, estetica simplității. Din clădirea îndrăzneață, ultramodernă pentru Bucureștiul de început de secol XX, ne-au rămas doar fotografii, acum în locul ei se află benzinăria de la TNB
Casa Basile Assan era capodopera arhitectului vienez Marcel Kammerer, reprezentant de frunte al stilului Sezession, discipol al faimosului arh. Otto Wagner, la care a contribuit o echipă de artiști și designeri vienezi.
În imaginea de mai jos vedem familia Assan pe terasa „casei de porțelan”, cum avea să o descrie Florica Assan, soția inginerului.
Logia și pergola, în imagine apar Basile Assan cu soția, Florica, și cei 3 copii. Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913.
“În 1896, Basile Assan este primul român care ajunge în regiunile polare arctice, după o expediție de două luni alături de 50 de cercetători și oameni de știință”
Cristiana Trică, autoare a volumului “Povești din Bellu”, ed. Vremea, dedică pagini consistente istoriei familiei Assan.
Cristiana Trică în volum: Basile este un călător neobosit și reușește câteva performanțe remarcabile. În 1896, este primul român care ajunge în regiunile polare arctice, după o expediție de două luni alături de 50 de cercetători și oameni de știință. Prezintă pe larg rezultatele și experiențele acestei expediții într-o conferință la Societatea Geografică Română și, ulterior, le publică în buletinul societății.
Prezentarea a fost făcută în prezența regelui Carol I și a principelui moștenitor Ferdinand. Basile Assan avea talentul de a povesti frumos, de a observa lucruri interesante și de a împărtăși auditoriului emoțiile trăite.
În 1898, Basile Assan face o călătorie în jurul lumii, devenind primul român care reușește o astfel de performanță
Cristiana Trică: Traseul lui Basile Assan a fost Constantinopol- Alexandria-Ceylon-Singapore-Hong Kong- Shanghai-Nagasaki-Tokyo-Yokohama-San Francisco- New York- Londra.
Probabil că tot din această călătorie se naște și inițiativa, concretizată în 1905, de a înființa Societatea Româno-Americană, o sucursală a Standard Oil în Europa, cu Basile Assan președinte al consiliului de administrație. Înființată în 1870, de John D. Rockefeller, Standard Oil era cea mai mare societate de prelucrare și distribuție a petrolului din lume.
Imagine colorizată de Stelian Popa.
“Basile Assan a fost căsătorit de două ori. Prima soție a fost Atena Ionescu, actriță din Craiova, “o țigancă superbă care era cu mult, mult mai tânără decât el”, cea alături de care a și făcut ocolul Pământului”
Cristiana Trică: Basile și Atena au avut împreună 5 copii, a căror educație i-a preocupat și pe care i-au trimis la studii în Elveția.
Pacifica Nicoleta, născută în 1901 și botezată astfel deoarece fusese concepută în timpul traversării Oceanului Pacific, a fost căsătorită cu Iorgu Ghica, nepotul lui Ion Ghica.
Fiul său, numit tot Basil (1902-1958) a fost ultimul director al Fabricilor Assan, care și-a sfârșit zilele ucis de torționarii de la Miliție, a fost ucis în bătăi la sediul din Ștefan cel Mare, sub bănuiala că ar fi deținut aur-ceea ce nu era adevărat.
“Basile Assan a divorțat de prima soție, sătul, se pare, de infidelitățile acesteia, și s-a recăsătorit cu Florica, născută Patrulius”
Cristiana Trică: Din fotografii se vede o casă neobișnuită pentru acei ani, o locuință cu linii simple, aerisită, lipsită de mobilierul greoi și încărcat al saloanelor care-i erau contemporane, cu podele de gresie alb negru, ca o tablă de șah, cu multe ferestre mari, neacoperite de teatralele draperii de catifea. În mod evident, multele călătorii, contactul cu civilizații din afara Europei își lăsaseră puternic amprenta asupra lui Basile Assan.
Casa Assan era deschisă chiar și celor neinvitați. În perioada 1930-1940, vila a fost primărie de sector
Despre viața în această casă, Barbu Ollănescu-Orendi, rudă cu familia Assan, își amintește:
La masa din casa Assan, care era veșnic întinsă, se întâmpla de multe ori să apară persoane neinvitate și chiar necunoscute celor din familie care, după ce se săturau, se ridicau și ieșeau pe ușă fără să le întrebe nimeni cine sunt.
Mulți strâmtorați, dar încă bine îmbrăcați, au profitat măcar o dată de aceste mese pentru a mânca pe săturate.
Această casă, care a intrigat și a stârnit invidii, nu mai există, a avut un destin comun multora din clădirile frumoase ale Bucureștiului.
Vedere din salonul principal spre salonul de muzică. Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.Sursa imaginii: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913.
Casa de porțelan avea și garaj, Basile Assan fiind posesorul primului automobil înregistrat în București, marca Hertsal, fabricat în Belgia
Revista Arhitectura, nr. 6/2012, a publicat un articol dedicat Casei Basile Assan, semnat de Hanna Derer, doctor arhitect, profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, autor a numeroase studii de evaluare culturală și articole pe această temă.
Florica B. Assan, cea de-a doua soție a lui Basile Assan (1860-1918), descrie “Casa de Porțelan” într-un articol apărut în 1913 în revista de arhitectură Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungkunst în Bild unt Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch Darmstadt, XXIV, 1913, p. 84-95.
Textul a fost tradus și interpretat de prof. dr. Arh. Hanna Derer și publicat în Revista Arhitectura, nr. 6/2012. Mai jos, reproducem integral textul semnat de Florica B. Assan în anul 1913.
Intrarea cu basorelief în Vila Assan. Sursa imaginii originale: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
“Bucureștenii privesc cu uimire și curiozitate noua construcție care este Vila Assan”
Florica B. Assan în articol: Vila este un edificiu rectangular, cochet și de un alb strălucitor, opera arhitectului vienez Marcel Kammerer – unul dintre elevii consiliului superior Wagner – care a fost finalizată la cinci ani de la demararea lucrărilor de execuție.
Noul stil aproape că nu a pătruns deloc în România, unde doar prea puțini cunosc și apreciază acest nou univers de forme, ceea ce explică uimirea oamenilor care numesc această clădire “casa de porțelan” pentru că datorită finisajelor de alabastru și a formei tensionate și simple, pare un templu luminos și alb.
Partea superioară a fațadei este tencuită alb, cornișa este colorată în albastru, alb și negru. Ca decorație a fațadei extrem de simple pe care se află intrarea, peste copertina joasă de sticlă, a fost realizat un basorelief care simbolizează fericirea familială.
Trepte din marmură gri-deschis conduc în vestibulul pardosit cu plăci albe și negre ce cuprinde și scara unde privirea poate să pătrundă, prin trei uși de sticlă, în încăperile învecinate.
Vestibul. Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913.Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
“Pereții garderobei sunt tapetați cu pânză albastră, neagră și albă, planșeul este alb, albastru și argintiu, iar toate piesele de metal sunt din aluminiu”
Florica B. Assan în articol: În salonul principal al casei, un spațiu impozant, de mari dimensiuni, o cascadă de lumină se revarsă prin peretele vitrat cu cristal alb și galben. Centrul de greutate al încăperii este format de șemineul flancat de două canapele.
O noutate o constituie dispunerea celor două nișe din marmură și a celor două tablouri peste șemineu, Lemnăria este din lemn de lămâi, luminos, a cărui culoare este subliniată prin accente aurii și albe.
Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913.Salonul principal. Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
“Mici vitrine așezate în colțuri adăpostesc prețioase suveniruri aduse din călătorii, în timp ce mari fotolii comode și paravane japoneze completează amenajarea confortabilă a salonului”
Florica B. Assan în articol: O ușă în patru canaturi, surmontată de un relief în marmură, conduce în sufrageria spațioasă, o încăpere extrem de luminoasă și prietenoasă, în care pereții sunt albi cu excepția unui îngust contur verde. Lambriul continuu pe întreg perimetrul camerei, bufetul și cele două dulapuri, în care au fost montate ingenios corpurile de încălzire care astfel pot fi folosite ca servante, sunt realizate din lemn gălbui de arțar.
Textul semnat de Florica Assan a fost tradus de prof. dr. Arh. Hanna Derer și publicat în Revista Arhitectura, nr. 6/2012.
“Din sufragerie se poate trece, pe de o parte, pe marea terasă acoperită cu o pergolă unde, vara, se poate lua masa, pe de altă parte, în salonul mic și în seră”
Florica B. Assan: Pereții sunt tapetați cu moar gri, iar cu această nuanță precum și cu griul covorului se armonizează perfect broderia și aplicațiile de catifea albastră de pe marginea pereților, dar și medalioanele fotoliilor și ale canapelelor.
Vitrinele și mobilierul sunt din lemn de păr, de o nuanță caldă, cu accente negre. Salonul de muzică, învecinat celui mic, este grațios și elegant. Lambriul jos, pianul și o mică orgă sunt din lemn de arțar, fotoliile și scaunele sunt tapițate cu moar crem cu dungi galbene.
Acest salon de muzică a fost expus de curând la Viena.
Salonul de muzică. Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
“Biroul domnului Assan este complet albastru-închis și servește, prin amenajarea nișelor și a colțurilor, în egală măsură la fel de bine lucrului și odihnei”
Florica B. Assan: O decorație aparte a încăperii este, alături de tablouri, de obiectele prețioase aduse din Japonia ș.a, covorul minunat, țesut după un proiect al profesorului Delavilla, Toate spațiile parterului sunt amenajate pe baza proiectelor realizate de profesorul Carl Witzmann din Viena, execuția revenindu-i lui J. Soulek din Viena. La parter se află și bucătăria cu faianță de porțelan și anexele acesteia.
Biroul lui Basile Assan. Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
Scara principala duce la etaj, la galeria salonului principal care deservește încăperile de sus. Seara, salonul inundat de lumina oferă o priveliște extrem de atrăgătoare de la această galerie.
Dormitor. Sursa imaginii: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
Dormitorul este realizat din lemn de frasin unguresc, paturile sunt integrate în lambriu și sunt separate de o măsuță. Pereții sunt tapetați cu pânză cu modele verzi și alte, fotoliile sunt tapițate cu mătase crem și roz, iar cuverturile de pat din mătase crem sunt brodate discret cu fir auriu.
Cele două dulapuri formează, grație unei comode, un singur corp arhitectural, și pentru utilizarea judicioasă a spațiului, marile oglinzi de toaletă se află pe partea interioară a ușilor care deschid dulapul doamnei.
Budoarul doamnei Assan. Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913, p.84. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
“Suprafața de lemn a peretelui lambrisat este întreruptă de măștile de radiatoarele decorativ lucrate în metal”
Vizavi de baia prietenoasă și luminoasă, cu dale bleu-vert, se află budoarul doamnei, realizat în lemn de trandafir cu intarsii. Tapetul, draperiile de mătase și covorul sunt de culoarea dedicată a căpșunei. Un birou elegant, o măsuță de toaletă, vitrine, un pat de odihnă și încântătoare bibelouri artistice conferă acestei încăperi a doamnei armonie și grație feminină.
Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
Aceste două camere principale sunt realizate pe baza proiectelor elaborate de arhitectul H. Bolek din Viena. Celelalte încăperi ale etajului-camerele copiilor, camera de studiu, baia-sunt amenajate simplu și practic.
La etajul al doilea se află spălătoria, camera de călcat, precum și o mare sală de sport pentru copii, în timp ce la subsol se află camere și băi pentru personal, încăperea instalației de încălzire, cea a instalației de vid, etc.
Salonul mic. Sursa: Innen Dekoration. Die Gesamte Wohnungskunst in Bild und Wort Herausgeber Hofrat, Verlag Alex Koch, Darmstadt, XXIV, 1913. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
“Prin curtea pavată cu dale albe și mărginită de copaci trece aleea înspre garaj. Pe proprietate se află chiar și un coteț pentru găini”
Florica B. Assan: Astfel, imobilului nu îi lipsește nimic pentru ca această locuința modernă să funcționeze ca un organism în care contopirea realizărilor artistice și tehnice ale timpului modern asigura confortul desăvârșit.
Seninătatea și dragostea de viață ale acestor spații, create de un spirit cu adevărat artistic și realizate cu cel mai înalt meșteșug, se reflectă zilnic în viața numeroasei familii care dorește să le mulțumească sincer artiștilor și executanților.
Arh. Hanna Derer în articolul “Vila Assan din Strada Scaune”: Casa “B. Assan”, realizată de arhitectul Marcel Kammerer din Viena, după cum este consemnat pe fațada vestică, urma, în conformitate cu proiectul datat 1906, să se ridice în mijlocul unei amenajări elaborate, reprezentată în planul de situație care atestă și faptul că imobilul își avea adresa poștală în București.
Alături de șirurile de buxus, alternând pe limita nordică a parcelei cu dafini plantați în ciubere, proiectul grădinii cuprindea și o grupare de arbuști menită să confere intimitate unui spațiu mobilat cu o masă și opt scaune, dar și o incinta de salcâmi, gândită să asigure umbra necesară băncilor care înconjurau locul de joacă.
Un alt colț aparte era dedicat unei fântâni, flancat de bănci și precedată de o pergolă și care era ferită, prin copaci înalți, de eventualele priviri indiscrete ale vecinilor, dar și de curtea utilitară.
Aceasta din urmă, doar delimitată în proiectul din 1906, urma să cuprindă cel puțin un garaj care, de altfel, a fost conceput de același Marcel Kammerer un an mai târziu, fiind cuprins în aceeași clădire cu un coteț de găini și cu două încăperi destinate personalului, aflate la etaj, alături de camera de călcat, dedicată probabil, între altele, uniformelor de șofer. ( ..).
Mașina lui Basile G. Assan se află la Muzeul Național de Istorie. Sursa imaginii: MNIR.
“În proiectul arhitectului Kammerer o atenție deosebită este acordată instalațiilor de încălzire. Astfel, de exemplu, sera urma să beneficieze de încălzire prin pardoseală, dispusă sub plăcile de marmură, iar salonul principal și cel de muzică aveau trei mici încăperi prevăzute special pentru asigurarea temperaturii optime”
Arh. Hanna Derer: Interesante sunt mențiunile referitoare la elemente de beton armat. Din acest material de construcție trebuiau executați câțiva pereți, adiacenți unii altora, iar sub primul podest al circulației verticale din vestibul este numit chiar “un loc de beton armat”.
Astfel, în conformitate cu legenda cu care este prevăzut planul parterului, din păcate lipsită de simbolurile aferente în această variantă a proiectului, edificiul urma să fie construit din cărămidă uzuală, dar și cu ziduri din cărămidă presată cu mortar pe baza de ciment Portland, fiind prevăzute și elemente de clincher, metal și lemn, dar și componente realizate în baza sistemului introdus de Francois Hennebique.
Sufrageria Casei Assan. Imagine colorizată cu ajutorul AI de Stelian Popa.
Sala de sport era dispusă deasupra salonului principal
Arh. Hanna Derer: Fațadele reprezintă o clădire ce aparține indubitabil stilului Sezession prin claritatea planurilor ce definesc volumul paralelipipedic, exceptând bovindourile, pe care își găsește deci perfect locul decorația aplatizată pentru sublinierea suplimentară a caracterului său liniar.
Singura concesie făcută stilurilor istorice (pe atunci), pe care tot ceea ce a însemnat Art Nouveau a încercat (și a reușit) să le nege, este constituită de ghirlandele situate în elevația nordică peste fereastra centrală ce corespunde etajului întâi și care, alături de abundența decorativă a întregului edificiu, poate fi interpretată că un semn al unei atitudini moderate în impunerea noului (pe atunci) gen de arhitectură.
Această caracteristică este considerată definitorie pentru creația lui Marcel Kammerer, nu doar elev al lui Otto Wagner, inițiator al mișcării Sezession, dar și colaborator al acestuia în perioada în care, independent, a conceput Casa Assan din București.
Textul semnat de Florica Assan a fost tradus de prof. dr. Arh. Hanna Derer și publicat în Revista Arhitectura, nr. 6/2012.
„Casa de Porțelan Basile Assan” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.