De ce a fost demolat “Teatrul cel Mare” de pe Calea Victoriei, tragedie națională pusă în scenă de regimul comunist. Deși impozanta clădire, emblemă a Bucureștiului, a fost bombardată, putea fi salvată

Doar o copie a porticului neoclasic de la vechiul Teatru Național, azi intrarea în Hotelul Novotel, amintește că pe acel loc Bucureștiul a avut, până în anul 1947, un magnific local dedicat artei.

O clădire care “poate să stea alături de cel mai frumos teatru din Viena”, cum apreciau călătorii străini. Mult timp acolo a rămas un loc viran, un gol în inima Bucureștiului, spațiul fiind ocupat de moderna clădire cu fațade de sticlă a hotelului Novotel, abia în anul 2006.

Teatrul Național, reper arhitectural de mare valoare, simbol al modernizarii Bucureștiului, o pierdere ireversibilă

Edificat dupa interminabile amânări, piedici, și cu mari eforturi financiare,Teatrul Național a fost inaugurat printr-o reprezentație în folosul săracilor, la 31 decembrie 1852, de Anul Nou, în prezența domnitorului Barbu Stirbey (1849-1856), a consulilor străini și a protipendadei Bucureștilor.

Pentru prima dată in istorie, romanii aveau un teatru național, cu piese rostite sau scrise în limba română, o clădire de patrimoniu proiectată în stil eclectic cu influențe neoclasice, inspirată de arhitectura teatrelor imperiale vieneze.

Teatrul Național reprezenta primul edificiu din Bucuresti gândit ca spațiu cultural modern și marca trecerea orașului oriental la o Capitală care visa la Occident.

Tragedia Teatrului Național. Jefuit de armata germană în Primul Război și de armata roșie în cel de-al Doilea Război Mondial, edificiul a fost demolat în timpul guvernării Petru Groza

Teatrul Național avea să sufere în timpul ocupației germane asupra Bucureștilor (1916-1918), când a fost rechiziționat, apoi a fost bombardat de aviația germană la 24 august 1944, ținta fiind, de fapt, Palatul Telefoanelor.

Odată cu intrarea armatei roșii în București, patrimoniul Teatrului Național primea ultima lovitură: 41 de vagoane încărcate cu obiecte valoroase (de la candelabre, opere de artă până la decoruri), au luat drumul Moscovei. Soarta clădirii a fost pecetluita de guvernul Petru Groza.

Începând cu anul 1947 a început dărâmarea edificiului, în ciuda protestelor arhitecților, inginerilor de structură, actorilor, dramaturgilor și a bucureștenilor. Un nou Teatru Național, Bucureștiul va avea abia în anul 1973, cel de azi din Piața Universității.

Inginerul Emil Prager a susținut, cu argumente, repararea Teatrului Național. Clădirea putea fi salvată cu costuri minime, demolarea ei a costat, însă, mai mult decât posibila refacere

Inginerul Emil Prager publica, în ziua de 15 ianuarie 1947, un memoriu în “Jurnalul de Dimineață”, în care arăta, cu argumente tehnice, că edificiul poate fi refăcut, cu costuri minime, în cel mult 6-8 luni.

Ioana Nicolau Costa-Foru, nepoata inginerului Prager, pentru B365: Ideea refacerii Teatrului Național a fost susținută la acel moment (1946) de Ministerul Cultelor și Artelor, numai că a venit anul 1947 și, odată cu el, guvernul Petru Groza. Degeaba a demonstrat inginerul Prager că teatrul poate fi reparat cu o cheltuială relativ modesta.

Degeaba i s-au alăturat ingineri de valoare ai momentului, Ion Vardală și Dumitru Stan, degeaba au protestat scriitori, actori, specialiști în artă, degeaba au urlat ziarele. Teatrul a fost demolat lăsând un loc viran în centrul orașului pentru mulți ani, până la construirea actualului Novotel.

Despre opera și moștenirea inginerului Emil Prager, vezi aici: De ziua lui Emil Prager, inginerul care a înălțat Bucureștiul modern din beton armat. Cine era “Opapa” pentru nepoata strălucitului constructor I INTERVIU

Dupa bombardamentele din august 1944, inginerul Emil Prager reface, pe cheltuiala Antreprizei sale, cupola Ateneului Roman și susține ideea reconsolidării Teatrului Național

Memoriul inginerului Prager se deschide cu o descriere a faimosului teatru londonez Drury Lane, creat in 1663, distrus de trei ori în îndelungata sa istorie, și tot de atâtea ori refăcut.

Ing. Emil Prager în 1947: Spre deosebire de Teatrul Drury Lane din Londra, soarta clădirii Teatrului Național din București, distrusă de bombele germane în august 1944, pare a fi alta.

Cu câțiva ani înainte, gravul cutremur din 10 noiembrie 1940 atinsese și clădirea acestui Teatru, prin dărâmarea frontoanelor mari ale scenei și distrugerea unei părți din mobilier, a sălilor anexe etc.

Cu aceasta ocazie, fiind chemat de conducerea legionară din acea vreme, imediat dupa cutremur, mi s-a pus chestiunea: Teatrul trebuie dărâmat și înlocuit cu un vast local modern ce va răspunde noilor concepțiuni și ideologii.

Sunt fericit a fi știut să răspund Directorului General din acea vreme, după examinarea atentă a distrugerilor suferite de clădire, că dărâmarea localului Teatrului Național ar fi o crimă, la care nu voiesc sa iau parte. Aceeași părere a susținut și răposatul arhitect Horia Creangă.

Dârzenia răspunsurilor noastre a făcut ca teatrul să fie reparat și să servească încă 3 ani scopurilor de artă căreia fusese destinat. În august 1944 însă, bombardamentul sălbatic german a incendiat clădirea și daunele provocate au fost cu mult mai mari.

“Chemat in toamna 1944 de dl. Victor Eftimiu, directorul general al Teatrului, a-mi da cu părerea ca specialist, am propus, după o examinare amănunțită a clădirii, execuția imediată a unui acoperiș protector în beton peste zidurile existente”

Ing. Emil Prager: Lucrarea se putea executa în trei luni grație materialelor de care dispuneam și oferta prezentată indica costul de cca. lei o sută milioane. Ulterior, urmau sa se execute, în interiorul liber de orice construcții de susținere, amenajările și instalațiile cerute de o modernizare eventuală a scenei, instalațiunilor și mobilierului.

Împrejurările au făcut ca oferta mea să rămâie fără răspuns și astăzi să vedem că lucrările de dărâmare ale clădirii au fost începute.

“Unele informațiuni indică o cheltuială de vreo două miliarde de lei pentru dărâmarea zidăriilor, fără însă a cunoaște astăzi nici proiectul viitorului teatru, nici devizul realizării sale”

Ing. Emil Prager: Fiind vorba de o clădire de interes public a cărei vechime se apropie de o sută de ani, credem că hotărârea luată este o decizie greșită ce nu ține seama de numeroasele realități prea evidente. Lăsând altora -și presa a publicat diferite articole în acest sens – rolul de a arăta importanța păstrării unui vechi și reușit local de artă, din puținele ce s-au păstrat în țara noastră, voi enumera argumentele tehnice ce cred că nu trebuiesc neglijate atunci când se ia o hotărâre atât de gravă.

Amplasamentul actualului local nu poate fi sporit mult, el fiind complet limitat pe cele patru laluri. Dimensiunile interioare ale sălii și ale scenei au fost perfect echilibrate, chiar în concepția de azi a sălilor de teatru cele mai moderne. Acustica sălii de spectacol, adăpostită de ziduri masive, a fost considerată totdeauna drept excelentă.

“Zidăriile rămase sunt solide, bine fundate și reprezintă astăzi o valoare substanțială, pe lângă că scurtează simțitor termenul de realizare a unei noi lucrări”

Există posibilitatea unor ameliorări interioare, atât în ceea ce privește foyerul și serviciile garderobei, cât și eventual a coridoarelor de circulație.

Iată argumentele suficiente cred, care ar duce la concluziunea unei refaceri a vechii săli a Teatrului Național, care ar trebui să păstreze atât arhitectura veche, cât si dispoziția lojilor, culoarea si detaliul decorativ. Va fi suficient a se moderniza instalațiile generale de încălzire, mecanismele scenice, instalația electrică, proiectoare etc., spre a se aduce teatrul din punct de vedere tehnic, la nivelul unei săli moderne.

Si atunci, care ar fi rațiunea dărâmării zidăriilor existente, când lipsește proiectul unui local viitor? Numeroasele probleme ce se vor pune după dărâmare nu pot sa ducă decât la realizarea, pentru anii ce vin, a unui nou loc viran în centrul orașului.

“Exprim părerea că nici acum nu ar fi prea târziu, pentru ca pe baza unei chibzuite examinări, să se păstreze tot ceea ce a mai rămas din vechiul Teatru Național și să se pornească imediat la refacerea lui, asa cum ni l-a dăruit ctitorul său”

Emil Prager: Numeroase exemple de localuri de teatru realizate în București în ultimii ani ne fac a crede că, în cel mult 6-8 luni și cu o cheltuială redusă, vom putea regăsi sala cunoscuta a succeselor lui Milo, Liciu și Aristița Romanescu, care a servit de scoală vieții teatrelor românești, păstrând totodată o clădire a trecutului, de care țara noastră poate fi mândră.

Teatrul Național, opera arhitectului vienez A. Heft, clădire în stil neoclasic cu interior fastuos. Sala de spectacole a fost iluminată electric încă din 1885, o premieră pentru o clădire publica din București

Ce am pierdut? Fotografii vechi stau mărturie pentru fațada principală, sobră și elegantă, dominată de un portic cu coloane și fronton, elemente specifice limbajului neoclasic. Ritmul simetric al ferestrelor și proporțiile echilibrate confereau edificiului monumentalitate, fără excese decorative. Ancadramentele, cornișele și sculpturile adăugau un aer de distincție, marcând statutul clădirii de spațiu al artei și al elitei urbane.

Planul sălii de spectacole, de tip potcoavă, ideală pentru acustică si vizibilitate, atingea standardul marilor teatre europene

Interiorul era mult mai bogat decorat, urmând modelul teatrelor italiene de tip “cutie”. Sala principală, și singura, avea formă de potcoavă, optimizată atât pentru acustică, cât și pentru vizibilitate, și era organizată pe mai multe niveluri de loji decorate cu stucaturi aurite, catifea si elemente decorative sofisticate, dându-i o atmosferă fastuoasă. Plafonul pictat completa experiența vizuală, iar candelabrele masive asigurau o iluminare caldă.

Interioarele Teatrului Național au fost decorate de scenograful german Muhldorfer și pentru construcția edificiului s-au folosit atât materiale locale cât și de import. Pietrăria a fost adusă de la Rusciuc și Pietroasa, cheresteaua de stejar din pădurile mănăstirești, cărămizile, nisipul și varul din localitățile limitrofe Capitalei, marmura de la Viena.

Interioarele au fost decorate in general cu materiale aduse de la Viena, venite prin vama Oltenița: mobilier, tapiserii, sobe, feronerie, fotolii, candelabre, oglinzi, perdele, etc.

Initial teatrul avea o capacitate de 500 de persoane, fiind exclusiv un teatru pentru protipendadă. Cum vestea se dusese în tot Bucureștiul, “de clădirea ce se înalță pentru Teatrul Românesc”, a cărui însemnătate pentru bucureșteni era sinonimă cu aceea a comedianților de la Moși, se aștepta un acces nelimitat pentru toate categoriile sociale. (Sursa: Ionel Zănescu, “Teatrul Național”, M.M.B).

În 1885, inginerul american de origine româna Francisc Jelle, asistentul lui Thomas Edison, a venit la București și a construit o uzină electrică performantă chiar în clădirea Teatrului Național.

Despre Piața Teatrului Național, am scris aici: Piața Teatrului Național, inima pierdută a Vechiului București. Cel mai însemnat loc de pe Calea Victoriei avea farmec cu tei, castani, orchestră și muscali care așteptau mușterii

Spațiile anexe- foaierul, saloanele și coridoarele-erau gândite nu doar funcțional, ci și ca locuri de socializare pentru publicul bucureștean, transformând teatrul într-un centru al vieții mondene.

Arhitectul A. Hefft provenea din spațiul austriac și s-a format în tradiția arhitecturii imperiale vieneze, ales intr-o perioadă în care Țările Române apelau frecvent la arhitecți străini pentru proiecte importante, clădiri publice reprezentative.

Teatrul era gata în 1852 și, la 31 decembrie, a fost inaugurat cu piesa “Zoe sau un amor românesc”

De față era Vodă Stirbey cu Doamna, consulii străini și toată boierimea din București. Când Domnitorul intră în loja sa, întreg publicul sculându-se în picioare, îl primi cu trei detunături de aplauze, pentru a-i mulțumi pentru marea și frumoasa înfăptuire. Și orchestra intonă uvertura din “Claca Românească”, de Wachmann, care începea cu o doină, cântată de Folz, vestitul flautist.

Spectacolul însuși nu prea corespundea nici cu frumusețea sălii, nici cu evghenia publicului, nici cu însemnătatea zilei. Tot ce s-a putut găsi a fost un vodevil tradus din franțuzește “Zoe sau un amor românesc”, în care Costache Caragiale și Nini Valery aveau rolurile principale. (Sursa: Gheorghe Crutzescu, “Podul Mogoșoaiei, Povestea unei străzi’, ed. Meridiane 1987, cu o prefață de Eugen Barbu, pp. 190-191-192).

“Este o clădire, din punct de vedere arhitectonic, vrednică de văzut, impozantă, pe acoperișul căreia te poți bucura de o panoramă minunata peste întreg Bucureștiul”

În 1856, Ferdinand Lassale, jurist, filosof și scriitor german, vizitează Bucureștii:

La teatru am văzut o piesă românească și, cu toate că nu am înțeles limba, nu ne-a scăpat din vedere excelența, finețea și rotunjimea jocului. Splendoarea sălii și a costumelor întrec ce poți vedea în teatrele germane, afară de Opera din Berlin. Dresda și ale multe orașe nu se pot asemăna. Foayer-ul însă întrece chiar cu mult pe cel al Operei din Berlin.

“Au fost nespus de grele, de zbuciumate, primele începuturi ale teatrului nostru”

Despre repertoriul Teatrului Național, ne-a lăsat mărturie diplomatul Gheorghe Crutzescu:

Câtă râvnă, câtă dragoste, câtă nepregetată muncă la cei dintâi care au luat-o pe această cale, aspră și nebătută, și mai ales la cel mai mare dintre dânșii: Costache Caragiale.

Ce jucau? Jucau de toate: vodeviluri ca “Grădinarul Orb”, “Învierea Morților” de Costache Caragiale, “Claca Țărănească” de frate-său Iorgu, comedii cu cântece ca “Doi Coțcari”, melodrame ca “Jertfa” lui Avram și “Bravo de Veneția”, drame ca “Venețiana”, “Otrăvitorul” și “Ceasul de seară”. (Sursa: Gheorghe Crutzescu, “Podul Mogoșoaiei, Povestea unei străzi”, ed Meridiane 1987, pp. 190-191-192).

“Jocul actorilor este în gradul cel mai înapoiat, încât orice piesă, bună sau rea, spirituală sau proastă, are aceeași soartă: e măcelărită fără milă”. Actorii fugeau în culise, când își uitau rolul

Cum jucau pionierii Teatrului National, în acea epocă eroică și patriarhală a teatrului ne spune Vasile Alecsandri:

Amatorii, care urcă pe scenă, sunt lipsiți de orice cunoștințe despre arta dramatică, de orice educațiune pregătitoare pentru cariera de artist. Lipsa de modeluri îi obligă a crea rolurile dupa o închipuire totdeauna greșită și pentru declamarea ei se mulțumesc a le recita cu repeziciune monotonă, fără pauze, fără intonări, fără natural, mai cu seamă.

Unii însă, care se cred artiști, cad în excesul contrar, zbuciumându-se ca nebunii, mișcându-și brațele ca telegrafele aeriene, întorcând ochii furioși ca motanii înamorați și răcnind cu așa furie că publicul se întreabă: Ce i-a apucat?

Costumele, ca si decorurile, prezintă anacronisme neiertate: scene de codru se petrec în piețe de orașe, scene de salon în grădină, și în ele se agită automaticește marchizi în costum de paiațe, dame din secolul al XVI-lea îmbrăcate după moda de azi, care se sărută în gură și adeseori vorbesc cu dosul întors la public, sau fug în culise dacă și-au uitat rolul. (Sursa: Gheorghe Crutzescu, “Podul Mogoșoaiei, Povestea unei străzi”, ed Meridiane 1987).

Aceasta se întâmpla la începuturi, apoi Teatrul Național a avut actori uriași.

Între 1852-1877, denumirea edificiului a fost “Teatrul cel Mare”, iar din 1877 devine Național. Alexandru Ion Cuza s-a prins în Hora Unirii, pe scenă

La 24 ianuarie 1863 pe scena Teatrului se sui însuși Domnul Țării. În seara aceea 3000 de invitați umpleau sala. În fundul scenei împodobită cu plante, flori și piramide de arme, erau busturile lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, în mijloc, bustul lui Cuza.

Când intră Domnitorul, în uniformă de general, însoțit de Doamna în costum național, orchestra operei italiene și lăutarii intonară “hora unirii” și Vodă Cuza și Doamna Elena se prinseră atunci în horă, în care jucară miniștri, ofițeri, boieri și boieroaice. Teatrul Național pornise pe drumul lui de glorie. (Sursa: Gheorghe Crutzescu, “Podul Mogoșoaiei, Povestea unei străzi”, ed Meridiane 1987, prefață de Eugen Barbu, pg. 191).

În timpul ocupației germane asupra Bucureștiului, din Primul Război Mondial, Teatrul Național a fost jefuit. “Ocupanții au distrus toate fundalele, au ridicat covoare persane, draperii, caramaniuri, neezitând să spargă ușile cu pușca și baioneta”

Istoricul Maria-Magdalena Ioniță evocă anii grei de ocupație și devastarea TeatruluI Național în volumul “Teatrul Comoedia-Odeon la peste un secol de istorie”, Ed Oscar Print, 2021, pg. 65.

Maria-Magdalena Ioniță în volum: Germanii au pus ochii și pe frumoasa și spațioasa clădire a Teatrului Național, care avea și o sonorizare excepțională (la intrarea României în război, exteriorul teatrului era acoperit cu schele, edificiul fiind supus unor reparații minore), hotărând să o rechiziționeze pentru folosință proprie, mai ales că majoritatea componenților trupei de la Național se afla în refugiu la Iași.

Germanii organizează aici o stagiune de teatru exclusiv în limba germană. Totuși, grație insistențelor lui Ioan C. Filitti, director în Ministerul de Externe, se vor organiza și reprezentații în limba română cu traduceri din limba germană și piese românești “fără caracter naționalist”, sub atenta supraveghere a cenzurii germane la conducerea căreia fusee numit baronul F. R. Gebsattell, căpitan de cavalerie și fost atașat militar al Germaniei la Vatican.

“În 1919, când s-a pus problema despăgubirilor de război s-a ajuns la imensa sumă de doua milioane de lei datorate Teatrului Național pentru “pagubele și stricăciunile făcute de nemți”

Maria-Magdalena Ioniță în volum: Au fost rechiziționate toate teatrele din București, cu toată bogata lor zestre formată din decoruri, costume și recuzită, “pentru trebuințele teatrului german”, folosind drept pretext faptul că reprezentațiile românești aveau atât de puțin public. Actorii se refugiază la Teatrul Comoedia, cu voia nemților, unde în stagiunea din mai 1917 joacă “O noapte furtunoasă”, cenzura germană fiind convinsă că opera lui Caragiale nu face decât să surprindă “decăderea poporului român”.

Nemții au distrus cu buna știință avutul Teatrului Național. Au distrus, în mod barbar, decoruri, “unele de importanță istorică”, au fost tăiate și transformate costume valoroase, a dispărut îmbrăcăminte și încălțăminte, au fost întrebuințate cu dușmănie mobilierul și recuzita.

Vezi și: Odeon, teatrul vrăjit din care se vede cerul. Cum s-a clădit nobilul edificiu de pe Calea Victoriei, cu acoperiș glisant care funcționează încă din anul 1911

După o perioadă interbelică de strălucire, Teatrul Național primește lovitura fatală: clădirea este bombardată, patrimoniul trimis la Moscova, apoi vine demolarea

În 1944 pentru protejarea patrimoniului Teatrului Național se iau măsuri și la 26 aprilie 1944 începe evacuarea aparaturii și a altor bunuri la Curtea de Argeș, iar la 12 iulie, din ordinul Statului Major al Armatei, mare parte din bunurile Teatrului sunt evacuate la Sinaia, la vila Furnica.

La 24 august, germanii bombardează Bucureștii și lovesc teatrul, ținta fiind Palatul Telefoanelor. Teatrul a ars aproape complet. Lovitura de grație o va primi când se dispune ca bunurile sale sa fie cedate în contul despăgubirilor de război ale României către URSS.

Astfel, la 12 decembrie 1944, sunt desemnați mașiniștii Carol Albu și Nicolae Grindeanu, pentru a însoți cele 41 de vagoane, de tip rusesc, ce urmau sa plece în URSS.

Cererile de refacere a Teatrului Național sunt respinse rând pe rând, și se dispune demolarea acestuia. Pe locul vechiului amplasament ia naștere un mic scuar flancat de o scară care asigura accesul spre strada Matei Millo, iar în spatele acesteia o simplă parcare auto.  Ulterior, pe platforma centrală, s-a amplasat o placă comemorativa. (Sursa “Tragedia Teatrului Național din București”, de Ionel Zănescu și Gabriel Constantin. Materiale de Istorie și Muzeografie XXV,MMB, Biblioteca Digitală a Publicațiilor Culturale).

„Demolarea Teatrului Național” este un episod din seria „Make Bucharest Great Again”, care vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare.

Ce am mai scris se află aici:

EXCLUSIV I Casa Vintilă Brătianu, deschisă pentru bucureșteni, după mai bine de un secol. Aici e prețioasa bibliotecă în care s-a semnat, în secret, intrarea în Primul Război Mondial

• Agonia unui minunat monument din centrul Bucureștiului, capodoperă a stilului de arhitectură Socolescu. Casa a ars în văzul lumii, acoperișul și brâul cu frescă sunt distruse
• Destinul Caselor Surori de pe fosta stradă a Surorilor din vechiul București: una râde, alta visează să renască. Calvarul proprietarilor care vor să restaureze fațada clădirii
• Spectaculoasa istorie a Casei Algiu-Toma Stelian de pe Calea Victoriei. Consolidată de Nicu Ceaușescu, clădirea a devenit sediul GDS și Green Hours, cel mai tare club de jazz din București
• Renașterea Conacului Oteteleșanu. Faimoși pentru baluri răsunătoare și terasa boemă din inima orașului, Oteteleșanii au marcat viața mondenă a Bucureștiului
• Darvari, singurul schit de călugări ascuns în inima Bucureștiului, renăscut din abandon. Monumentul e opera arhitectului Simotta, “un poet al imaginii”
• De ce a fost demolată vila lui Basile Assan, primul român care-a făcut înconjurul lumii.  Fabuloasa “Casă de porțelan” din inima Bucureștiului avea chiar și încălzire prin pardoseală
• Top 10 marchize fabuloase, bijuterii ale multor case din București. Câte au supraviețuit în timp și ce poveste uitată spun despre Micul Paris
• Farmacia Hotăranu revine în viața Bucureștiului. Cu o istorie de peste 100 de ani, monumentul păstrează vitrine elegante, comandate la Viena, și va deveni muzeu
• Casa cu trecut extraordinar din Caimatei, mahalaua celor mai mari lăutari bucureșteni. Construită de Barbu Delavrancea, vila a fost reședința lui Ion Dolănescu
• Palatul Universul ascunde și azi, în umbra sa, Casa cu statui “Cazzavillan”. Italianul cu inimă de român a inventat reportajul de senzație și “mica publicitate” în București
• Casa milionarului A. Velleanu. La 15 ani de la dispariția sa neelucidată, testamentul, în care indica Parchetului București cine-l va asasina, a fost descoperit în Arhiva trimisă cu Tezaurul țării la Moscova în 1916 
• De ce se vinde Clubul Austro-Ungar, azi teatrul Elisabeta. Monumentul imperial a fost loc de distracție pentru ofițerii germani care au ocupat Bucureștiul
• Casa cu blazon din Dorobanți și incredibila poveste a proprietarului ei, „Schindler de București”. Diplomatul Constantin Karadja, omul care a salvat peste 50.000 de evrei
• S-a întors norocul la Hanul Evreilor, cândva înfloritor, acum pe ducă. Cine va salva Monumentul Neculescu, pe vremuri plin de prăvălii ținute de negustori israeliți din București
• Destinul amar al Vilei profesorilor Perianu. Nepoata lor ne spune povestea casei cu prăjituri din Cotroceni, opera primei femei arhitect din București
• EXCLUSIV I Misterul seifului imposibil de deschis din Vila Gh. Tătărescu. Reședința din inima Bucureștiului a fostului premier poate fi vizitată pentru prima dată
• FOTO I Moștenirea lăsată Bucureștiului de prima femeie arhitect din țară. Povestea personalității care a cucerit breasla dominată de bărbați și minunata ei casă cu pălărie
• Gara Băneasa, simbol regal al Capitalei, e pe linie moartă. Deși are valoare uriașă, clădirea modernistă lipsește din Lista Monumentelor din București
• Palatul prezidențial din Neptun, unde soții Ceaușescu fugeau vara din București. Secretele faimoasei vile, dezvăluite de arhitectul care a proiectat-o
• FOTO I Mascaronii, misterioase chipuri care păzesc casele de epocă, adunați într-o colecție de o mare frumusețe. Cine e visătorul care inventariază fețele Micului Paris
• Renaște Casa Tattarescu, singura reședință în formă de han din București. Incredibila poveste a nepoatei marelui pictor, îngăduită de comuniști să trăiască în imobil până la sfârșit
• Blocul Gioconda, cândva cel mai înalt din București, și fabuloasa poveste a locului cu 300 de ani de istorie. Acolo a fost un Palat domnesc. De ce a fost demolat
• Casa lui Constantin Argetoianu, marele boier căruia nu i se cunoaște mormântul. Monumentul a fost proiectat de un “vechiu arhitect din București”
• “Casa cu marchiză persiană” s-a întors în viața Bucureștiului. A fost reședința generalului Argeșanu, supranumit “Ghiță Soldatul”, fost prim-ministru asasinat de legionari
• EXCLUSIV I Mărturia arhitectului care a proiectat „Palatul Ceaușescu” din Primăverii. Chinul de a executa tot ce li se năzărea mofturoșilor beneficiari
• Clădirea Teatrului Foarte Mic are o foarte mare bulină roșie. Edificiul, cu minunate elemente Art Nouveau, a fost Palatul Sindicatului Ziariștilor din București
• Odeon, teatrul vrăjit din care se vede cerul. Cum s-a clădit nobilul edificiu de pe Calea Victoriei, cu acoperiș glisant care funcționează încă din anul 1911
• Soarta frumoaselor clădiri neoromânești care au adăpostit Căminele de Ucenici din Bucureștiul interbelic. Unde și cum învățau adolescenții o meserie
• O casă ca-n povești, reședința lui George G. Assan, industriașul care a dat pâine Bucureștiului. Monumentul, azi “Casa Oamenilor de Știință”, găzduiește botezuri și nunți
• A întinerit cel mai bătrân palat de pe Bulevardul Elisabeta. Monumentul adăpostește Arhivele Naționale, comori de valoare inestimabilă
• Palatul Nifon, renăscut în toată măreția sa pariziană. Monumentul de pe Calea Victoriei, proiectat de arhitectul regal Paul Gottereau, era în pericol iminent de prăbușire
• Pe culmile nepăsării: se vede cerul prin acoperișul Casei cu Cavaler în Armură din Precupeții Vechi. Cine-a pus deasupra Bucureștiului misterioasa statuie cu ciocan ridicat amenințător
• Palatul Cotroceni, scăpat miraculos de plănuita demolare, dar nu și de marele jaf comunist. În curtea casei de vis a Reginei Maria, cărțile regelui au fost puse pe foc
• Sala Palatului și secretele din jurul ei. O bucată din cortina de blocuri e falsă, iar fațada mimează apartamente care nu există. 3 biserici au căzut ca să fie ridicată
• Cea mai frumoasă casă cu marchiză din Cartierul Armenesc zace în paragină. Secretele reședinței fondatorului fabricii Adesgo, emblema eleganței feminine în Bucureștiul interbelic
• Pinacoteca: interese, priorități și un proiect mereu amânat. Palatul Dacia-România ar trebui să adăpostească marea colecție de artă a Bucureștiului
• Mănăstirea Chiajna, grandioasa ruină din marginea Bucureștiului. Monumentul “blestemat” să nu fie nici măcar pus în siguranță, izvor de aberații cu fantome
• De ziua lui Emil Prager, inginerul care a înălțat Bucureștiul modern din beton armat. Cine era “Opapa” pentru nepoata strălucitului constructor I INTERVIU
• EXCLUSIV I Turnul lui Țepeș Vodă, tainele unui monument unic în București. Misterioasa cetate care adăpostea un rezervor de apă a fost restaurată
• Patrimoniu profanat: ciudata capelă din Pădurea Băneasa. Monumentul misterios, năpădit de liane, a fost ridicat pentru “bancherul României Mari”
• Misterele Blocului Roșu, palatul abandonat de pe Calea Victoriei. Clădirea modernistă a adăpostit birourile companiei Banloc-Goodrich, primul producător de anvelope din România
• Tragedie din onoare. Monumentala casă neoromânească din inima Bucureștiului, locul unde Gen.Vasile Zottu, Șef de Stat Major, și-a pus capăt zilelor
• Strigă suferința tăcută a clădirii din str. Traian, o bijuterie arhitecturală distrusă. Bucureștiul caselor arse, cum dispare memoria construită a orașului
• FOTO I Frumusețea uitată a Bucureștiului neoromânesc. Topul clădirilor publice și particulare care-au dat boierie, stil și identitate orașului. I INTERVIU
• VIDEO I Filipescu-Cesianu, singura casă cu foișor și cea mai frumoasă grădină de pe Calea Victoriei. Clădirea cu acoperiș imperial și-a redobândit strălucirea
• Dispariția unei comori din București. Cum a fost jefuit Palatul din Herăstrău al Principesei Elisabeta, plin de opere de artă până au venit comuniștii la putere
• Mutilarea Sălii Dalles, clădire “înghițită” de un bloc socialist. Elegantul edificiu interbelic a fost clădit din suferința unei mame care și-a pierdut toți cei 3 copii
• Plânge casa părăsită a Prințesei Caradja, o splendoare din Micul Paris, acum probabil cea mai tristă clădire din București. Aici venea Enescu să cânte
• Casele cu băcănie ale neguțătorului Nae Petrescu din Mântuleasa, mărturii ale Bucureștiului dispărut. Ansamblul de patrimoniu trăiește de aproape 150 de ani
• Imaginile unei crime de patrimoniu. Casa arhitectului Grigore Cerchez, o splendoare de pe Calea Victoriei, demolată pentru că se afla pe traseul lui Ceaușescu | INTERVIU
• EXCLUSIV | Vila Nae Ionescu, cu buncăr și tunel secret spre aeroportul Băneasa. Industriașul Malaxa i-a dăruit-o, mareșalul Antonescu și-a făcut-o reședință
• Vila Malaxa, reședință monumentală pe măsura lui “Krupp de România”. Mită, corupție și exil. Cât de bogat era industriașul când a dat Bucureștiul pe New York
• Cea mai veche și mai iubită casă de pe Parfumului a renăscut. În “Parfumeria” din cartierul evreiesc, Silvia Kerim a trăit o dragoste profundă cu regizorul Mircea Veroiu
• VIDEO I Gemenele neogotice din mahalaua Batiștei. Cele două case în oglindă de pe Calderon, despre care legenda spune că au fost zestrea a două surori
• FOTO | Dărâmarea Bisericii Enei, cu turla dislocată într-o noapte de aprilie, când „întunericul s-a umplut de praf”. Imagini teribile, surprinse de arh. Radu Ștefănescu
• Promis final fericit pentru o clădire-simbol a Bucureștiului: Casa lui Dinu Lipatti. Cine promite să salveze locul unde a creat cel mai mare pianist al secolului XX
• Se vinde Castelul de pe Chei, cea mai frumoasă ruină din București. Deslușirea unui mister: monumentul seamănă izbitor cu Templul spiritist închinat Iuliei Hasdeu
• Cadoul otrăvit: o bucată din Casa Dinu Lipatti, scoasă la vânzare de ziua de naștere a marelui pianist. PMB spune că licitația poate fi lovită de nulitate
• EXCLUSIV I Vila Steinebach, cea mai frumoasă casă din Cotroceni. Principele Nicolae i-a dăruit-o iubitei sale, femeia din cauza căreia care a fost expulzat
• Fabrica de ciocolată Zamfirescu, celebră în Bucureștiul interbelic, și destinul ei amar. La naționalizare, proprietarul s-a sinucis. Prin demolare, a devenit miză imobiliară
• Ultima casă de târgoveț din Cartierul Armenesc. “La Metoc”, grădină secretă cu smochini, huzur oriental, socată și șerbet pentru verile încinse din București
• În căutarea Sublimului Ruginit. „Feronerie București”, cu meșterii care au făcut cele mai frumoase marchize, uși și garduri – bijuteriile din fier forjat ale orașului
• Strălucitul conac al Sabinei Brătianu, cândva templu al artelor. În imensa curte din spate, azi e Sera Eden, grădină de vară cu bar
• Planuri extraordinare pentru revitalizarea Depoului “Victoria”, cel mai vechi din București. Halele și clădirile se află în jalnică degradare I INTERVIU
• Moare Casa lui Toma Zamfirescu, marele fabricant de săpun care-a spălat Bucureștiul. De fabrica lui s-a ales praful, cade și reședința I Interviu cu ultimul Zamfirescu
• Neștiuta dramă trăită într-o superbă vilă din nordul Bucureștiului. Istoria casei făcute de arh. Marcel Iancu pentru prietena lui cea mai bună, extraordinara sculptoriță Milița Petrașcu
• FOTO I Cel mai frumos monument de arhitectura industrială din București, o poveste dulce-amară: vila și fosta Fabrică de calești “Hermann J. Rieber”
• Veste dureroasă: Cartierul Evreiesc mai pierde un monument istoric. Fosta școală de meserii “Ciocanul” e scrum. OAR-București cere intervenția urgentă a autorităților
• Luxoasa vilă a bancherului Jean Juster, perla Bucureștiului modernist. Clădirea e lângă Biserica Silvestru, a fost proiectată de arh. Marcel Iancu și avea chiar și solariu
• Cum a scăpat de demolare Hanul lui Manuc, martor al vechiului București. Paradoxal, în anii ’60, la conducerea lucrărilor de restaurare era un fost deținut politic
• “În căutarea Micului Paris”. Imagini rare cu cele mai frumoase clădiri din București, exemple glorioase de arhitectură franceză. Istoria vie și veselă a proprietarilor
• EXCLUSIV | În casa Principesei Elisabeta era fostul restaurant “Mărul de Aur”. Imagini de epocă din interiorul monumentului de pe Calea Victoriei, cel mistuit de flăcări
• Prima vilă modernistă din București e “cutia albă” a unui negustor de vinuri din Cartierul Evreiesc. Clădirea, proiectată de arh. Marcel Iancu, arată azi deplorabil
• Renaște Palatul impunător de după Dealul Mitropoliei. Acolo, unde acum e Colegiul de Arte Dinu Lipatti, s-a scris istoria feminismului în București
• Minuni ascunse sub două straturi de vopsea în casa căpitanului D. Pandele. Și tu poți să le vezi, monumentul din mahalaua Mântuleasa, restaurat și redat bucureștenilor
• EXCLUSIV | Misterul din Casa cu Sfinx și formidabila ei renaștere. Aici a fost secretă lojă masonică, iar un arhitect italian a transformat-o în magnifica lui reședință din București
• EXCLUSIV I “Casa Suțu, palatul și fantomele sale”. O zi din viața extravagantului cuplu Irina și Grigore Suțu, supranumiți Turcul și Cămila, și sofisticatele lor baluri din vechiul București
• EXCLUSIV | Uzina Electrică Filaret, în imagini incredibile din 1908. Ce șanse are spectaculosul monument de arhitectură industrială să fie redat Bucureștiului
• “Alo, Alo, aici Radio București!”. Călătorie în anii ’50, când s-a construit Palatul Radiodifuziunii. Sediul vechi, o clădire frumoasă de pe Berthelot, fusese distrus în război
• EXCLUSIV I Ecaterina, prințesa răpită. Incredibilul destin al nepoatei Nababului: a copilărit prin orfelinate, și-a dedicat viața orfanilor din Leagănul “Sf. Ecaterina”, de la Arcul de Triumf
• Cel mai frumos castel mediteranean din București ascunde o istorie cumplită. Proprietarii au fugit spre libertate, dar au ajuns în lagărele lui Tito | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Cine-a pus pe roate Caru’ cu Bere din Centrul Vechi. În splendida clădire proiectată de arhitectul Palatului Peleș au intrat și Caragiale, și Rolling Stones
• EXCLUSIV | Cum a ridicat Nababul Palatul Cantacuzino, azi Muzeul Enescu. Mărețul monument simbol din București e foarte degradat, iar restaurarea nu se mai termină
• Tainele Casei Lipizer, cea mai veche reședință de arhitect din București. Clădirea neogotică, ruptă parcă din “Urzeala Tronurilor”, a fost scanată 3D și va fi restaurată
• Palatul Mogoșoaia, minunea de lângă București. Cum a transformat Prințesa Martha Bibescu o ruină în cel mai rafinat loc de întâlnire pentru elitele Europei
• Fenomenala bibliotecă din Casa lui Dimitrie Gusti, fondatorul Muzeului Satului din București. Cum a fost alungat din reședința sa | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Băncii Chrissoveloni, splendoarea din Centrul Vechi printr-un noroc scăpată neatinsă de distrugeri. Șansă pentru patrimoniu, șoc pentru proprietari I INTERVIU
• EXCLUSIV I Palatul Niculescu-Dorobanțu, o minunăție neogotică unică în București, în 10 imagini superbe și rare din interior | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV | Un secret de 4 stele. Cum a fost construit Hotelul Lebăda de pe insula Pantelimon, pe locul fostei mănăstiri-spital, unde șantierul a reînviat un vechi pericol
• Cum a făcut Gospodăria de Partid cantină din Palatul bancherului Spayer. Renaște clădirea după care se întorcea soarele Bucureștiului | Interviu cu arh. Mihai Eftenie
• Distrugerea unui imperiu, cu bănci, palate și moșii | Interviu cu Jean Chrissoveloni, ultimul din dinastia bancherilor care a dezvoltat Bucureștiul și România
• Cum a fost construit Sky Tower, cea mai înaltă clădire din București. Are 37 de etaje și un restaurant în nori, din care vezi orașul ca-n palmă I INTERVIU
• EXCLUSIV I Cum arată în interior vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila fraților cu nume memorabil, cei mai mari importatori de lifturi din Bucureștiul interbelic. O casă de tip neoromânesc, devenită spectaculos imobil mediteranean | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Palatul Imobiliara, cel cu Pasajul Victoria, splendoare și decădere. Fațada la Calea Victoriei a fost reabilitată, dar construcția, veche de peste 100 de ani, a rămas neconsolidată
• VIDEO I Vedem ce nu mai este, ba chiar pășim în Muzeul Simu, legendarul. Templul Artelor de pe Magheru, demolat în comunism, reconstruit virtual acum | INTERVIU
• Cea mai frumoasă casă de pe Bd. Primăverii, cu living cât un apartament și istorie incredibilă. Cum a fost ocupată de un feroce tandem stalinist I Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Hotelul Luvru, azi Capitol, “cea mai măreață clădire de pe Calea Victoriei”, cu ale sale 9 vieți. 10 hoteluri, un singur arhitect: Arghir Culina. I INTERVIU
• Fabulosul Testament al Nababului, cândva cel mai bogat român. Avea munți, moșii, petrol și palate în București. Interviu cu Max Caradja, urmașul lui Gh. G. Cantacuzino
• Revanșa familiei Mavrodin. Cum au reușit doi profesori să recupereze superba reședință a strămoșilor, din buricul Bucureștiului, și apoi să vadă lumea
• Două dintre cele mai frumoase blocuri moderniste din Bucureștiul interbelic. Au rezistat și marilor cutremure, și probei timpului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Omul care a dăruit Bucureștiului cele mai multe biserici. Capodopera sa este Biserica Mănăstirii Cașin, primul lăcaș decorat doar în mozaic
• Cum a renăscut din propria-i cenușă cel mai frumos castel mediteranean din București. Clădirea, făcută scrum la bombardamentele din’ 44 | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Cum a rămas fără turnuleț și fără frumusețe exotică vila istoricului Ionnescu-Gion, mare îndrăgostit de București. Iulia Hașdeu urma să-i fie soție
• EXCLUSIV I Nedreapta poveste a actriței Elvira Godeanu și a casei sale extraordinare de pe Docenților. Comuniștii au dat-o afară din vila primită în dar de la Emil Prager
• Uimitoarele palate cu grădini de pe Aleea Modrogan. Într-unul a trăit amantul Principesei Elisabeta și a fost demolat, altul e sediu PNL | Interviu cu arh. M. Ghigeanu
• Tezaurul risipit prin tot Bucureștiul. Rămășițele Mănăstirii Văcărești sunt împrăștiate, în vreme ce PMB promite de 12 ani un Memorial la Palatul Mogoșoaia | INTERVIU
• Cafeneaua Veche e ca nouă și-a luat marele premiu pentru arhitectură de interior. E-n Centrul Vechi și are o istorie fabuloasă. Aici se bea neîntrerupt cafea de aproape 250 de ani
• Cea mai frumoasă poveste din București. Bodega magică de pe strada Povernei, tapetată cu tablouri de Luchian și Tonitza. Cârciuma de cartier rivaliza cu Capșa
• “Patrimoniu cu termopane” – Blocul Mirto din centrul Bucureștiului, cu fațada mediteraneană desfigurată. A fost casa unui demnitar țărănist, anihilat de comuniști I Interviu arh. Mădălin Ghigeanu
• Un colonel rus, mușcat de un câine turbat, a salvat de la naționalizare un minunat Palat din București. Clădirea de pe strada Frumoasă a fost reședința fratelui lui Take Ionescu
• Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
• Comoara dintr-un sipet, de unde ies la lumină primele imagini color cu clădiri-simbol din Bucureștiul de acum 100 de ani, realizate de arhitectul Gării de Nord | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Strălucește iar Casa negustorului Vanghele din zona Chirigii, vechea vamă a Bucureștiului. Bijuteria cu fațadă neobrâncovenească și geamlâc, salvată cu credit la bancă I INTERVIU
• Casa Macca, fascinanta reședință din Micul Paris, înfrumusețată de cei mai buni meșteri europeni, de la pictori zugravi până la grădinari. Descoperiri remarcabile în arhive | INTERVIU
• A înviat Casa cu Geamuri Bombate, unicat de arhitectură veche. Surpriză: prin ferestre se vede tot, sticla nu e opacă, așa cum umbla vorba prin București | INTERVIU
• Frumusețea fără vârstă a palatului mediteranean din strada Zambaccian. A fost reședința lui Sergiu Nicolaescu și devenit motiv de dispută după moartea lui | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Foișorul de Foc, minunea Bucureștiului de altădată, revine la viață. Bucureștenii și turiștii vor putea să urce în lanternou, să vadă orașul de sus
• Dispariția unei bijuterii: vila din Primăverii a Contesei Elena Wassilko. Micul palat aristocrat a avut ghinionul de a se învecina cu palatul lui Ceaușescu | INTERVIU arh. Mădălin Ghigeanu
• Una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București și povestea ei spectaculoasă. Industriașul care a construit-o și-a ales cel mai potrivnic moment | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Club A, rezistență și legendă. Cum s-a născut, în pivnița unei clădiri mediteraneene din București, paradoxala oază de libertate | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Mister elucidat. Vila din Primăverii în care a trăit “aristocratul roșu” I. Ghe. Maurer e, cu siguranță, opera marelui arhitect Ion Giurgea. I Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• ​​Splendoarea Bucureștiului nevăzut. Imagini fascinante din interiorul blocurilor Art Deco. Cele mai multe sunt neprotejate și, astfel, sunt deseori mutilate | INTERVIU
• Descoperire extraordinară, sub vopseaua ordinară a pereților Casei Macca din București. Au fost scoase la lumină picturi nevăzute și neștiute de nimeni până azi
• Ce știm despre Blocul Leonida e greșit. Cine a construit Templul Automobilului din Bucureștiul interbelic, acum cu sanctuar fast-food la parter | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Leonida&Co; cum a fost nimicit un imperiu auto cu garaje, show-room și bloc corporatist pe Magheru. Azi, extraordinarele clădiri de patrimoniu mor sub ochii noștri
• Fosta reședință de la Snagov a soților Ceaușescu e, de fapt, Palatul Principelui Nicolae, mutilat de cei doi. „De ce a trebuit să distrugă o capodoperă de arhitectură?” | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• O comoară aruncată la gunoi, într-o ghenă din București. Extraordinara poveste a arhitectului care a proiectat Casa Scânteii, dar și 100 de vile moderniste în Constanța interbelică
• Treptele Rușinii. Xenofon, Cenușăreasa Bucureștiului, a căzut din topul celor mai frumoase străzi în trepte pictate din lume, direct în cel al dezamăgirii turiștilor
• Magia unui vechi imobil din București. Soprana Ioana Bentoiu: Sunt obsedată de acea casă, am visat-o și o tot visez. Aș face orice să o revăd în interior
• Istoria interzisă a grandiosului Palat de la Scroviștea. Domeniul de lângă București preferat de președinții României, loc de taină bine păzit. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Descoperire remarcabilă pe șantierul de la Palatul Universității din București: un tunel înalt de 4 metri înconjoară clădirea principală a monumentului
• Născut în Mahalaua Cuțarida, scriitorul Eugen Barbu (“Patronul”) a ajuns să locuiască într-un palat mediteranean naționalizat din mijlocul Bucureștiului | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Destoinicul meșter Dorel a lovit cu burlane și vopsea portocalie într-un bloc interbelic din zona protejată Armenească. Clădirea e de nerecunoscut
• EXCLUSIV I Vești excelente despre Palatul Universității. Va fi refăcut de la zero spectaculosul fronton cu vultur și grifoni, distrus de bombardamentele din 1944
• Cvartalul din București, „dreptul poporului la coloane” sau stalinismul cu față umană. Cum au ajuns clădirile tip cazarmă mai scumpe și mai căutate decât blocurile noi
• EXCLUSIV I Principesa Elisabeta a avut un fiu adoptiv, moștenitorul Palatului Elisabeta din București. Am descoperit cine a fost arhitectul care a proiectat impresionantul edificiu. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Drama proprietarilor Vilei Tătărescu din București. După ce Emanuel Tătărescu a fost închis în temnița comunistă de la Sighet, soția lui s-a sinucis | Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Descoperă vila mediteraneană din care Gheorghe Tătărescu a fost aruncat în închisoare. Pe casă a pus stăpânire odrasla lui Petru Groza | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul Adina Woroniecka de la Șosea, scos la vânzare. Soarta unei Prințese a Bucureștiului transformată de comuniști în Cenușăreasă. Interviu I arh. Mădălin Ghigeanu
• Vila din București cu tunel secret care duce la TVR. A aparținut Principesei Ileana și a fost reședința Tanței Gheorghiu, fata lui Dej. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Palatul mediteranean în care a fost instalat”Tov. Sadoveanu”, opera arhitectului pe care Bucureștiul interbelic iubea să-l urască. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu
• Intră în cel mai exuberant palat mediteranean din Cotroceni, cândva reședința celui mai bogat brutar din București. Interviu cu arhitectul Mădălin Ghigeanu
• EXCLUSIV I Blocul Florentin, o istorie îngropată în arhive iese la lumină. Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit cine a proiectat una dintre cele mai frumoase clădiri mediteraneene din București
• Aici a trăit Maria Tănase. Blocul capodoperă al unui arhitect uitat care a transformat moda vremii într-un seducător stil mediteranean al Bucureștiului
• EXCLUSIV | Cum se poate transforma Sala Palatului în „pol cultural al Bucureștiului”. Planul arhitectului Romeo Belea, ultimul în viață din echipa care a construit impozantul edificiu
• EXCLUSIV I La 90 de ani, arhitectul Romeo Belea vrea să modernizeze Sala Palatului. Este ultimul proiectant în viață din echipa care, în 1958, a construit edificiul monumental
• A fost demolată prea frumoasa casă din București în care a copilărit Margareta Pâslaru. Clădirea avea pe fațadă medalionul mamei sale, realizat de bunicul său, sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad
• PREMIERĂ | Se ridică lofturi din ruinele fostei fabrici Luther-Grivița. Mălțăria din București în care se făcea “cea mai bună bere din lume” se transformă fabulos
• IMGB și Aversa, ultimii coloși din patrimoniul industrial al Bucureștiului pulverizați de ghiuleaua investitorilor imobiliari. “Demolările fără discernământ nu înseamnă dezvoltare”, spun arhitecții
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care comuniștii l-au tratat îngrozitor
• Look up! Descoperă clădirea cu cei mai frumoși sâni Art Deco din București și un inestimabil patrimoniu Modernist European înscris la UNESCO
• Cine vrea să cumpere un fort la Bragadiru? Face parte din ansamblul de fortificații din jurul Bucureștiului, construit de Regele Carol I, și a ajuns de vânzare
• Scandalul caselor demolate de pe strada Icoanei din București, faza pe blesteme. Misterioasa Bucureștioara, pârâul din adâncuri “care poate dărâma orice s-ar ridica”
• Au dat foc casei lui Mihail Sadoveanu din București de trei ori. Minunata Vilă în stil brâncovenesc nu mai are acoperiș și s-a făcut scrum pe jumătate
• Pe lângă plopul realmente fără soț. E-n mijlocul trotuarului de pe Calea 13 Septembrie din București, a supraviețuit demolării cartierului Uranus și spune drama celor strămutați
• Vreți să salvăm o fantastică boltă din cărămidă țesută, din Bucureștiul fanariot? E demolată treptat în Mahalaua Sfinților Apostoli, deși are o valoare inestimabilă
• Casă-bijuterie din București, cu tavane pictate de Luchian, restaurată cu mare artă. Cândva, la subsol avea un bar clandestin frecventat de Nicu Ceaușescu
• Abandonată mai bine de o sută de ani, minunata Casa Macca din București a început să fie consolidată și restaurată. Avea lift și încălzire centrală încă din 1911
• Casa lui Luchian din București a ajuns restaurant, apoi măcelărie cu slănină de Mangalița. Pictorul a murit sărac și paralizat, iar tablourile lui valorează azi averi
• A înviat Templul grecesc de pe Magheru, inima Bucureștiului de odinioară. La cine a ajuns uriașa bogăție din Muzeul Simu, Louvre-ul Micului Paris
• A crăpat piscina cu valuri în care înota Regele Mihai. E în centrul Bucureștiului și a fost prima piscină din Micul Paris și din România
• Toată lumea știe de „Micul Paris”, dar știai de București la un țâr distanță de „Noul New York” Clădirea-fenomen care a tulburat orașul și pe lângă care treci și de 10 ori pe zi
• Un avocat italian a cumpărat Palatul lui Take Ionescu din centrul Bucureștiului și are un plan formidabil pentru clădire. Take a murit intoxicat cu stridii. Cine l-a otrăvit?
• Cel mai instagramabil loc din București se află lângă Guvern: o casă veche lângă un imobil din viitor. Arhitect: Dorin Ștefan
• A opta minune a lumii e în casa asta din București, iar casa e de vânzare. Cu tot cu splendorile pictate de Luchian din dragoste pentru Mathilda
• Cum arată în interior Palatul Visului American din București, cu toate secretele sale. Clădirea “Maurice Blank”, fost sediu al ambasadei SUA, e de vânzare
• Moare cea mai frumoasă casă din București. Cum l-a scos generalul de Gaulle pe boierul Miclescu din baia în care a fost obligat să locuiască timp de 40 de ani
• Scheletul ascuns sub parchet în cea mai frumoasă casă boierească din București. Clădirea cu secrete din podea până-n tavan și restaurarea la care a venit și poliția
• Arhitectura next level din București are un nume: Dorin Ștefan. Cele mai futuriste clădiri din oraș și din lume explicate de cel care le-a creat
• “Am înviat o bătrânică, i-am făcut operații estetice, i-am pus podoabe și mai trăiește o sută de ani”. Învierea din mahalaua Sfinților din București care a trezit la viață și strada unde astăzi beau hipsterii cafele
• Grivița, ultima baie publică din București nu mai e publică. Stabilimentul în care-și spălau bucureștenii “murdalâcul” a fost retrocedat cu tot cu istoria lui extraordinară
• Atenție, cad bucăți din Centrul Vechi. Pasajul Macca-Villacrosse din București n-a fost consolidat niciodată și nu se află pe nicio listă de restaurare
• București, agonia clădirilor de patrimoniu. O casă proiectată de Paul Gottereau, arhitectul regal al Micului Paris, a ajuns o cocină
• Casa pictorului Gheorghe Tattarescu va fi restaurată, după decenii de așteptare. E singura reședință particulară din București construită ca un han
• Cum moare povestea vie a Bucureștiului. Palatul Voievodal Curtea Veche a ajuns no man’s land. Un simbol abandonat, închis și fără pază
• Vilele din Balcic, cândva un Saint-Tropez al elitelor bucureștene, se vând ca pâinea caldă cu castraveți bulgărești. Descoperă ”Orașul alb”, cea mai frumoasă amintire a României mari
• Bucureștiul va avea, în sfârșit, Pinacotecă. Patrimoniul de artă al țării va fi expus într-un palat spectaculos din Centrul Vechi
• Casa bijuterie cu pălărie, ascunsă pe Intrarea Spătarului din București. Și povestea ei extraordinară
• EXCLUSIV I Cluburile nautice din Herăstrău, distruse pentru “cârciumizarea” celui mai mare parc din București. Un om s-a luptat să salveze YCB, deși a fost amenințat cu moartea
• Pescăruș, restaurantul unde mâncau comuniștii stridii, a primit aripi colorate de la Mihai Popescu, arhitectul care a revoluționat designul ambiental în locurile publice din București
• Locul magic din București cu livadă de cireșe coapte. Cum de nu s-au atins dezvoltatorii imobiliari de Mărțișorul lui Tudor Arghezi, un paradis asediat de blocuri
• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București:”Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”
• Ce secrete ascunde cea mai trufașă reședință boierească din București. Palatul Kretzulescu, emblema nerecunoscută a Capitalei
• În casa faimoasei pianiste Cella Delavrancea, bucureștenii mănâncă furnici în copac. Clădirea istorică a devenit restaurant chinezesc
• Domnița Bălașa, biserica din București care a renăscut de patru ori din propria ei cenușă. Povestea lăcașului în care, în interbelic, nu se oficiau înmormântări
• De ce a fost părăsită cea mai frumoasă casă de la intrarea în parcul Cișmigiu. Din exterior arată minunat, înăuntru e vai și amar
• În București avem o seră unică în lume, în care prosperă plante trecute cu mult de suta de ani. Parțial restaurată, construcția are nevoie de fonduri pentru reabilitare
• Cu o clădire-floare se face primăvară în Grădina Botanică din București. Restaurantul proiectat de Octav Doicescu a fost consolidat și restaurat
• Biserica uitată de sub statuia lui Mihai Viteazul și neștiuta poveste a Universității București. Palatul va fi consolidat și restaurat
• Pe Lipscani, cândva inima comercială a Bucureștiului, e lipită o imensă bulină roșie pe care nimeni n-o vede. “Ce s-a întâmplat acolo e îngrozitor de trist și o cumplită bătaie de joc”
• Va “denazifica” Putin și clădirile de patrimoniu din Ucraina înscrise în UNESCO? Sunt printre cele mai vechi din lume și se află în calea bombardamentelor sălbatice
• Spectaculos! Cum a devenit o casă veche tip vagon noul sediu al arhitecților din București. Proiectul a fost premiat și în Europa, și în România
• Spectaculoasa clădire Art Deco “Banca Albina” din centrul Bucureștiului nu va fi demolată. Proprietarul promite să o consolideze, arhitecții vor să o claseze de urgență ca monument istoric
• Așezămintele Brătianu din București vor fi restaurate. Un altar pentru ritualuri de magie era ascuns de vegetația crescută pe clădire
• Pe cine anunți urgent când vezi că vecinul distruge o clădire istorică din București. Plus: 2020, anul cu cele mai multe demolări de clădiri de patrimoniu, după 1989
• Ghidul celor mai frumoase case în stil neoromânesc din București. Le datorăm unui singur arhitect pe care